6 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JAC1 s. n. v. jack1.

JAC2 s. n. v. jaf.

jac2 sn [At: DN3 / S și: jack / Pl: ~uri / E: fr jack, eg jack-knife] (Teh) 1 Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2 Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane.

JAC1, jacuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Scris și: jack.Pr. și: geac] – Din fr., engl. jack.

JAC s.n. (Tehn.) Piesă de legătură la care se leagă firele unui circuit electric pe un singur ax, folosită în centralele telefonice. [Pl. -curi. / < fr. jack, cf. engl. jack-knife].

JAC [GEAC] s. n. 1. dispozitiv în centralele telefonice care permite, prin intermediul unei fișe, stabilirea legăturii între două linii. 2. dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane sau casetofoane. (< fr., engl. jack)

JAC ~uri n. 1) (la telefonia manuală) Piesă care, prin introducerea unei fișe, stabilește legătura între două linii. 2) Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane, casetofoane etc. /<engl. jack

JAC s.n. (Mold.) Jaf. Cît le iaște lor văduva de apucat și săracul de jac. DP, 26r. Și multe răutăți și jacuri au făcut prin tîrgu. PSEUDO-COSTIN; cf. URECHE; DP, 11v; DOSOFTEI,VS; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.); NECULCE; PSEUDO-E KOGALNICEANU. (*) Loc.vb. A da jac = a jefui. Au dat jac pen bisearici. IM 1754, 74v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. Zsák. Cf. pol. Žak. Vezi si jăcas, jăcui, jăcuire. Cf. jșcuire, lotrie, tîlharit, tîlhușag.

JAC s.n. (Mold.) Jaf. Cît le iaste lor văduva de apucat și săracul de jac. DP, 26r. Și multe răutăți și jacuri au făcut prin tîrgu. PSEUDO-COSTIN ; cf. URECHE; DP, 11v; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.); NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. ◊ Loc. vb. A da jac = a jefui. Au dat jac pen bisearici. IM 1754, 74v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. zsák. Cf. pol. žak. Vezi și jăcaș, jăcui, jăcuire. Cf. j ă c u i r e, l o t r i e, t î l h ă r i t, t î l h u ș a g.

jac n. Mold. jaf: țaraĭ în jac! AL. [Pol. JAK].

jac n., pl. urĭ (po. žak, jaf, d. mgerm. sack, sac [sackmann, servitor de armată, jăfuitor, de unde ung. zsákmány, jaf, it. saccomanno], d. lat. saccus, sac, de unde și it. sacco, sac, jaf, fr. sac. V. sac, jacă, jăcmănesc). Est. Rar azĭ. Jaf.

JACK1, jackuri, s. n. 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii. 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane. [Pr.: gec. Scris și: jac] – Din engl., fr. jack.

JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

jaf sn [At: (a. 1621) IORGA, D. B. I, 39 / V: giaf (iuz) jah, (Mol) jac, (Ban) jau / Pl: ~uri / E: pn żak, mg zsác[1]] 1 Furt săvârșit prin violență Si: jăpcăneală, jefuială (2), jefuire (2), jefuit1 (2). 2 (Ccr) Lucruri furate prin jaf (1). 3 (Pex) Pradă de război. 4 (Îe) A face ~ A jefui (1). 5 (Îae) A prăda. 6 (Fam; îae) A face risipă. 7 (Îs) ~-armat Jaf (1) săvârșit cu arme de foc. 8 (Fam) Risipă. 9 (Fam) Pagubă. 10 (Îe) ~ (sau pagubă) în ciuperci! Se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. 11 (Înv; îe) A fi de (sau în) ~ A fi de batjocură. 12 (Îe) A da ~ (la ceva) A se repezi la pradă. 13 (Înv; îe) A da în (sau de) ~ A lăsa pradă. 14 (Înv; îe) A lua cu jacul A răpi. 15 (Fam; fig) Distrugere. 16 (Înv) Fâșie de pământ.

  1. Etimonul corect ortografiat este zsák. — Ladislau Strifler

jic sm [At: I. CR. 345 / V: (reg) jâc / Pl: ~jici / E: nct] (Reg; îs) ~ de om Om tânăr și voinic.

arată toate definițiile

Intrare: Jac
nume propriu (I3)
  • Jac
Intrare: jac
jac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jack
  • pronunție: gec
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jack
  • jackul
  • jacku‑
plural
  • jackuri
  • jackurile
genitiv-dativ singular
  • jack
  • jackului
plural
  • jackuri
  • jackurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jac
  • jacul
  • jacu‑
plural
  • jacuri
  • jacurile
genitiv-dativ singular
  • jac
  • jacului
plural
  • jacuri
  • jacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: jaf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jaf
  • jaful
  • jafu‑
plural
  • jafuri
  • jafurile
genitiv-dativ singular
  • jaf
  • jafului
plural
  • jafuri
  • jafurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jac
  • jacul
  • jacu‑
plural
  • jacuri
  • jacurile
genitiv-dativ singular
  • jac
  • jacului
plural
  • jacuri
  • jacurilor
vocativ singular
plural
giaf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jăc
jăc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jic
jic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
jâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jack jac

  • 1. Dispozitiv, folosit mai ales în telefonia manuală, care permite, prin introducerea unei fișe, stabilirea unei legături între două linii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Dispozitiv de interconectare electrică a unor magnetofoane și casetofoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

jaf jac giaf

  • 1. Furt săvârșit prin violență.
    exemple
    • Văzînd eu de la o vreme că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boier să mă jăluiesc. CREANGĂ, A. 159.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie învechit A lăsa jaf sau a da în (ori de) jaf = a lăsa pradă, a îngădui ca cineva să fie jefuit.
      exemple
      • Țara... lăsată jaf și măcel bașibuzucilor. ODOBESCU, S. III 408.
        surse: DLRLC
      • Năvăliră în Polonia și deteră în jaf provinciile Volinia și Podolia! BĂLCESCU, O. II 144.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Faptul de a stoarce averi prin exploatare sau prin manopere frauduloase.
      exemple
      • Niciodată nu se vor șterge din amintirea poporului nostru vremurile întunecate în care jaful trusturilor de peste hotare și al exploatatorilor băștinași se împletea cu menținerea țării în înapoiere economică, cu dezlănțuirea teroarei sălbatice împotriva muncitorilor și țăranilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2746.
        surse: DLRLC
    • 1.4. învechit concretizat Lucruri jefuite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pradă attach_file un exemplu
      exemple
      • Se întoarseră la locul luptei spre a culege jaful. BĂLCESCU, O. II 258.
        surse: DLRLC
  • 2. familiar Consum, cheltuială fără măsură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: distrugere risipă attach_file un exemplu
    exemple
    • A făcut jaf în făină.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie Jaf în ciuperci (1.4.)! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: