15 definiții pentru despuiere despoiare despoiere despuiare dispoiare dispoiere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

despuiere sf [At: BIBLIA (1688), 71/1 / V: ~poiare, ~poie~, ~iare, dispoiare, dispoie~ / Pl: ~ri / E: despuia] 1 (Înv) Jupuire de piele Si: despuiat1 (1). 2 (Trs) Desprindere a blănii jupuite de pe piele Si: despuiat1 (2). 3 (Înv) Coșcovire a tencuielii Si: despuiat1 (3). 4 Dezbrăcare până la piele Si: despuiat1 (4). 5 Rămânere într-o ținută vestimentară excesiv de sumară Si: despuiat1 (5). 6 (Pex) Dezbrăcare. 7 (Pan) Scoatere a cojii unor fructe, legume etc. Si: despuiat1 (7). 8 (Ban; îf ~poi~) Desprindere a boabelor de pe cocean Si: despuiat1 (8). 9 (Reg; îf ~poi~) Curățare a foilor de pe știulete Si: despuiat1 (9). 10 (Pan) Cădere a frunzelor Si: despuiat1 (10). 11 (Pan) Dispariție a vegetației Si: despuiat1 (11). 12 (Pan) Defrișare. 13-14 Însușire prin mijloace necinstite a (tot) ceea ce are mai de preț cineva Si: despuiat1 (13-14). 15 Privare în mod nedrept de către asupritor a celui asuprit de anumite bunuri Si: despuiat1 (15). 16 Depopulare. 17 Privare de un drept, un bun etc. de care cineva se bucurase mai înainte Si: despuiat1 (17). 18 Extragere a tot ceea ce prezintă interes în vederea unei cercetări, analize etc. 19 (Îe) ~ea scrutinului Scoatere din urnă și numărare a tuturor voturilor obținute de candidați într-o alegere. 20 (Îvr; ccr) Rămășițe pământești.

DESPUIÉRE, despuieri, s. f. Acțiunea de a (se) despuia și rezultatul ei. ◊ Despuierea scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot și numărarea lor. [Pr.: -pu-ie-.Var.: despoiére s. f.] – V. despuia.

DESPUIÉRE, despuieri, s. f. Acțiunea de a (se) despuia și rezultatul ei. ◊ Despuierea scrutinului = scoaterea din urnă a buletinelor de vot și numărarea lor. [Pr.: -pu-ie-.Var.: despoiére s. f.] – V. despuia.

DESPUIÉRE, despuieri, s. f. (Neobișnuit la pl.) Acțiunea de a (se) despuia. 1. Prădare, jefuire. (Atestat în forma despoiere) Ispitele sînt... despoierea și mișălia, minciuna și lăcomia, zgîrcenia și împilarea domnilor și a boierilor. RUSSO, O. 41. ♦ (Concretizat, la pl., neobișnuit) Pradă de război. (Cu pronunțare regională) Mai încolo pe ziduri, stau rînduite, peste un zăblău (= pătură) vărgat, arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane trunchiete și dispuieri luate de pe la dușmanii învinși. ODOBESCU, S. A. 85. 2. Dezbrăcare (pînă la piele). 3. Extragere amănunțită (dintr-o carte, un dosar, un document, un manuscris) a tot ce prezintă interes pentru o anumită chestiune. 4. (În expr.) Despuierea scrutinului = deschiderea urnelor și numărarea voturilor. Consiliile electorale ale circumscripțiilor și ale birourilor de vot au procedat la despuierea scrutinului. SCÎNTEIA, 1947, nr. 747. – Variantă: despoiére (VLAHUȚĂ, O. A. 222) s. f.

despuiere f. 1. acțiune de a despuia; 2. pl. rămășițe: muritoarele despuieri ale Domniței OD. [Sensul 2 după fr. dépouilles].

DESPOIÉRE s. f. v. despuiere.

DESPOIÉRE s. f. v. despuiere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

despuiére s. f., g.-d. art. despuiérii; pl. despuiéri

despuiére s. f. (sil. -pu-ie-), g.-d. art. despuiérii; pl. despuiéri

despoiu, -poaie 3, -poiam 1 imp., -poiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESPUIÉRE s. 1. v. dezbrăcare. 2. v. excerptare.

DESPUIÉRE s. v. asuprire, defoliație, defoliere, deposedare, desfrunzire, exploatare, împilare, jefuire, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prădare, prigoană, prigonire, urgisire.

DESPUIERE s. 1. dezbrăcare, dezgolire, (pop.) golire, (~ cuiva, la baie.) 2. excerptare. (~ a unor texte.)

despuiere s. v. ASUPRIRE. DEFOLIAȚIE. DEFOLIERE. DEPOSEDARE. DESFRUNZIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. JEFUIRE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PRĂDARE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE.

Intrare: despuiere
despuiere substantiv feminin
  • silabație: -pu-ie-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despuiere
  • despuierea
plural
  • despuieri
  • despuierile
genitiv-dativ singular
  • despuieri
  • despuierii
plural
  • despuieri
  • despuierilor
vocativ singular
plural
despoiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despoiare
  • despoiarea
plural
  • despoieri
  • despoierile
genitiv-dativ singular
  • despoieri
  • despoierii
plural
  • despoieri
  • despoierilor
vocativ singular
plural
despoiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despoiere
  • despoierea
plural
  • despoieri
  • despoierile
genitiv-dativ singular
  • despoieri
  • despoierii
plural
  • despoieri
  • despoierilor
vocativ singular
plural
despuiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despuiare
  • despuiarea
plural
  • despuieri
  • despuierile
genitiv-dativ singular
  • despuieri
  • despuierii
plural
  • despuieri
  • despuierilor
vocativ singular
plural
dispoiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispoiare
  • dispoiarea
plural
  • dispoieri
  • dispoierile
genitiv-dativ singular
  • dispoieri
  • dispoierii
plural
  • dispoieri
  • dispoierilor
vocativ singular
plural
dispoiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispoiere
  • dispoierea
plural
  • dispoieri
  • dispoierile
genitiv-dativ singular
  • dispoieri
  • dispoierii
plural
  • dispoieri
  • dispoierilor
vocativ singular
plural