20 de definiții pentru slin slim sclem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLIN, slinuri, s. n. (Reg.) Strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult folosite și necurățate; jeg. [Var.: slim s. n.] – Din sb. slina.

slin sn [At: ȘĂINEANU2 / Pl: ~uri / V: (reg) sclem, slim / E: bg слина, srb sline] 1 Strat de murdărie grasă depusă pe pielea omului sau animalelor, pe îmbrăcăminte, pe obiecte etc. Si: (pop) soi2, jeg, reapăn, (reg) lip. 2 (Înv; îf slim) Aluviuni care fertilizează solul prin cantitatea mare de materii organice conținute. 3 (Olt; Trs) Cerumen. 4 (Trs) Uger.

SLÍN, slinuri, s. n. (Reg.) Strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate; jeg. [Var.: slim s. n.] – Din scr. slina.

SLIN, slinuri, s. n. (Regional) Strat de murdărie depus pe pielea nespălată, pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau pe obiectele mult întrebuințate; jeg. Costan văzu lîngă măsuță un ucenic îndoit de spate, cu fața ascunsă după cozorocul unei șepci acoperite de slin. CAMILAR, N. II 320. – Variantă: slim (SADOVEANU, Z. C. 268) s. n.

SLIN ~uri n. Strat de murdărie, adesea unsuros, depus de mai mult timp pe piele sau pe îmbrăcăminte; lip; jeg. /<bulg. slina, sb. sline

slin (Mold. sud) n. și slínă (Munt.) f. (bg. sîrb. rus. slina, scuĭpat, bale, ngerm. slim, azĭ schleim, mucozitate). Unsoare care se prinde de haĭne, de păr (soaĭe), de mașinĭ ș. a. – În Mold. nord. slim. În Olt. tot slim, ceara din urechĭ (rev. I. Crg. 7, 155). V. lip.

SLIM s. n. v. slin.

sclem2 sn vz slin[1] corectată

  1. În original incorect: vz slim1 (corect: vz slim2, care te trimite la cuv. slin, unde este și consemnată varianta de față) — LauraGellner

scliăn[1] sn vz slin

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de o greșeală de tipar, pe care însă nu am putut-o identifica. Și în original fără accent — LauraGellner

slim n. Mold. lip. [Cf. slovean LIM, cleiu].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

slin (reg.) s. n., pl. slínuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLIN s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

slin s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

slin (-nuri), s. n. – Murdărie, jeg. – Var. slim(ă). V. germ.germ. Schlein „mucozitate”, prin intermediul slov., sb. slina.Der. slinos (var. slimos), adj. (murdar, jegos); slinui, vb. (a murdări).

slim (-muri), s. n. – Sfat, adunare de tătari. Origine necunoscută, dar probabil tătară. Sec. XVII. – Der. slimui, vb. (înv., a sfătui, a aviza).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

slin, slinuri, s.n. 1. (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate la vreme. 2. (înv.; în forma: slim) aluviuni care fertilizează solul prin cantitatea mare de materii organice conținute. 3. (reg.) cerumen. 4. (reg.) uger.

slim1, slimuri, s.n. (înv.) adunare obștească (mai ales la tătari).

Intrare: slin
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slin
  • slinul
  • slinu‑
plural
  • slinuri
  • slinurile
genitiv-dativ singular
  • slin
  • slinului
plural
  • slinuri
  • slinurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slim
  • slimul
  • slimu‑
plural
  • slimuri
  • slimurile
genitiv-dativ singular
  • slim
  • slimului
plural
  • slimuri
  • slimurilor
vocativ singular
plural
sclem
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)