9 definiții pentru devastare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

devastare sf [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~tări / E: devasta] 1 Distrugere prin boală, jaf, ravagii a unor teritorii, țări, orașe, așezări omenești Si: devastat1 (1), nimicire, pustiire, (îvr) devastație (1). 2 (Prc) Jefuire.

DEVASTÁRE, devastări, s. f. Acțiunea de a devasta.V. devasta.

DEVASTÁRE, devastări, s. f. Acțiunea de a devasta.V. devasta.

DEVASTÁRE, devastări, s. f. Acțiunea de a devasta. 1. (Mai ales la pl.) Distrugere de bunuri materiale (în timp de război, de răscoale etc.). Mi-a spus impiegatul de la mișcare că s-au făcut devastări. DUMITRIU, B. F. 77. Ruinile templelor egiptene, monumentele romane, vestigiile splendorilor Acropolei au supraviețuit zecilor de secole și repetatelor devastări. COCEA, P. 66. 2. Jefuire, prădare.

DEVASTÁRE s.f. Acțiunea de a devasta și rezultatul ei; pustiire, nimicire; distrugere, jefuire. [<devasta].

* devastațiúne f. (lat. de-vastátio, -ónis). Acțiunea de a devasta; rezultatu eĭ. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devastáre s. f., g.-d. art. devastắrii; pl. devastắri

devastáre s. f., g.-d. art. devastării; pl. devastări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVASTÁRE s. 1. v. distrugere. 2. v. jefuire.

DEVASTARE s. 1. distrugere, nimicire, pîrjolire, pustiire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.) 2. jefuire, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.)

Intrare: devastare
devastare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devastare
  • devastarea
plural
  • devastări
  • devastările
genitiv-dativ singular
  • devastări
  • devastării
plural
  • devastări
  • devastărilor
vocativ singular
plural