21 de definiții pentru jefui jecui jăcui jacui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jefui [At: VARLAAM, C. 347 / V: jăcui, jăf~, jăhui, jăui, jecui, jehui / Pzi: ~esc / E: jaf + -ui] 1 vt A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență) Si: a prăda. 2 vt (Jur) A săvârși un jaf (1). 3 vt A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune Si: a jăpcăni, a jecmăni. 4 vt A exploata. 5 vt (Imp) A plagia. 6 vt (Imp) A răpi și a viola o femeie. 7 vt A devasta.

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1), a prăda. 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune; a jecmăni. [Var.: (înv.) jecuí vb. IV] – Jaf + suf. -ui.

JEFUÍ, jefuiesc, vb. IV. Tranz. A fura bani sau obiecte în cantități mari și de obicei făcînd uz de violență. V. prăda. A jefuit pe stăpînu-meu pînă la cămașă. ISPIRESCU, L. 290. (Cu pronunțare regională) Avea cineva cap să treacă pe aici fără să fie jăfuit? CREANGĂ, P. 119. ♦ (Cu privire la indivizi și, mai ales, la colectivități) A stoarce de averi; (cu privire la averi) a-și însuși bunuri prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Capitalul străin jefuia bogățiile țării noastre.Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9. – Variante: (învechit) jecuí, jăcuí, jacuí vb. IV.

A JEFUÍ ~iésc tranz. (persoane) 1) A lipsi (complet) de avere; a prăda; a jupui; a jecmăni; a despuia. 2) A lipsi de bani sau de bunuri materiale (prin exploatare sau prin violență); a jecmăni; a jumuli. /jaf + suf. ~ui

JECUÍ vb. IV v. jefui.

jăfuì v. 1. a pune mâna cu violență pe avutul unui oraș, al unei case; 2. a comite exacțiuni, sustrageri frauduloase; 3. a fura dela un autor ideile, frazele sale. [Și jefuì: cf. rut. JEHUVATI, a prăda].

jăcuĭésc v. tr. (d. jac; ung. zsákolni, pun în sac, jăfuĭesc. V. jac, jacă). Vechĭ. Est. Jăfuĭesc. – Și jec- (vest).

jăfuĭésc v. tr. (d. jaf). Jăcuĭesc, despoĭ, prad grozav: a jăfuĭ un om, o casă, un oraș, o țară, (fig.) un autor de ideĭle luĭ. – Și jef- (vest).

jecuĭésc V. jăcuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jefuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 să jefuiáscă

jefuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiésc, imperf. 3 sg. jefuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jefuiáscă

jefui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jefuiesc, conj. jefuiască)

jefuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JEFUÍ vb. 1. a prăda, (rar) a tâlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tâlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a devasta, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. v. deposeda. 4. v. răpi. 5. v. jecmăni.

JEFUI vb. 1. a prăda, (rar) a tîlhări, (înv. și reg.) a pleșcui, (înv.) a globi, a goli, a plenui, a strica, a tîlhui. (Bandiții l-au ~ la drumul mare.) 2. a devasta, a prăda, a sparge, (livr.) a devaliza. (Au ~ banca.) 3. a deposeda, a prăda, (livr.) a spolia, (fig.) a despuia. (Stăpînul i-a ~ de tot ce-au avut.) 4. a prăda, a răpi, (înv.) a răpști. (I-a ~ de întreaga agoniseală.) 5. a jecmăni, (reg.) a jăpcăni. (Un negustor care își ~ clienții.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jăcuí, jăcuiésc, vb. IV (reg.) a jefui.

Intrare: jefui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jefui
  • jefuire
  • jefuit
  • jefuitu‑
  • jefuind
  • jefuindu‑
singular plural
  • jefuiește
  • jefuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jefuiesc
(să)
  • jefuiesc
  • jefuiam
  • jefuii
  • jefuisem
a II-a (tu)
  • jefuiești
(să)
  • jefuiești
  • jefuiai
  • jefuiși
  • jefuiseși
a III-a (el, ea)
  • jefuiește
(să)
  • jefuiască
  • jefuia
  • jefui
  • jefuise
plural I (noi)
  • jefuim
(să)
  • jefuim
  • jefuiam
  • jefuirăm
  • jefuiserăm
  • jefuisem
a II-a (voi)
  • jefuiți
(să)
  • jefuiți
  • jefuiați
  • jefuirăți
  • jefuiserăți
  • jefuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jefuiesc
(să)
  • jefuiască
  • jefuiau
  • jefui
  • jefuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jecui
  • jecuire
  • jecuit
  • jecuitu‑
  • jecuind
  • jecuindu‑
singular plural
  • jecuiește
  • jecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jecuiesc
(să)
  • jecuiesc
  • jecuiam
  • jecuii
  • jecuisem
a II-a (tu)
  • jecuiești
(să)
  • jecuiești
  • jecuiai
  • jecuiși
  • jecuiseși
a III-a (el, ea)
  • jecuiește
(să)
  • jecuiască
  • jecuia
  • jecui
  • jecuise
plural I (noi)
  • jecuim
(să)
  • jecuim
  • jecuiam
  • jecuirăm
  • jecuiserăm
  • jecuisem
a II-a (voi)
  • jecuiți
(să)
  • jecuiți
  • jecuiați
  • jecuirăți
  • jecuiserăți
  • jecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jecuiesc
(să)
  • jecuiască
  • jecuiau
  • jecui
  • jecuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jăcui
  • jăcuire
  • jăcuit
  • jăcuitu‑
  • jăcuind
  • jăcuindu‑
singular plural
  • jăcuiește
  • jăcuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jăcuiesc
(să)
  • jăcuiesc
  • jăcuiam
  • jăcuii
  • jăcuisem
a II-a (tu)
  • jăcuiești
(să)
  • jăcuiești
  • jăcuiai
  • jăcuiși
  • jăcuiseși
a III-a (el, ea)
  • jăcuiește
(să)
  • jăcuiască
  • jăcuia
  • jăcui
  • jăcuise
plural I (noi)
  • jăcuim
(să)
  • jăcuim
  • jăcuiam
  • jăcuirăm
  • jăcuiserăm
  • jăcuisem
a II-a (voi)
  • jăcuiți
(să)
  • jăcuiți
  • jăcuiați
  • jăcuirăți
  • jăcuiserăți
  • jăcuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jăcuiesc
(să)
  • jăcuiască
  • jăcuiau
  • jăcui
  • jăcuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jacui
  • jacuire
  • jacuit
  • jacuitu‑
  • jacuind
  • jacuindu‑
singular plural
  • jacuiește
  • jacuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jacuiesc
(să)
  • jacuiesc
  • jacuiam
  • jacuii
  • jacuisem
a II-a (tu)
  • jacuiești
(să)
  • jacuiești
  • jacuiai
  • jacuiși
  • jacuiseși
a III-a (el, ea)
  • jacuiește
(să)
  • jacuiască
  • jacuia
  • jacui
  • jacuise
plural I (noi)
  • jacuim
(să)
  • jacuim
  • jacuiam
  • jacuirăm
  • jacuiserăm
  • jacuisem
a II-a (voi)
  • jacuiți
(să)
  • jacuiți
  • jacuiați
  • jacuirăți
  • jacuiserăți
  • jacuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jacuiesc
(să)
  • jacuiască
  • jacuiau
  • jacui
  • jacuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jefui jecui jăcui jacui

  • 1. A fura bani sau obiecte în cantități mari (făcând uz de violență); a săvârși un jaf (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: despuia jecmăni jupui prăda 2 exemple
    exemple
    • A jefuit pe stăpînu-meu pînă la cămașă. ISPIRESCU, L. 290.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Avea cineva cap să treacă pe aici fără să fie jăfuit? CREANGĂ, P. 119.
      surse: DLRLC
  • 2. A stoarce pe cineva de bani sau de alte bunuri materiale prin forță sau prin înșelăciune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jecmăni jumuli 2 exemple
    exemple
    • Capitalul străin jefuia bogățiile țării noastre.
      surse: DLRLC
    • Jefuit de cămătarul cel sfruntat și fără milă. MACEDONSKI, O. I 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Jaf + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX