8 definiții pentru jefuit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JEFUÍT s. n. Faptul de a jefui.V. jefui.

jefuit1 sn [At: CREANGĂ, A. 20 / V: jăcu~, jăf~, jăhu~, jecu~, jehu~ / Pl: (rar) ~uri / E: jefui] 1 Prădare. 2 Jaf (1). 3 Jefuire (3). 4 Exploatare. 5 (Imp) Plagiere. 6 Jefuire (6). 7 Devastare.

JEFUÍT s. n. Faptul de a jefui; jefuire, jaf. (Cu pronunțare regională) Se îndreptară spre Pipirig după jăfuit. CREANGĂ, A. 20.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JEFUIT s. jaf, jefuire, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Pornit pe ~.)

Intrare: jefuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jefuit
  • jefuitul
  • jefuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • jefuit
  • jefuitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jefuit (s.n.)

etimologie:

  • vezi jefui
    surse: DEX '09