19 definiții pentru jefuire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JEFUIRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuire s. f.] – V. jefui.

jefuire sf [At: MARDARIE, L. 4067 / V: jăcu~, jăf~, jăhu~, jecu~, jehu~ / Pl: ~ri / E: jefui] 1 Prădare. 2 Jaf (1). 3 Stoarcere a cuiva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune Si: jăpcănire, jecmăneală, jecmănie, jecmănire, jefuială (3), jefuit1 (3). 4 Exploatare. 5 (Imp) Plagiere. 6 (Imp) Răpire și siluire a unei femei Si: jefuială (6), jefuit1 (6). 7 Devastare.

JEFUIRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei. [Var.: (înv.) jecuire s. f.] – V. jefui.

JEFUIRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf. (Cu pronunțare regională) Era necontenite jalobele obștiei pentru jăfuirile lui Moțoc. NEGRUZZI, S. I 150. – Variante: (învechit) jecuire, jăcuire (SADOVEANU, N. F. 43), jacuire s. f.

JECUIRE s. f. v. jefuire.

JĂCUIRE s.f. (Mold.) Prădare, jaf. Jăcuirea și averea cea rea pre carea ... nu să cade a o face. II 1764, 19r. Etimologie: jăcui. Vezi și jac, jăcaș, jăcui. Cf. j a c, l o t r i e, t î l h ă r i t, t î l h u ș a g.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jefuire s. f., g.-d. art. jefuirii; pl. jefuiri

jefuire s. f., g.-d. art. jefuirii; pl. jefuiri

jefuire s. f., g.-d. art. jefuirii; pl. jefuiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JEFUIRE s. 1. v. jaf. 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. v. deposedare. 4. v. jecmăneală.

jefuire s.f. 1 jaf, jefuit1, pradă, prădare, prădat1, rapt, <înv. și pop.> apucătură, prădăciune, răpire, <pop.> plean, <înv. și reg.> jerpelire, <reg.> haram, răbălaș, răblușag, <înv.> apucare, apucat1, dobândă, prădășug, prădătură, privască, răpiciune, răpit1, răpitură, răpștire, <arg.> globire. Motivul crimei a fost jefuirea. 2 deposedare, despuiere, prădare, spoliație, spoliere, <fig.; pop. și fam.> dezbrăcare. Jefuirea bătrânilor de bunurile lor s-a făcut prin înșelăciune. 3 extorcare, jecmăneală, jecmănire, <rar> extorsiune, <reg.> jăpcănire, <fig.> jumulire, jupuială, jupuire. 4 devalizare, devastare, prădare, spargere, <arg.> călcare, giolărie, gioleală, intervenție, paradeală, trăsnaie, trosneală. Au fost arestați pentru jefuirea casei. Jefuirea seifului băncii s-a făcut în câteva minute.

JEFUIRE s. 1. jaf, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. devastare, prădare, spargere, (livr.) devalizare. (~ unei bănci.) 3. deposedare, prădare, (livr.) spoliație, spoliere, (fig.) despuiere. (~ unei persoane de bunurile sale.)

Intrare: jefuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jefuire
  • jefuirea
plural
  • jefuiri
  • jefuirile
genitiv-dativ singular
  • jefuiri
  • jefuirii
plural
  • jefuiri
  • jefuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jecuire
  • jecuirea
plural
  • jecuiri
  • jecuirile
genitiv-dativ singular
  • jecuiri
  • jecuirii
plural
  • jecuiri
  • jecuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăcuire
  • jăcuirea
plural
  • jăcuiri
  • jăcuirile
genitiv-dativ singular
  • jăcuiri
  • jăcuirii
plural
  • jăcuiri
  • jăcuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jacuire
  • jacuirea
plural
  • jacuiri
  • jacuirile
genitiv-dativ singular
  • jacuiri
  • jacuirii
plural
  • jacuiri
  • jacuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăfuire
  • jăfuirea
plural
  • jăfuiri
  • jăfuirile
genitiv-dativ singular
  • jăfuiri
  • jăfuirii
plural
  • jăfuiri
  • jăfuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jăhuire
  • jăhuirea
plural
  • jăhuiri
  • jăhuirile
genitiv-dativ singular
  • jăhuiri
  • jăhuirii
plural
  • jăhuiri
  • jăhuirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jehuire
  • jehuirea
plural
  • jehuiri
  • jehuirile
genitiv-dativ singular
  • jehuiri
  • jehuirii
plural
  • jehuiri
  • jehuirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jefuire, jefuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi jefui DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.