12 intrări

Articole pe această temă:

112 definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUNĂ, bune, s. f. Bunică. ◊ Expr. De cînd a fost buna fată = de demult; de cînd era bunica fată (mare). Să vii, bade, și la mine, Ca să-mi fac milă de tine Cu-o cojiță de mălai... Pe poliță aruncată, De cînd a fost buna fată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 260.

BUNĂ, bune, s. f. Bunică. – Lat. bona.

bună f. bunică. ║ 1. piază, augur: nu-i a bună; 2. (ironic) bocluc, poznă: a face cuiva una bună; 3. una și bună, un singur lucru, absolut în ruptul capului: a ști, a ținea una și bună; 4. toate bune, fie și așa (V. bunăoară).

bun, ~ă [At: COD. VOR. 149/2 / Pl: ~i a, ~e sn, ~uri / E: lat bonus, ~a, ~um] 1 a (D. ființe, mai ales, d. oameni) Care are calități Si: (îvr) bunătățat[1]. 2 a (D. oameni, animale) Care se poartă bine cu ceilalți Si: binevoitor. 3 a (D. obiecte) Care funcționează bine. 4 a (D. obiecte) Care este valoros. 5 a (Îs) ~ la inimă Milostiv. 6 a (Pfm; îe) Fii ~ Te rog! 7 av (Îe) -rău Oricum ar fi. 8 sm (Îe) ~ și rău Toată lumea, fără deosebire. 9 a (îlav) ~ e Dumnezeu! Cred în bunătatea lui Dumnezeu. 10 a (Pfm; îs) Ceas ~ împrejurare norocoasă sau fericită. 11-12 a (Îe) A (nu) fi a ~ă A (nu) fi semn că este bine. 13 a (D. procese, fenomene, acțiuni) Care prevestește binele. 14 a (D. oameni) Binevoitor. 15 a (D. oameni) Amabil. 16 a (D. unelte) Cu care se lucrează bine. 17 a (D. viață, mod de trai etc.) Fericit. 18 a (în formule de salut; în formule de urare) Liniștit. 19 as (Îe) A umbla cu ~ă-dimineața A umbla cu Moș-Ajunul la Crăciun. 20 a (Bot; reg; îc) ~ă-dimineața Petunie (Petunia hybrida). 21 a (Bot; reg; îae) Pristolnic (Abutilon theophrasti). 22 a (Bot; reg; îae) Volbură (Chonvolvusus arvensia). 23 a (Bot; reg; îae) Zorele (Pharbites hederacea). 24 a Care face sau îți prinde bine Si: satisfăcător, plăcut. 25 a (D. mâncăruri) Gustos. 26 a (D. mirosuri) Plăcut. 27 a Vrednic. 28 a (D. oameni) Cinstit. 29 a (D. acțiuni, operații, manifestări etc. ale oamenilor) Cuviincios. 30 a (Pfm; îe) Poamă ~ă Om de nimic. 31 a (îas) Femeie imorală. 32 a (D. sfaturi, îndrumări, ordine) înțelept. 33 a (îlav) ~ de... Potrivit la sau pentru ceva. 34 a (îlaj) ~ de gură Vorbăreț. 35 a (îlaj) ~ de mână îndemânatic. 36 a (îlaj) ~ de picioare Iute. 37 a (D. vaci; îla) ~ă de lapte Care dă lapte mult. 38 a (îla) ~ de cules Care a fost definitivat spre a fi cules. 39 a (îla) ~ de imprimat (sau de tipar) Care are toate corecturile făcute și poate fi imprimat. 40 a (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor sau despre stări, procese etc. specifice oamenilor) Folositor. 41 a (D. afaceri, tranzacții comerciale etc.) Avantajos. 42 a (D. vreme, fenomene ale naturii) Favorabil. 43 a (D. relații de rudenie, îoc „vitreg”) De sânge. 44 a (Îs) Văr ~ Văr primar. 45-46 a (Îe) A o lua de(-a) (sau a o apuca, a o ținea) ~ă A crede și a ține morțiș că ceva este adevărat. 47 (Îe) A ști una și ~ A avea o părere hotărâtă, pe care nimic nu o poate schimba. 48 a (Îe) A i se prinde de ~ă A trece de adevărat și a fi crezut. 49 a (D. obiecte de vânzare sau metale prețioase; îoc „prost”) Scump. 50 a (D. haine) Pentru zile mari. 51 a (D. bani) Care circulă în prezent. 52 a (Îs) Bani ~i Bani în numerar. 53 a (Îe) A lua ceva de (sau drept) bani ~ i A privi ceva ca fiind adevărat. 54 a (Înv; d. oameni) Bogat. 55 a (D. originea cuiva și îoc „prost”) De neam. 56 (Dnț) Mare. 57 a Mult. 58 a Tare. 59 a (D. noțiuni temporale) Întreg. 60 a Mare. 61 a (Îlav) În ~ă parte În mare măsură. 62 (Reg; îlav) De cu ~ă vreme De timpuriu. 63 a (D. meșteșugari) Iscusit și harnic. 64 a (D. artiști, scriitori, oameni de știință) Capabil. 65 a (Îs) Inimă ~ă Curaj. 66 a (Îs) Voie ~ă Veselie. 67 a (Îlav) De ~ă voie (sau ~ de chef) Fără să fie silit. 68 a (Reg; îlav) În voia cea ~ă La drept vorbind. 69 a (Înv; îe) A se face ~ A se preface. 70 a (Reg; îe) A fi ~ la Dumnezeu A fi ascultat de Dumnezeu. 71 a (Reg; îe) A nu-i sta ~ă ceva cuiva A nu putea răbda să nu... 72 a (Îlav) Într-o ~ă dimineață (sau zi) Pe neașteptate. 73 a (Pop; îe) A-și face mână ~ă la (sau pe lângă) cineva A și-l face binevoitor pe cineva. 74 a (Îe) A fi (sau a ajunge) în (ori pe) mâini ~ e A fi (sau a ajunge) la o persoană de încredere. 75 a (Reg; îlav) De (sau cu, ori, înv a) ~ă seamă Desigur. 76 a (Înv; îe) ~ și aprobat Formulă care se punea pe acte private ca dovadă de aprobare. 77 sf (îlav) Cu ~ă Cu vorbe bune. 78 a (Îe) A pune vorbă ~ă pentru cineva A interveni în favoarea cuiva. 79 a (îc) ~-simț Capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele. 80 a (Îc) ~ă purtare Comportare conformă normelor moralei și educației. 81 a (Iuz; îs) Certificat de ~ă purtare Certificat care atesta purtarea corectă a cuiva în serviciu. 82 a (Fig; îas) Recomandare orală (sau laudă) adusă cuiva. 83 a (D. copii) Cuminte. 84 a Caracteristic omului bine dispus. 85 a (Îe) A fi în toane ~ e A fi bine dispus. 86 a (Îe) A i-o face ~ă sau a-i face (cuiva) una ~ă A-i provoca cuiva o supărare. 87 a Una ~ă Întâmplare (spirituală) deosebită, nostimă. 88 a (Îe) A o păți ~ă A păți un necaz. 89 a (Irn; îe) ~ă treabă! Halal! 90 a (Îe) Na-ți-o ~ă! Asta mai lipsea! 91 (Îe) Na-ți-o ~ă că ți-am dres-o (sau frânt-o) Se spune într-o situație dificilă sau inoportună. 92 a (Îc) ~ gust Simț estetic. 93 a Bogat. 94 a (D. miros) Frumos. 95 a (D. organele corpului) Care funcționează bine. 96 a (Îe) ~ de gură Limbut. 97 a (Îe) A ști una și ~ă A se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 98 a (Îe) A nu-i fi de-a ~ă cuiva A(-i) prevesti ceva neplăcut. 99 a Puternic. 100 a Considerabil. 101 a Întreg. 102 a (Pex) Mai mult decât. 103 a (Îc) ~ă știință Responsabilitate deplină. 104 a (Îc) ~ă credință Obligație de comportare corectă între părțile contractante. 105 (Îae) Onestitate. 106 a (Îlaj) De ~ă credință Sincer. 107 a (D. prieteni, vecini) Devotat. 108 a Nobil. 109 sm (Pop) Bunic. 110 sf (Pop) Bunică. 111 sm (Reg) Amant. 112 sn Ceea ce este necesar societății pentru a-i asigura existența și bunăstarea. 113 sn Obiect sau valoare de importanță în circulația economică. 114 sn (Mpl) Avere. 115 sn (Îs) ~ uri de consum Produse industriale destinate consumului (larg). 116 sn (Îs) ~ corporal Element al patrimoniului unei persoane care constă dintr-un lucru. 117 sn (Îs) ~ incorporal Element al patrimoniului unei persoane care constă dintr-un drept. 118 sn (Îs) ~e oficii Intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pașnice a diferendelor. 119 sn Virtute. 120 sn (Rar) Rezultat. 121 av Bine. 122 a (Îc) ~-credincios Ortodox. 123 a (Iuz; îc) ~-voitor Binevoitor. 124 a (Iuz; îc) ~ă-facere Binefacere. 125 a (Iuz; îc) ~ă-norocire Viață norocoasă. 126 a (Iuz; îc) ~ă-mulțemită Modestie. corectată

  1. bunățățatbunătățat Ladislau Strifler

Búna-Vestire sf [At: (a. 1747) GCR II, 38/23 / S și: bunavestire / E: bună + vestire] Numele sărbătorii creștine de la 25 martie, când Fecioara Maria a fost anunțată de arhanghel că va naște, prin procreare divină, pe Hristos Si: blagoveștenie.

BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = decență; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = politețe. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună dimineața! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc. etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun.Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea, bogăția. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal sau social; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun necorporal). ◊ Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. 6. (La pl.) (Ec.) Bunuri economice = mărfuri și servicii care satisfac nevoile și care există în cantități limitate. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.

BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

CRÉȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost-crescut, needucat. ◊ Expr. Bună-creștere = educație aleasă. – V. crește.

BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care are calități. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă (sau un cuvânt) bun(ă) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = purtare cuviincioasă, creștere aleasă. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic, frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc. adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc, etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun.Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal).Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.

BÚNA-VESTÍRE s. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate anunțării nașterii lui Isus Cristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

BUN4, -Ă, buni, -e, adj. (În opoziție cu rău) Care are însușiri pozitive. I. (În sens moral; despre oameni și despre ceea ce ține de natura omului) 1. (Despre oameni) Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor, blînd, blajin. Maria era... frumoasă ca primăvara, bogată ca toamna și bună ca o fată mare. RETEGANUL, P. IV 64. Eu îs bun cît îs bun, dar și cînd m-a scoate cineva din răbdare! CREANGĂ, P. 253. Măria-ta, ca domn, fii bun și blînd, fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi. KOGĂLNICEANU, S. A. 110. ◊ Expr. Bun la inimă = milos, milostiv, îndurător. Era bun la inimă... și nu asuprea pe văduvă, nici pe sărman. ISPIRESCU, L. 393. Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. CREANGĂ, P. 298. Bun, rău = oricum ar fi. Biata baba mea, bună, rea cum este, tot a știut ce-mi trebuie la drum. CREANGĂ, P. 134. Oameni buni! formulă cu care ne adresăm unor ascultători. Oameni buni! Toate cele spuse [în hîrtia împăratului] sînt minciuni. BENIUC, V. 157. Iertați-mă, oameni buni. NEGRUZZI, S. I 149. ◊ (Substantivat, în expr.) Bun și rău sau rău și bun = toată lumea, oricine (fără deosebire). Întindea masă mare pentru bun și pentru rău. ISPIRESCU, L. 80. În călătoria ta ai să ai trebuință și de răi și de buni. CREANGĂ, P. 198. 2. Care își îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită situație. Tată bun. Soț bun. Cetățean bun.Ion al Anei... L-ai știut... E mort de-un veac! Și bun creștin, Tot cinste ne-a făcut. COȘBUC, P. I 229. 3. Îndatoritor, amabil, drăguț. Spune-mi, dacă ești bun, unde vine strada asta.Expr. Fii bun! = te rog, ai bunătatea. Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 495. 4. (Despre copii) Cuminte, ascultător; care are grijă de părinți (cînd aceștia sînt în suferință, bătrîni etc.). 5. (Despre lucrurile și faptele oamenilor) Corect, cinstit, cuviincios, frumos; milos. Purtare bună. Vorbă bună. Suflet bun.Bunicul făcuse o faptă bună, eram și eu părtaș la ea. SADOVEANU, N. F. 28. Inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214. Dă-le pildă bună. NEGRUZZI, S. I 250. ◊ (Ironic) Cum i-a venit sufletul la loc, oligarchia și-a luat iar bunele clasice năravuri! CARAGIALE, O. III 188. Sfat bun = sfat cuminte, înțelept. ◊ Loc. adv. Cu buna = cu binișorul, cu binele; cu vorbe bune; de bunăvoie. Nu e chip să-i faci cu buna Să-și păzească drumul lor! COȘBUC, P. I 226. Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel. COȘBUC, P. I 96. Atunci să stăm și noi la bătaie. însă numa cînd n-ar fi cu putință Dă a scăpa ș-a să-mpăca cu buna. BUDAI-DELEANU, Ț. 109. ◊ Expr. Bun suflet de om = om bun. Bun suflet de om e acesta și n-ar trebui să meargă nerăsplătit de la fața ta. CREANGĂ, P. 299. A fi (sau a ajunge) în mîini bune = a fi (sau a ajunge) în mîini sigure. A privi (pe cineva) cu ochi buni v. ochi. A pune o vorbă bună pentru cineva = a interveni în favoarea cuiva. ◊ Compus: bună-purtare = purtare conformă normelor moralei și ale educației. ◊ Certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc. I-a trimis poza și două certificate: unul de absolvent a două clase de seminar, și altul de bună-purtare ca fost sergent la infanterie. BASSARABESCU, S. 73; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva. 6. Caracteristic omului mulțumit, vesel. Dispoziție bună.Expr. A fi în toane bune = a fi bine dispus. II. (Exprimă însușirea de a produce satisfacție) Care face sau prinde bine; care face plăcere; plăcut, satisfăcător, convenabil, agreabil, îmbucurător. Primire bună.Ce mai știi de pe la tîrg? -... Ia, nu prea bune vești. CREANGĂ, P. 77. ◊ Expr. (Ironic) A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i face (cuiva) o poznă sau un mare rău. Nu știu cine a fost pe la mine pe acasă în lipsa mea, că știu că mi-a făcut-o bună. CREANGĂ, P. 30. A o păți bună = a o păți, a da de bucluc, a da de dracul. Mai duceți-vă și la altă casă, că eu unul știu c-am pățit-o bună. CREANGĂ, P. 160. Bună treabă! = frumos! n-am ce zice! Voi... să huzuriți de căldură, iară eu să crăp de frig. Buuună treabă! CREANGĂ, P. 252. Na-ți-o bună! = (exprimă uimire, ciudă) na! asta-i acum! asta mai lipsea! Prin postul cel mare se răspîndește vuiet printre dascăli despre desființarea catiheților și trecerea celor mai tineri dintre noi la Socola.Na-ți-o bună, zise Trăsnea. CREANGĂ, A. 114. Na-ți-o bună că ți-am frînt-o! se zice aceluia care, într-o situație grea, propune o soluție nepotrivită sau opusă celei așteptate; na-ți-o frîntă că ți-am dres-o. 2. (Despre mîncări și băuturi) Plăcut la gust, gustos. V. delicios. Vin bun.Peștele e bun numai viu, prins de mîna omului. SADOVEANU, N. F. 28. Nu era bolnav la care... să nu-i trimită ceva bun, îndată ce auzea de boala lui. RETEGANUL, P. IV 35. Bune sarmale ai mai făcut! CREANGĂ, P. 32. Găina bătrînă face zama bună. NEGRUZZI, S. I 251. ◊ Ex p r. (Depreciativ) Poamă bună = om de nimic, secătură. 3. Bogat, îmbelșugat. Recoltă bună. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut. Trandafir cu bun miros, Drag mi-i, doamne, cel frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, 34. 5. Liniștit, tihnit, fericit. A duce viață bună cu cineva.De atunci nurorile n-au mai avut zi bună în casă cu baba. CREANGĂ, P. 12. De cînd maica m-a făcut, zile bune n-am avut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 22. ◊ (Ca element de formare a numeroase formule de salut și de urare) Bună ziua! (sau ziua bună!) Bună seara! Bună dimineața! Noapte bună! Noroc bun! într-un ceas bun! Drum bun! Rămas bun! etc. ▭ De-ai sosit cu gînduri bune, Noi un «bun venit» ți-om spune. CASSIAN, în POEZ. N. 114. Mai bun lucru, moș Călifare!Mulțumim d-tale, nepoate. GALACTION, O. I 47. Bun sosit la noi, voinice, zise craiul, cam cu jumătate de gură. CREANGĂ, P. 197. Bun întîlnișul, voinice! Nu ai trebuință de slugă la drum? CREANGĂ, P. 199. Bună calea, drumețule!Bună să-ți fie inima, cum ți-i cătătura. CREANGĂ, P. 200. Bună vreme, măi băiete!Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84. Bun lucru, bade, la plug! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 270. (Familiar) La bună vedere (= la revedere), domnilor! SADOVEANU, P. M. 158. III. (Despre ființe și lucruri; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de», «pentru» sau «la») Care are calitățile proprii destinației sale. 1. Potrivit, apt (pentru ceva), corespunzător unui anumit scop, unei anumite întrebuințări; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. Pămînt bun pentru cultura bumbacului. Apă bună de băut. Vacă bună de lapte.Căruța lui... era o căruță bună, încăpătoare și îndemînatecă. CREANGĂ, P. 106. Ești bun de însurat. CREANGĂ, P. 154. Vreo șase salcîmi... ce nu sînt buni nici de foc, nici de umbră. NEGRUZZI, S. I 71. De nimic nu mai sînt bun. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 381. ◊ Expr. Bun de tipar (sau deimprimat), formulă prin care cineva dă autorizația de a se tipări o lucrare pe baza ultimei corecturi. (Substantivat) Așteptăm bunul de tipar. Bun și aprobat, formulă care se pune pe acte sub semnătură privată, ca dovadă de aprobare. Bun pentru... = valabil pentru... ◊ (Despre corpuri) Bun conducător de căldură (sau de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) se transmite cu ușurință. Metalele sînt, în general, bune conducătoare de căldură și de electricitate. 2. (Despre organele corpului) Care funcționează bine; (despre funcțiunile fiziologice) care se îndeplinește, se desfășoară normal. Ochi buni. Dinți buni. Stomac bun. Digestie bună. Respirație bună.Expr. Bun de gură = vorbăreț, limbut, guraliv. Bună de gură Tudorița, nevasta cantonierului. STANCU, D. 232. Nu fi bun de gură!... Vorba multă e sărăcie omului. NEGRUZZI, S. I 247. Bun de mînă = îndemînatic. Și mai are încă... Voinicei Levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă, Căliți, tari de vină. ALECSANDRI, P. P. 63. Bun de picioare = iute, sprinten. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Neuzat, puțin uzat; p. ext. nou, de zile mari, de sărbătoare. Am încălțat pantofii cei buni.Se îmbrăcă cu hainele ce le avea el mai bune. ISPIRESCU, L. 33. Săracă mîndra mea... O găsii c-o sucnă rea: Pe cea bună și-o cîrpea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442. 4. (În opoziție cu prost) De calitate superioară; p. ext. prețios, scump, de preț. Marfă bună. Stofă bună.Ștergarele erau de mătase și în țesătură cu fir de cel bun și cu mărgăritare. ISPIRESCU, L. 38. Calul bun și mîndrele, Alea-mi mîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. ◊ Expr. Brînză bună în burduf de cîine v. brînză. 5. Veritabil, autentic; pur. Aur bun. Argint bun.Expr. A o lua de bună = a crede (ceva) adevărat sau bine; a lua (ceva) în serios. Eu am făcut greșeala că te-am crescut prea moale și tu ai luat-o de bună. DUMITRIU, B. F. 45. A o ține (una și) bună= a susține un lucru cu insistență. A ști una și bună = a ști (sau a spune) un singur lucru, a nu mai ști (sau a nu mai ține seamă) de altceva; a avea o părere hotărîtă, pe care nimic n-o poate zdruncina. Așa sînt eu în felul meu, știu una și bună. CREANGĂ, P. 203. A i se prinde (ceva) de bun = a trece drept adevărat, a fi crezut. Spinul, văzînd că i s-au prins minciunile de bune, chemă la sine pe Harap-Alb. CREANGĂ, P. 208. ◊ (Despre mărfuri; în opoziție cu alterat, falsificat) Lapte bun. Unt bun. 6. (Despre bani; în opoziție cu vechi) Care circulă, care are putere de circulație, care are curs, care umblă; (în opoziție cu fals) emis de o autoritate îndreptățită. Banii aceștia nu mai sînt buni.Expr. A trăi (pe lîngă cineva) ca banul cel bun = a se bucura de mare considerație, de mare atenție și grijă (din partea cuiva), a fi foarte prețuit (de cineva). Am să te ieu cu mine și-i trăi pe lîngă noi ca banul cel bun. CREANGĂ, P. 175. IV. (Despre persoane, mai ales despre profesioniști, artiști etc.) Înzestrat, talentat, priceput, capabil, destoinic, vrednic; p. ext. dibaci, iscusit, îndemînatic, abil. Mecanic bun. Profesor bun. Nuvelist bun. Tenor bun. Elev bun.Buni tîrgoveți, Nu s-ajung din preț. BENIUC, V. 162. De nu-ți fi mîncători, și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. Caută de casă, cum se cuvine unei bune gospodine. NEGRUZZI, S. I 147. V. (Exprimă însușirea de a fi favorabil sau util) 1. (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. Ce vreme bună pentru semănături! DUMITRIU, B. F. 90. Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 62. Dînd... un vînt bun, corăbiile mergeau ca săgeata. ISPIRESCU, L. 25. 2. Folositor, util, de folos. Ți-oi cădea și eu vreodată bun la ceva. ISPIRESCU, L. 19. Pribegia cui e bună? La feciorul fără mumă. JARNÍK-BÎRSEANU, 198. ◊ Expr. A nu-i fi de-a bună = a nu avea nici un folos (de ceva), a nu-i folosi la nimic. La vreo șaptezeci de ani a plecat la Sfîntul Munte și la Ierusalim, unde a făcut daruri scumpe... Nu i-a fost de-a bună. PAS, Z. I 157. Ce fi-e bun (sau bună)? sau la ce bun? =la ce folosește? ce folos? Vine ea și turturica mai pe urmă, dar ce ți-e bună? CREANGĂ, P. 274. 3. Avantajos; rentabil. Preț bun.Harabugia... e mai bună [decît cărăușia], că ai a face tot cu marfă vie, care la deal se dă pe jos, la vale- pe jos, iar la popas- în căruță. CREANGĂ, P. 107. 4. (În credințele superstițioase, mai ales în basme; ca determinant pe lîngă «semn») Prevestitor de bine. Aista nu-i semn bun, după cît știu eu. CREANGĂ, P. 186. ◊ Expr. A nu fi (de-a) bună (cuiva sau cu cineva) = a prevesti ceva rău, a nu fi de bun augur. Mama lui clătină din cap: Nu-i a bună cu băiatul nostru! SANDU-ALDEA, D. N. 159. Ce să fie acolo?...Ce e, nu e d-a bună. DELAVRANCEA, S. 196. VI. (Intensifică înțelesul cuvîntului pe care îl determină) 1. Zdravăn, strașnic, solid. Trage un somnuleț bun. ISPIRESCU, L. 335. Cum s-a întors... acasă, a și poruncit să-i facă un foc bun în sobă. CREANGĂ, P. 87. Dăsagii pe cal punea, Una bună că-i dădea Și din gură mi-și grăia... TEODORESCU, P. P. 503. 2. (În legătură cu noțiuni cantitative) Considerabil, însemnat, mare. O sumă bună de bani.Loc. adv. O bună parte (din... sau dintre...) = o parte însemnată, un număr considerabil. Începură să răsară ca din pămînt valuri de oameni. Strada, deveni neîncăpătoare și o bună parte se urcară pe clădiri. SAHIA, N. 107. În bună parte = în mare măsură, în mare parte. Lucrul e în bună parte terminat. O bucată bună sau o bună bucată (de timp, de loc) = o bucată lungă (de timp, de loc). 3. Întreg, plin; p. ext. mai mult decît.., și mai bine. Am băut două pahare bune de vin. Pînă acolo sînt 10 kilometri buni.Pîn’la ziua albă mai erau ca două ceasuri bune și era vremea cînd plantele se umezesc. CAMILAR, TEM. 145. Pentru fiecare măr, patru sute bune [de lei]. RETEGANUL, P. II 78. ♦ (În legătură cu noțiuni abstracte) Desăvîrșit; deplin. Baiazid, privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț: Ce vrei tu?Noi? Bună pace! EMINESCU, 0. I 146. ◊ Loc. adv. De bună seamă v. seamă.Expr. Pace bună! v. pace. ◊ Compuse: bun-plac v. plac.; bună-știință = conștiință deplină în săvîrșirea unei fapte. Complicele a înlesnit delictul cu bună-știință. ♦ (Precedînd un adjectiv șî accentuînd ideea exprimată de acesta) Pe deplin, de tot, cu desăvîrșire, de-a binelea, definitiv. Ceilalți nemaiavînd încotro șovăi, diata rămase bună făcută. CREANGĂ, P. 15. Crezu că ce-i găsit îi bun găsit, EMINESCU, N. 108. M-o luat bun teafăr din sat. ALECSANDRI, 1. 4. ◊ Bun bucuros v. bucuros. 4. (În legătură cu noțiuni temporale, în loc. adv.) Într-o bună zi (sau dimineață) = o dată, într-o zi (sau într-o dimineață), pe neașteptate. Ai! ce s-or mișca-ntr-o bună zi Munții Apuseni! BENIUC, V. 27. Într-o bună dimineață, feciorul... îi și aduce o noră pe cuptieri, CREANGĂ, P. 8. De cu bună vreme = de timpuriu; din. timp. Pe la cina cea bună = pe înnoptate. Colo pe la cina cea bună nimerește... într-un sat. RETEGANUL, P. I 11. VII. (Despre relații de înrudire; în opoziție cu vitreg) Adevărat, de sînge. Tată bun. Mamă bună. Frate bun.Ai fi zis că e soră bună și de mumă și de tată cu celelalte două. DELAVRANCEA, S. 92. ◊ Fig. Apa e soră bună cu focul, dar apa e soră mai mare, căci biruie focul, îl stinge. ȘEZ. III 101. Înșelătorul e frate bun cu amăgitorul. ◊ (În opoziție cu văr de-al doilea, de-al treilea etc.) Văr bun = văr primar. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Devotat, sincer, apropiat. ▭ Calu-i alb, un bun tovarăș, Înșeuat așteapt-afară. EMINESCU, O. I 103. Feciorul de lîngă tine Era bun pretin cu mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244 VIII. (Reflectînd concepția claselor exploatatoare, despre familie, neam, nume, viță; în opoziție cu de jos, de neam prost) Nobil, ales, distins. Familie bună. Casă bună.Asta meserie, măi... Curată, cu lume bună de la care poți să înveți multe. PAS, Z. I 278. Spune bade, maică-ta Să nu mă grăiască-n sat, Că eu nu te-am fărmecat; Cînd voi sta de-a fermeca, Nu farmec din vița ta, Ci farmec de viță bună, De-aș ședea-n temniț-o lună. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 270. ◊ (Substantivat) Mesenii, cu buni, cu proști, se plecară și le adunară [mărgăritarele]. ISPIRESCU, L. 40.

BUN-GÚST s. n. sg. Simț estetic rafinat.

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor.

BUNAVESTÍRE s. f. Sărbătoare religioasă creștină (25 martie); blagoveștenie.

BUNĂ-CREDÍNȚĂ s. f. (în opoziție cu rea-credință) Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate. ◊ Loc. adj. De bună-credință = sincer, cinstit, onest.

BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă (față de cineva). V. politețe. Se purtă cu mare bună-cuviință. ISPIRESCU, L. 39. Buna-cuviință cerea ca vizitele lui să fie mai rari. NEGRUZZI, S. I 111.

BUN4, -Ă, buni, -e, adj. Care are însușiri pozitive. I. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea, oricine. ♦ Care își îndeplinește obligațiile morale și sociale legate de o anumită situație. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. (Despre lucrurile și faptele oamenilor) Corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. Cu buna = cu binișorul; cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = sfat înțelept. Bun suflet de om = om bun. A fi (sau a ajunge) în mâini bune = a fi (sau a ajunge) în mâini sigure. A pune o vorbă bună pentru cineva = a interveni pentru cineva. ◊ Compus: bună-purtare = purtare conformă normelor moralei și educației. Certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi bine dispus. II. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. (Ir.) A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i face (cuiva) o poznă sau un (mare) rău. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală. A o păți bună = a da de bucluc. Bună treabă! = frumos! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am frânt-o! se spune aceluia care, într-o situație grea, propune o soluție nepotrivită. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos. ◊ Expr. Poamă bună = termen injurios dat unui om de nimic, unei femei imorale sau unui copil neastâmpărat. 3. Bogat, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut. 5. Liniștit, tihnit; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! III. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat), formulă prin care cineva dă autorizația de a se tipari o lucrare, pe baza ultimei corecturi. Bun pentru... = valabil pentru... ◊ (Despre corpuri) Bun conducător de căldură (sau de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) se transmite cu ușurință. 2. (Despre organele corpului) Care funcționează bine; (despre funcțiile fiziologice) care se îndeplinește normal. ◊ Expr. Bun de gură = vorbăreț, limbut. Bun de mână = îndemânatic. Bun de picioare = sprinten. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Neuzat; p. ext. nou; de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu insistență. A ști una și bună = a avea o părere hotărâtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație; emis de o autoritate îndreptățită. ◊ Expr. A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a se bucura de mare considerație (din partea cuiva). IV. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, iscusit. V. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. Aista nu-i semn bun (CREANGĂ). ◊ Expr. A nu fi (de-)a bună (cuiva) = a prevesti ceva rău. VI. 1. Zdravăn, strașnic. Trage un somnuleț bun (ISPIRESCU). ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc. adv. O bună parte (din... sau dintre...) = o parte însemnată (din... sau dintre...). În bună parte = în mare măsură. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc) = o bucată lungă (de timp, de loc). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. Mai erau ca două ceasuri bune (CAMILAR). ◊ Compus: bună-știință = conștiință deplină în săvârșirea unei fapte. ♦ (Precedând un adjectiv, accentuează ideea exprimată de acesta) Pe deplin, definitiv. Diata rămase bună făcută (CREANGĂ). 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = într-o zi (sau într-o dimineață); pe neașteptate. VII. (Despre relații de înrudire) De sânge, adevărat. Tată bun.Văr bun = văr primar. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. VIII. (Reflectând concepția claselor exploatatoare, despre familie, neam etc.) Nobil, ales. – Lat. bonus.

BUN-GÚST s. n. sg. Simț estetic rafinat. [Gen.-dat.: bunului-gust] – Din bun4 + gust.

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simț] – Din bun4 + simț.

BUNAVESTÍRE s. f. Numele unei sărbători religioase creștine (25 martie). – Din bună + vestire (după v. sl. blagovĕstenije).

arată toate definițiile

Intrare: bună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buna
plural
  • bune
  • bunele
genitiv-dativ singular
  • bune
  • bunei
plural
  • bune
  • bunelor
vocativ singular
  • bu
  • buno
plural
  • bunelor
Intrare: bun (adj.)
bun1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun
  • bunul
  • bunu‑
  • bu
  • buna
plural
  • buni
  • bunii
  • bune
  • bunele
genitiv-dativ singular
  • bun
  • bunului
  • bune
  • bunei
plural
  • buni
  • bunilor
  • bune
  • bunelor
vocativ singular
plural
Intrare: bun-gust
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-gust
  • bunul-gust
plural
genitiv-dativ singular
  • bun-gust
  • bunului-gust
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bun-plac
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-plac
  • bunul-plac
plural
genitiv-dativ singular
  • bun-plac
  • bunului-plac
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bun-rămas
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-rămas
  • bun-rămasul
plural
genitiv-dativ singular
  • bun-rămas
  • bun-rămasului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bun-simț
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-si
  • bunul-si
plural
genitiv-dativ singular
  • bun-si
  • bunului-si
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Buna Vestire
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Buna Vestire
plural
genitiv-dativ singular
  • Bunei Vestiri
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buna-vestire
plural
genitiv-dativ singular
  • bunei-vestiri
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunăvestire
  • bunăvestirea
plural
genitiv-dativ singular
  • bunăvestiri
  • bunăvestirii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bună-credință
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bună-credință
  • buna-credință
plural
genitiv-dativ singular
  • bune-credințe
  • bunei-credințe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bună-creștere
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bună-creștere
  • buna-creștere
plural
genitiv-dativ singular
  • bune-creșteri
  • bunei-creșteri
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bună-cuviință
  • silabație: -vi-in-ță
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bună-cuviință
  • buna-cuviință
plural
genitiv-dativ singular
  • bune-cuviințe
  • bunei-cuviințe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bună-știință
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bună-știință
  • buna-știință
plural
genitiv-dativ singular
  • bune-științe
  • bunei-științe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pelin-bun
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-bun
  • pelinul-bun
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-bun
  • pelinului-bun
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bună

  • surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. expresie De când a fost buna fată = de demult; de când era bunica fată (mare).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să vii, bade, și la mine, Ca să-mi fac milă de tine Cu-o cojiță de mălai... Pe poliță aruncată, De cînd a fost buna fată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 260.
        surse: DLRLC

etimologie:

bun (adj.)

  • 1. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa.
    surse: DEX '09 diminutive: bunișor bunuț
    • diferențiere Care are însușiri pozitive.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții.
      exemple
      • Maria era... frumoasă ca primăvara, bogată ca toamna și bună ca o fată mare. RETEGANUL, P. IV 64.
        surse: DLRLC
      • Eu îs bun cît îs bun, dar și cînd m-a scoate cineva din răbdare! CREANGĂ, P. 253.
        surse: DLRLC
      • Măria-ta, ca domn, fii bun și blînd, fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi. KOGĂLNICEANU, S. A. 110.
        surse: DLRLC
      • surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Era bun la inimă... și nu asuprea pe văduvă, nici pe sărman. ISPIRESCU, L. 393.
          surse: DLRLC
        • Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. CREANGĂ, P. 298.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. expresie Bun, rău = oricum ar fi.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Biata baba mea, bună, rea cum este, tot a știut ce-mi trebuie la drum. CREANGĂ, P. 134.
          surse: DLRLC
      • 1.1.3. expresie Oameni buni! = formulă cu care ne adresăm unor ascultători.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Oameni buni! Toate cele spuse [în hârtia împăratului] sînt minciuni. BENIUC, V. 157.
          surse: DLRLC
        • Iertați-mă, oameni buni. NEGRUZZI, S. I 149.
          surse: DLRLC
      • 1.1.4. (și) substantivat Bun și rău = toată lumea (fără deosebire).
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: oricine 2 exemple
        exemple
        • Întindea masă mare pentru bun și pentru rău. ISPIRESCU, L. 80.
          surse: DLRLC
        • În călătoria ta ai să ai trebuință și de răi și de buni. CREANGĂ, P. 198.
          surse: DLRLC
      • exemple
        • Spune-mi, dacă ești bun, unde vine strada asta.
          surse: DLRLC
        • 1.1.5.1. expresie Fii bun! = te rog! ai bunătatea!
          surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
          exemple
          • Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 495.
            surse: DLRLC
    • 1.2. Care se achită de obligațiile morale și sociale.
      exemple
      • Tată bun. Soț bun. Cetățean bun.
        surse: DLRLC
      • Ion al Anei... L-ai știut... E mort de-un veac! Și bun creștin, Tot cinste ne-a făcut. COȘBUC, P. I 229.
        surse: DLRLC
      • Purtare bună. Vorbă bună. Suflet bun.
        surse: DLRLC
      • Bunicul făcuse o faptă bună, eram și eu părtaș la ea. SADOVEANU, N. F. 28.
        surse: DLRLC
      • Inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214.
        surse: DLRLC
      • Dă-le pildă bună. NEGRUZZI, S. I 250.
        surse: DLRLC
      • ironic Cum i-a venit sufletul la loc, oligarchia și-a luat iar bunele clasice năravuri! CARAGIALE, O. III 188.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. locuțiune adverbială (și) substantivat Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie.
        surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Nu e chip să-i faci cu buna Să-și păzească drumul lor! COȘBUC, P. I 226.
          surse: DLRLC
        • Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel. COȘBUC, P. I 96.
          surse: DLRLC
        • Atunci să stăm și noi la bătaie. Însă numa cînd n-ar fi cu putință Dă a scăpa ș-a să-mpăca cu buna. BUDAI-DELEANU, Ț. 109.
          surse: DLRLC
      • 1.2.2. expresie Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.2.3. expresie Bun suflet de om = om bun.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Bun suflet de om e acesta și n-ar trebui să meargă nerăsplătit de la fața ta. CREANGĂ, P. 299.
          surse: DLRLC
      • 1.2.4. expresie A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.2.5. A privi (pe cineva) cu ochi buni.
        surse: DLRLC
      • 1.2.6. expresie A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.2.7. compus Bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației.
        surse: DEX '09 DLRLC
        • 1.2.7.1. compus ieșit din uz Certificat de bună-purtare = (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.
          surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
          exemple
          • I-a trimis poza și două certificate: unul de absolvent a două clase de seminar, și altul de bună-purtare ca fost sergent la infanterie. BASSARABESCU, S. 73.
        • 1.2.7.2. compus figurat Certificat de bună-purtare = recomandație orală sau laudă adusă cuiva.
          surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. (Despre copii) Care are grijă de părinți.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ascultător (adj.) cuminte îndatoritor
    • 1.4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dispoziție bună.
        surse: DLRLC
      • 1.4.1. expresie A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus.
        surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Care face sau prinde bine.
    exemple
    • Primire bună.
      surse: DLRLC
    • Ce mai știi de pe la tîrg? – ... Ia, nu prea bune vești. CREANGĂ, P. 77.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nu știu cine a fost pe la mine pe acasă în lipsa mea, că știu că mi-a făcut-o bună. CREANGĂ, P. 30.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă.
      surse: DEX '09
    • 2.3. expresie A o păți bună = a avea necaz.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mai duceți-vă și la altă casă, că eu unul știu c-am pățit-o bună. CREANGĂ, P. 160.
        surse: DLRLC
    • 2.4. expresie ironic Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice!
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Voi... să huzuriți de căldură, iară eu să crăp de frig. Buuună treabă! CREANGĂ, P. 252.
        surse: DLRLC
    • 2.5. expresie Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum!
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Prin postul cel mare se răspîndește vuiet printre dascăli despre desființarea catiheților și trecerea celor mai tineri dintre noi la Socola. – Na-ți-o bună, zise Trăsnea. CREANGĂ, A. 114.
        surse: DLRLC
    • 2.6. expresie Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună; na-ți-o frântă că ți-am dres-o.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. Despre mâncăruri și băuturi:
    exemple
    • Vin bun.
      surse: DLRLC
    • Peștele e bun numai viu, prins de mîna omului. SADOVEANU, N. F. 28.
      surse: DLRLC
    • Nu era bolnav la care... să nu-i trimită ceva bun, îndată ce auzea de boala lui. RETEGANUL, P. IV 35.
      surse: DLRLC
    • Bune sarmale ai mai făcut! CREANGĂ, P. 32.
      surse: DLRLC
    • Găina bătrînă face zama bună. NEGRUZZI, S. I 251.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: secătură
  • exemple
    • Recoltă bună.
      surse: DLRLC
  • 5. Despre miros:
    exemple
    • Trandafir cu bun miros, Drag mi-i, doamne, cel frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, 34.
      surse: DLRLC
  • 6. Fără griji.
    exemple
    • Viață bună.
      surse: DEX '09
    • A duce viață bună cu cineva.
      surse: DLRLC
    • De atunci nurorile n-au mai avut zi bună în casă cu baba. CREANGĂ, P. 12.
      surse: DLRLC
    • De cînd maica m-a făcut, zile bune n-am avut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 22.
      surse: DLRLC
    • 6.1. Intră în compunerea formulelor de salut sau de urare.
      surse: DEX '09 DLRLC 10 exemple
      exemple
      • Bună dimineața! Bună ziua! (sau ziua bună!) Bună seara! Noapte bună!
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Noroc bun! Într-un ceas bun! Drum bun! Rămas bun!
        surse: DLRLC
      • De-ai sosit cu gînduri bune, Noi un «bun venit» ți-om spune. CASSIAN, în POEZ. N. 114.
        surse: DLRLC
      • Mai bun lucru, moș Călifare! – Mulțumim d-tale, nepoate. GALACTION, O. I 47.
        surse: DLRLC
      • Bun sosit la noi, voinice, zise craiul, cam cu jumătate de gură. CREANGĂ, P. 197.
        surse: DLRLC
      • Bun întîlnișul, voinice! Nu ai trebuință de slugă la drum? CREANGĂ, P. 199.
        surse: DLRLC
      • Bună calea, drumețule! – Bună să-ți fie inima, cum ți-i cătătura. CREANGĂ, P. 200.
        surse: DLRLC
      • Bună vreme, măi băiete! – Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84.
        surse: DLRLC
      • Bun lucru, bade, la plug! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 270.
        surse: DLRLC
      • familiar La bună vedere (= la revedere), domnilor! SADOVEANU, P. M. 158.
        surse: DLRLC
  • 7. Potrivit, apt pentru un anumit scop.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: apt potrivit (adj.) 5 exemple
    exemple
    • Pământ bun pentru cultura bumbacului. Apă bună de băut. Vacă bună de lapte.
      surse: DLRLC
    • Căruța lui... era o căruță bună, încăpătoare și îndemînatecă. CREANGĂ, P. 106.
      surse: DLRLC
    • Ești bun de însurat. CREANGĂ, P. 154.
      surse: DLRLC
    • Vreo șase salcîmi... ce nu sînt buni nici de foc, nici de umbră. NEGRUZZI, S. I 71.
      surse: DLRLC
    • De nimic nu mai sînt bun. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 381.
      surse: DLRLC
    • 7.1. prin extensiune Care-și îndeplinește bine menirea.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 7.2. expresie adesea substantivat Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Așteptăm bunul de tipar.
        surse: DLRLC
    • 7.3. expresie Bun și aprobat, formulă care se pune pe acte sub semnătură privată, ca dovadă de aprobare.
      surse: DLRLC
    • 7.4. expresie Bun pentru... = valabil pentru...
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 7.5. (Despre corpuri) Bun conducător de căldură (sau de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) se transmite cu ușurință.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Metalele sunt, în general, bune conducătoare de căldură și de electricitate.
        surse: DLRLC
  • 8. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ochi buni. Dinți buni. Stomac bun. Digestie bună. Respirație bună.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Bună de gură Tudorița, nevasta cantonierului. STANCU, D. 232.
        surse: DLRLC
      • Nu fi bun de gură!... Vorba multă e sărăcie omului. NEGRUZZI, S. I 247.
        surse: DLRLC
    • 8.2. Bun de mână = abil îndemânatic
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și mai are încă... Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă, Căliți, tari de vînă. ALECSANDRI, P. P. 63.
        surse: DLRLC
    • 8.3. Bun de picioare = iute sprinten
      surse: DLRLC
  • 9. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: neuzat 3 exemple
    exemple
    • Am încălțat pantofii cei buni.
      surse: DLRLC
    • Se îmbrăcă cu hainele ce le avea el mai bune. ISPIRESCU, L. 33.
      surse: DLRLC
    • Săracă mîndra mea... O găsii c-o sucnă rea: Pe cea bună și-o cîrpea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442.
      surse: DLRLC
  • 10. De calitate superioară.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Marfă bună. Stofă bună.
      surse: DLRLC
    • Ștergarele erau de mătase și în țesătură cu fir de cel bun și cu mărgăritare. ISPIRESCU, L. 38.
      surse: DLRLC
    • Calul bun și mîndrele, Alea-mi mîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.
      surse: DLRLC
    • 10.1. prin extensiune De preț.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: nou (adj.) scump
    • surse: DLRLC
    • exemple
      • Aur bun. Argint bun.
        surse: DLRLC
      • 10.3.1. expresie A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Eu am făcut greșeala că te-am crescut prea moale și tu ai luat-o de bună. DUMITRIU, B. F. 45.
          surse: DLRLC
      • 10.3.2. expresie A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 10.3.3. expresie A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Așa sînt eu în felul meu, știu una și bună. CREANGĂ, P. 203.
          surse: DLRLC
      • 10.3.4. expresie A i se prinde (ceva) de bun = a trece drept adevărat, a fi crezut.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Spînul, văzînd că i s-au prins minciunile de bune, chemă la sine pe Harap-Alb. CREANGĂ, P. 208.
          surse: DLRLC
      • 10.3.5. Despre mărfuri:
        exemple
        • Lapte bun. Unt bun.
          surse: DLRLC
  • 11. (Despre bani) Care are putere de circulație.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Banii aceștia nu mai sunt buni.
      surse: DLRLC
    • 11.1. expresie A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a se bucura de mare considerație, de mare atenție și grijă (din partea cuiva), a fi foarte prețuit (de cineva).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Am să te ieu cu mine și-i trăi pe lîngă noi ca banul cel bun. CREANGĂ, P. 175.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Mecanic bun. Profesor bun. Nuvelist bun. Tenor bun. Elev bun.
      surse: DLRLC
    • Buni tîrgoveți, Nu s-ajung din preț. BENIUC, V. 162.
      surse: DLRLC
    • De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259.
      surse: DLRLC
    • Caută de casă, cum se cuvine unei bune gospodine. NEGRUZZI, S. I 147.
      surse: DLRLC
  • 13. De folos.
    exemple
    • Ți-oi cădea și eu vreodată bun la ceva. ISPIRESCU, L. 19.
      surse: DLRLC
    • Pribegia cui e bună? La feciorul fără mumă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198.
      surse: DLRLC
    • Preț bun.
      surse: DLRLC
    • Harabagia... e mai bună [decât cărăușia], că ai a face tot cu marfă vie, care la deal se dă pe jos, la vale – pe jos, iar la popas – în căruță. CREANGĂ, P. 107.
      surse: DLRLC
    • 13.1. expresie A nu-i fi de-a bună = a nu avea niciun folos (de ceva), a nu-i folosi la nimic.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • La vreo șaptezeci de ani a plecat la Sfîntul Munte și la Ierusalim, unde a făcut daruri scumpe... Nu i-a fost de-a bună. PAS, Z. I 157.
        surse: DLRLC
    • 13.2. expresie Ce fi-e bun (sau bună)? sau la ce bun? = la ce folosește? ce folos?
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vine ea și turturica mai pe urmă, dar ce ți-e bună? CREANGĂ, P. 274.
        surse: DLRLC
    • 13.3. expresie La ce bun? = la ce folosește?
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 13.4. Despre timp, fenomene atmosferice etc.:
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: favorabil frumos prielnic 3 exemple
      exemple
      • Ce vreme bună pentru semănături! DUMITRIU, B. F. 90.
        surse: DLRLC
      • Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 62.
        surse: DLRLC
      • Dînd... un vînt bun, corăbiile mergeau ca săgeata. ISPIRESCU, L. 25. 2.
        surse: DLRLC
  • 14. în basme în superstiții Prevestitor de bine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Aista nu-i semn bun, după cît știu eu. CREANGĂ, P. 186.
      surse: DLRLC
    • 14.1. expresie A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mama lui clătină din cap: Nu-i a bună cu băiatul nostru! SANDU-ALDEA, D. N. 159.
        surse: DLRLC
      • Ce să fie acolo?... – Ce e, nu e d-a bună. DELAVRANCEA, S. 196.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Trage un somnuleț bun. ISPIRESCU, L. 335.
      surse: DLRLC
    • Cum s-a întors... acasă, a și poruncit să-i facă un foc bun în sobă. CREANGĂ, P. 87.
      surse: DLRLC
    • Dăsagii pe cal punea, Una bună că-i dădea Și din gură mi-și grăia... TEODORESCU, P. P. 503.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • O sumă bună de bani.
        surse: DLRLC
      • 15.1.1. locuțiune adverbială O bună parte (din... sau dintre...) = o parte însemnată, un număr considerabil.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Începură să răsară ca din pămînt valuri de oameni. Strada deveni neîncăpătoare și o bună parte se urcară pe clădiri. SAHIA, N. 107.
          surse: DLRLC
      • 15.1.2. locuțiune adverbială În bună parte = în măsură importantă.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Lucrul e în bună parte terminat.
          surse: DLRLC
      • 15.1.3. locuțiune adverbială O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de locuțiune etc.).
        surse: DEX '09
  • exemple
    • Am băut două pahare bune de vin. Până acolo sunt 10 kilometri buni.
      surse: DLRLC
    • Pîn’la ziua albă mai erau ca două ceasuri bune și era vremea cînd plantele se umezesc. CAMILAR, TEM. 145.
      surse: DLRLC
    • Baiazid, privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț: Ce vrei tu? – Noi? Bună pace! EMINESCU, 0. I 146.
      surse: DLRLC
    • 16.1. prin extensiune Mai mult decât..., și mai bine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Pentru fiecare măr, patru sute bune [de lei]. RETEGANUL, P. II 78.
        surse: DLRLC
    • 16.2. locuțiune adverbială De bună seamă.
      surse: DLRLC
    • 16.3. expresie Pace bună!
      surse: DLRLC
    • 16.4. (Precedând un adjectiv și accentuând ideea exprimată de acesta) Pe deplin, de tot, cu desăvârșire, de-a binelea.
      surse: DLRLC sinonime: definitiv 3 exemple
      exemple
      • Ceilalți nemaiavînd încotro șovăi, diata rămase bună făcută. CREANGĂ, P. 15.
        surse: DLRLC
      • Crezu că ce-i găsit îi bun găsit. EMINESCU, N. 108.
        surse: DLRLC
      • M-o luat bun teafăr din sat. ALECSANDRI, I. 4.
        surse: DLRLC
      • 16.4.1. Bun bucuros.
        surse: DLRLC
  • 17. expresie Într-o bună zi (sau dimineață) = pe neașteptate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cândva odată (adj.) 2 exemple
    exemple
    • Ai! ce s-or mișca-ntr-o bună zi Munții Apuseni! BENIUC, V. 27.
      surse: DLRLC
    • Într-o bună dimineață, feciorul... îi și aduce o noră pe cuptiori. CREANGĂ, P. 8.
      surse: DLRLC
  • 18. adjectiv (Despre legături de rudenie) De sânge.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: adevărat 4 exemple
    exemple
    • Tată bun. Mamă bună. Frate bun.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • Ai fi zis că e soră bună și de mumă și de tată cu celelalte două. DELAVRANCEA, S. 92.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • figurat Apa e soră bună cu focul, dar apa e soră mai mare, căci biruie focul, îl stinge. ȘEZ. III 101.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • figurat Înșelătorul e frate bun cu amăgitorul.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 18.1. Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 18.2. Despre prieteni, vecini etc.:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apropiat devotat sincer 2 exemple
      exemple
      • Calu-i alb, un bun tovarăș, Înșeuat așteapt-afară. EMINESCU, O. I 103.
        surse: DLRLC
      • Feciorul de lîngă tine Era bun pretin cu mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244.
        surse: DLRLC
      • exemple
        • Familie bună. Casă bună.
          surse: DLRLC
        • Asta meserie, măi... Curată, cu lume bună de la care poți să înveți multe. PAS, Z. I 278.
          surse: DLRLC
        • Spune bade, maică-ta Să nu mă grăiască-n sat, Că eu nu te-am fărmecat; Cînd voi sta de-a fermeca, Nu farmec din vița ta, Ci farmec de viță bună, De-aș ședea-n temniț-o lună. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 270.
          surse: DLRLC
        • (și) substantivat Mesenii, cu buni, cu proști, se plecară și le adunară [mărgăritarele]. ISPIRESCU, L. 40.
          surse: DLRLC

etimologie:

Buna Vestire buna-vestire bunăvestire

  • 1. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: Blagoveștenie

etimologie:

bună-credință

  • 1. Obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor.
    surse: DEX '09
  • 2. Convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: onestitate sinceritate

etimologie:

bună-creștere

  • 1. Educație aleasă.
    surse: DEX '09

etimologie:

bună-cuviință

  • 1. Purtare cuviincioasă (față de cineva).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: decență politețe antonime: obrăznicie 2 exemple
    exemple
    • Se purtă cu mare bună-cuviință. ISPIRESCU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • Buna-cuviință cerea ca vizitele lui să fie mai rari. NEGRUZZI, S. I 111.
      surse: DLRLC

etimologie:

bună-știință

  • 1. Conștiință deplină în săvârșirea unei fapte.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Complicele a înlesnit delictul cu bună-știință.
      surse: DLRLC

etimologie:

bun-gust

etimologie:

  • bun + gust
    surse: DLRM

bun-plac

  • 1. Este folosit în locuțiuni și expresii.
    surse: DEX '09
    • 1.1. locuțiune adverbială După bunul-plac (al cuiva) = după capriciul (cuiva).
      surse: DEX '09
    • 1.2. expresie A fi la bunul-plac al cuiva = a fi la discreția, la cheremul cuiva.
      surse: DEX '09

etimologie:

bun-simț

  • 1. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: decență simțire

etimologie: