11 definiții pentru lip (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIP1 s. n. (Reg.) Strat (gros) de murdărie care se formează pe piele sau pe îmbrăcăminte; jeg. – Din ucr. lep.

LIP1 s. n. (Reg.) Strat (gros) de murdărie care se formează pe piele sau pe îmbrăcăminte; jeg. – Din ucr. lep.

lip1 [At: DRĂGHICI, R. 90/14 / V: lep, liep / Pl: (rar) ~uri / E: ucr леп] (Reg) Strat de murdărie pe piele, pe îmbrăcăminte etc. Si: jeg, (reg) rapăn.

LIP2, lipuri, s. n. (Mold.) Strat gros de murdărie care se formează pe pielea oamenilor sau pe îmbrăcămintea lor; jeg. Plapoma roșie plină de lip. CAMILAR, N. I 111. Cămeșa lui de mult lip ce ave nu să cunoștea de era aceasta pînză vreodată. DRĂGHICI, R. 90.

LIP n. Strat de murdărie adesea unsuros, depus de mai mult timp pe piele sau pe îmbrăcăminte; slin; jeg. /<ucr. lep

lip n. 1. materia ce se prinde de lână la spălat; 2. murdărie (pe trup) [Slav. LĬEPŬ].

lip și (nord) lep n., pl. urĭ (rut. lip, cleĭ, și lep, murdărie cleĭoasă, d. vsl. lĭepŭ, vîsc, lĭepiti, a lipi; ung. lép, cleĭ de prins păsărĭ. V. Bern. 1, 712 și 755. Cp. și cu ngr. și vgr. lipos, seŭ, unsoare, și lépos, solz). Est. Jeg, rîp, unsoarea care se face pe trup cînd nu te spelĭ mult timp. V. slin, soaĭe și usuc 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIP s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

lip s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lip s. n. – Murdărie, slin. – Var. lep. Ngr. λίπος „grăsime”, cf. it. S. lippu (Battisti, III, 2206). După Tiktin, Candrea și Scriban, din sl. lĕpŭ „clei de lipit”, pol., rut. lep, singurul care poate explica var. În Mold.

Intrare: lip (s.n.)
lip1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lip
  • lipul
  • lipu‑
plural
  • lipuri
  • lipurile
genitiv-dativ singular
  • lip
  • lipului
plural
  • lipuri
  • lipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lip (s.n.)

  • 1. regional Strat (gros) de murdărie care se formează pe piele sau pe îmbrăcăminte.
    exemple
    • Plapoma roșie plină de lip. CAMILAR, N. I 111.
      surse: DLRLC
    • Cămeșa lui de mult lip ce ave nu să cunoștea de era aceasta pînză vreodată. DRĂGHICI, R. 90.
      surse: DLRLC

etimologie: