17 definiții pentru cloci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre păsări) A sta pe ouă pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a se îmbolnăvi. 2. Tranz. Fig. A pune ceva la cale; a plănui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gândi în tăcere și insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv; a lenevi, a trândăvi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente stătute) A căpăta un miros urât și un gust prost; p. ext. a se strica, a se altera. – Din bg. kloči.

clocí [At: NEAGOE BASARAB (1654), ap. GCR I 167/37-8/ V: cleocí / Pzi: ~océsc / E: ns cf bg клочь] 1 vi (D. păsări) A ședea pe ouă pentru a scoate din ele pui. 2 vi (Fig) A lenevi. 3 vta (Fig) A plănui (ceva rău). 4 vt A medita la ceva. 5 vt (Nob; după fr couver desyeux) A privi dușmănos. 6 vr (D. ouă de insecte, icre etc.) A se dezvolta până apar puii. 7 vr (D. apă, alimente) A căpăta miros urât din cauza alterării. 8 vr (Fig; dep; d. oameni) A trândăvi.

CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre păsări) A ședea pe ouă pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a se îmbolnăvi. 2. Tranz. Fig. A pune ceva la cale; a plănui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). ♦ A se gândi în tăcere și insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv; a lenevi, a trândăvi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente stătute) A căpăta un miros urât și un gust prost; p. ext. a se strica, a se altera. – Din bg. kloči.

CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre păsări) A ședea pe ouă încălzindu-le, pentru a scoate din ele pui. Ian uită-te colo, sub țărmurii mării de cea parte, cum șede rața pe ouă și clocește! RETEGANUL, P. III 19. ◊ Tranz. Graurii... după ce în luna lui iunie și-au clocit ouăle lor cenușii, în cuiburi străine sau în scorburi de copaci, se adună de petrec în stoluri. ODOBESCU, S. III 31. Ce stai acolo parcă clocești ouă... Dă-te gios să se mai ușureze trăsura. ALECSANDRI, T. I 112. ◊ Fig. [Sărăcia] se duse să-și clocească ouăle în oțelele puștilor vînătorilor. ISPIRESCU. L. 209. ♦ Expr. A cloci o boală = a fi pe cale de a cădea bolnav, a simți că se încuibează o boală. (Fig.) Mă Mitrea, prietene; tu clocești în tine o boală. SADOVEANU, M. C. 124. 2. Tranz Fig. A plănui, a urzi, a pune la cale. Ce dracul are Osman?... Clocește iar vreo hoție în cap. La TDRG. Cu gura zicea... unele... dară în capul lui clocea alte gînduri spurcate. ISPIRESCU, L. 273. Colo, jos, în Suceava, găsi-vei răzvrătirea, Clocind și pregătindu-ți mărirea sau pieirea. ALECSANDRI, T. II 68. ♦ A se gîndi în tăcere și cu insistență la ceva. Se duse la hodină, ca să-și clocească nădejdea. SADOVEANU, Z. C. 312. Bătrinul se înveselise, pe cînd Gogolea clocea în el gînduri mîhnite. SADOVEANU, F. J. 472. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv, a lenevi, a trîndăvi. Ți se părea că vecinii au ochii asupra ta și că, între ei. se întreabă de ce clocești acasă. PAS, Z. I 255. Să ieșim și noi la vînat, că mi s-a urît clocind acasă pe vatră. ISPIRESCU. L, 313. 4. Refl. (Despre alimente alterabile) A se strica, a se altera. ♦ (Despre apă) A prinde un miros urît. ♦ Fig. (Despre oameni) A se moleși de trîndăvie. Baba.. punea pe fata uncheașului la toate greutățile casei, iară fata ei se clocise de ședere. ISPIRESCU, L. 347.

CLOCÍ, clocesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre păsări) A ședea pe ouă încălzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ◊ Expr. (Tranz.) A cloci o boală = a fi pe cale de a cădea bolnav. 2. Tranz. Fig. A pune la cale; a plănui, a urzi. ♦ A se gîndi în tăcere și insistent la ceva. 3. Intranz. Fig. A sta inactiv.; a lenevi, a trîndăvi. 4. Refl. (Despre lichide, alimente) A prinde miros urît; a se strica, a se altera. ♦ (Despre oameni) A se moleși de trîndăvie. Fata ei se clocise de ședere (ISPIRESCU). – Bg. kloči.

A CLOCÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre păsări) A sta pe ouă (un anumit timp) pentru a scoate pui. 2) pop. A-și trece vremea fără nici un rost; a lenevi; a trândăvi; a lenoși. 2. tranz. 1) (ouă) (despre păsări) A încălzi (un anumit timp) pentru a scoate pui din ele. 2) fig. (acțiuni dușmănoase) A pune la cale în taină; a întreprinde pe ascuns; a urzi; a unelti; a țese. /<bulg. kloți

A SE CLOCÍ se ~ésc intranz. rar (despre substanțe lichide) A-și pierde proprietățile pozitive (sub influența căldurii, umezelii etc.); a se strica; a se altera. /<bulg. kloți

clocì v. 1. a sta pe ouă spre a le încălzi și a scoate pui (vorbind de păsări): găina care clocește, niciodată nu-i grasă ISP.; 2. fig. a sta locului a lene, a nu face nimic: mi s’a urît clocind acasă pe vatră ISP.; 3. fig. a pândi, a fixa: fiara mă clocește cu ochii roși de foc Al.; 4. fig. a pregăti în taină, a urzi ceva rău: clocește planuri rele; 5. a putrezi, vorbind de ape stătătoare (de ouă, de varză). [Bulg. KLOČI; unele din sensurile figurate s’au luat de la fr. couver].

clocésc v. tr. și intr. (bg. kločy, cloncănesc, rudă pin sunet cu lat glocire, a cloncăni, cu it. chiocciare, a cloncăni, cu sp. cloquear ș. a.; alb. kločis, cloncănesc, vgr. klózo, cloncănesc, ngr. closó, clocesc, cloncănesc. V. cloșcă, clocotesc, cloncănesc). A ședea pe oŭă și a le încălzi ca să ĭasă puiĭ. Fig. Staŭ loculuĭ nelucrînd: a cloci toată ziŭa’n casă. Coc (prepar) răzbunare: ĭ-o clocesc eŭ! V. refl. A se strica (a se împuți de ședere): apa s’a clocit în chĭup.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cloci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clocesc, imperf. 3 sg. clocea; conj. prez. 3 să clocească

clocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clocésc, imperf. 3 sg. cloceá; conj. prez. 3 sg. și pl. cloceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLOCÍ vb. a se împuți, (prin Mold. și Bucov.) a se bâhli. (Apa s-a ~.)

CLOCÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

CLOCI vb. a se împuți, (prin Mold. și Bucov.) a se bîhli. (Apa s-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CLOCÍ, clocésc, vb. IV. ~ (din cloc; după Miklosich, Pascu, Dicț. Acad. Rom. și Scriban < bg. kločă = a cotcorozi, dar care este, după toate probabilitățile, o creație expresivă din limba rom.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a cloci pe vatră expr. a lenevi, a trândăvi.

Intrare: cloci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cloci
  • clocire
  • clocit
  • clocitu‑
  • clocind
  • clocindu‑
singular plural
  • clocește
  • clociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • clocesc
(să)
  • clocesc
  • cloceam
  • clocii
  • clocisem
a II-a (tu)
  • clocești
(să)
  • clocești
  • cloceai
  • clociși
  • clociseși
a III-a (el, ea)
  • clocește
(să)
  • clocească
  • clocea
  • cloci
  • clocise
plural I (noi)
  • clocim
(să)
  • clocim
  • cloceam
  • clocirăm
  • clociserăm
  • clocisem
a II-a (voi)
  • clociți
(să)
  • clociți
  • cloceați
  • clocirăți
  • clociserăți
  • clociseți
a III-a (ei, ele)
  • clocesc
(să)
  • clocească
  • cloceau
  • cloci
  • clociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cloci, clocescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv (Despre păsări) A sta pe ouă pentru a scoate din ele pui. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ian uită-te colo, sub țărmurii mării de cea parte, cum șede rața pe ouă și clocește! RETEGANUL, P. III 19. DLRLC
    • format_quote Graurii... după ce în luna lui iunie și-au clocit ouăle lor cenușii, în cuiburi străine sau în scorburi de copaci, se adună de petrec în stoluri. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
    • format_quote Ce stai acolo parcă clocești ouă... Dă-te gios să se mai ușureze trăsura. ALECSANDRI, T. I 112. DLRLC
    • format_quote figurat [Sărăcia] se duse să-și clocească ouăle în oțelele puștilor vînătorilor. ISPIRESCU. L. 209. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A cloci o boală = a fi pe cale de a se îmbolnăvi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote figurat Mă Mitrea, prietene; tu clocești în tine o boală. SADOVEANU, M. C. 124. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A pune ceva la cale; a plănui, a urzi (de obicei ceva reprobabil). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce dracul are Osman?... Clocește iar vreo hoție în cap. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Cu gura zicea... unele... dară în capul lui clocea alte gînduri spurcate. ISPIRESCU, L. 273. DLRLC
    • format_quote Colo, jos, în Suceava, găsi-vei răzvrătirea, Clocind și pregătindu-ți mărirea sau pieirea. ALECSANDRI, T. II 68. DLRLC
    • 2.1. A se gândi în tăcere și insistent la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se duse la hodină, ca să-și clocească nădejdea. SADOVEANU, Z. C. 312. DLRLC
      • format_quote Bătrînul se înveselise, pe cînd Gogolea clocea în el gînduri mîhnite. SADOVEANU, F. J. 472. DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A sta inactiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ți se părea că vecinii au ochii asupra ta și că, între ei. se întreabă de ce clocești acasă. PAS, Z. I 255. DLRLC
    • format_quote Să ieșim și noi la vînat, că mi s-a urît clocind acasă pe vatră. ISPIRESCU. L, 313. DLRLC
  • 4. reflexiv (Despre lichide, alimente stătute) A căpăta un miros urât și un gust prost. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. prin extensiune A se strica, a se altera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.2. figurat (Despre oameni) A se moleși de trândăvie. DLRLC
      sinonime: moleși
      • format_quote Baba.. punea pe fata uncheașului la toate greutățile casei, iară fata ei se clocise de ședere. ISPIRESCU, L. 347. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.