†JAC 👉 JAF.

JAF (pl. -iuri), Mold. Bucov. JAC (pl. -jacuri), ‡JAH sn. Faptul de a jefui, prădare, pradă: aduceau, în țara asta blîndă, urgia și jaful războiului cu toate cruzimile lui (VLAH.); ați socotit voi că-i Moldova țară de jac (ODOB.); ian, o țară de jac, satul lui Cremine (ALECS.); au luat den nedreptăți și jahure și au strîns avuție (PRV.-MB.) [pol. žak].

‡JAH 👉 JAC.

JAC s.n. (Mold.) Jaf. Cît le iaște lor văduva de apucat și săracul de jac. DP, 26^r. Și multe răutăți și jacuri au făcut prin tîrgu. PSEUDO-COSTIN; cf. URECHE; DP, 11^v; DOSOFTEI,VS; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.); NECULCE; PSEUDO-E KOGALNICEANU. (*) Loc.vb. A da jac = a jefui. Au dat jac pen bisearici. IM 1754, 74^v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. Zsák. Cf. pol. Žak. Vezi si jăcas, jăcui, jăcuire. Cf. jșcuire, lotrie, tîlharit, tîlhușag.

JAC s.n. (Mold.) Jaf. Cît le iaste lor văduva de apucat și săracul de jac. DP, 26^r. Și multe răutăți și jacuri au făcut prin tîrgu. PSEUDO-COSTIN ; cf. URECHE; DP, 11^v; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.); NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. ◊ Loc. vb. A da jac = a jefui. Au dat jac pen bisearici. IM 1754, 74^v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. zsák. Cf. pol. žak. Vezi și jăcaș, jăcui, jăcuire. Cf. j ă c u i r e, l o t r i e, t î l h ă r i t, t î l h u ș a g.