12 definiții pentru jefuire jacuire jăcuire jecuire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jefuire sf [At: MARDARIE, L. 4067 / V: jăcu~, jăf~, jăhu~, jecu~, jehu~ / Pl: ~ri / E: jefui] 1 Prădare. 2 Jaf (1). 3 Stoarcere a cuiva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune Si: jăpcănire, jecmăneală, jecmănie, jecmănire, jefuială (3), jefuit1 (3). 4 Exploatare. 5 (Imp) Plagiere. 6 (Imp) Răpire și siluire a unei femei Si: jefuială (6), jefuit1 (6). 7 Devastare.

JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] – V. jefui.

JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf. (Cu pronunțare regională) Era necontenite jalobele obștiei pentru jăfuirile lui Moțoc. NEGRUZZI, S. I 150. – Variante: (învechit) jecuíre, jăcuíre (SADOVEANU, N. F. 43), jacuíre s. f.

JECUÍRE s. f. v. jefuire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JEFUÍRE s. 1. v. jaf. 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. v. deposedare. 4. v. jecmăneală.

JEFUIRE s. 1. jaf, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. deposedare, prădare, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)

Intrare: jefuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jefuire
  • jefuirea
plural
  • jefuiri
  • jefuirile
genitiv-dativ singular
  • jefuiri
  • jefuirii
plural
  • jefuiri
  • jefuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jecuire
  • jecuirea
plural
  • jecuiri
  • jecuirile
genitiv-dativ singular
  • jecuiri
  • jecuirii
plural
  • jecuiri
  • jecuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăcuire
  • jăcuirea
plural
  • jăcuiri
  • jăcuirile
genitiv-dativ singular
  • jăcuiri
  • jăcuirii
plural
  • jăcuiri
  • jăcuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jacuire
  • jacuirea
plural
  • jacuiri
  • jacuirile
genitiv-dativ singular
  • jacuiri
  • jacuirii
plural
  • jacuiri
  • jacuirilor
vocativ singular
plural

jefuire jacuire jăcuire jecuire

etimologie:

  • vezi jefui
    surse: DEX '09 DEX '98