JAC var. la subst. jaf; cf. și subst. jacă „țraistă” (DLR), < msgh. zsák „sac”. l. Jac b. (Dm; C Bog; 16 A III 378); – t. (C Ștef); -u, Nanu (17 B I 262); -ul (17 A II 75). 2. Jăca și Jăcu dobr. (RI XI 205 – 6), pot fi din altă temă: Caracaș Jăcu boier mold. 1641 april 22 (mss Singeorgiu); cf. Jecu fam. 3. Jacută, Gr. (Sur XV 258); Jacotă 1768 (Sucev 148).