28 de definiții pentru jaf

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

jaf sn [At: (a. 1621) IORGA, D. B. I, 39 / V: giaf (iuz) jah, (Mol) jac, (Ban) jau / Pl: ~uri / E: pn żak, mg zsác[1]] 1 Furt săvârșit prin violență Si: jăpcăneală, jefuială (2), jefuire (2), jefuit1 (2). 2 (Ccr) Lucruri furate prin jaf (1). 3 (Pex) Pradă de război. 4 (Îe) A face ~ A jefui (1). 5 (Îae) A prăda. 6 (Fam; îae) A face risipă. 7 (Îs) ~-armat Jaf (1) săvârșit cu arme de foc. 8 (Fam) Risipă. 9 (Fam) Pagubă. 10 (Îe) ~ (sau pagubă) în ciuperci! Se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. 11 (Înv; îe) A fi de (sau în) ~ A fi de batjocură. 12 (Îe) A da ~ (la ceva) A se repezi la pradă. 13 (Înv; îe) A da în (sau de) ~ A lăsa pradă. 14 (Înv; îe) A lua cu jacul A răpi. 15 (Fam; fig) Distrugere. 16 (Înv) Fâșie de pământ.

  1. Etimonul corect ortografiat este zsák. — Ladislau Strifler

JAF (pl. -iuri), Mold. Bucov. JAC (pl. -jacuri), JAH sn. Faptul de a jefui, prădare, pradă: aduceau, în țara asta blîndă, urgia și jaful războiului cu toate cruzimile lui (VLAH.); ați socotit voi că-i Moldova țară de jac (ODOB.); ian, o țară de jac, satul lui Cremine (ALECS.); au luat den nedreptăți și jahure și au strîns avuție (PRV.-MB.) [pol. žak].

JAF, jafuri, s. n. 1. Acțiunea de a jefui; prădare, devastare, furt însoțit de violență. Văzînd eu de la o vreme că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boier să mă jăluiesc. CREANGĂ, A. 159. ◊ Expr. Jaf în ciuperci v. ciupercă. (Învechit) A lăsa jaf sau a da în (ori de) jaf = a lăsa pradă, a îngădui ca cineva să fie jefuit. Țara... lăsată jaf și măcel bașibuzucilor. ODOBESCU, S. III 408. Năvăliră în Polonia și deteră în jaf provinciile Volinia și Podolia! BĂLCESCU, O. II 144. ♦ Faptul de a stoarce averi prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Niciodată nu se vor șterge din amintirea poporului nostru vremurile întunecate în care jaful trusturilor de peste hotare și al exploatatorilor băștinași se împletea cu menținerea țării în înapoiere economică, cu dezlănțuirea teroarei sălbatice împotriva muncitorilor și țăranilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2746. ♦ Risipă (de obicei din avutul altuia). A făcut jaf în făină. 2. (Învechit, cu sens colectiv) Lucruri jefuite, pradă (de război). Se întoarseră la locul luptei spre a culege jaful. BĂLCESCU, O. II 258. – Variantă: (învechit) jac (NEGRUZZI, S. I 169, ALECSANDRI, P. P. 113) s. n.

JAF ~uri n. 1) Furt (mare), săvârșit cu violență; prăda; despuiere. 2) Obiect sustras printr-un asemenea act de violență. 3) fam. Cheltuieli mari (pentru ceva), care depășesc cu mult prețul sau cheltuielile reale. /<pol. žak

jaf n. acțiunea de a jăfui și rezultatul ei: pradă, plească. [Tras din jăfuì].

jaf și (vechĭ) jah n., pl. urĭ (d. jac). Jac, prădăciune, jăfuire.

JAC2 s. n. v. jaf.

jac n. Mold. jaf: țaraĭ în jac! AL. [Pol. JAK].

jac n., pl. urĭ (po. žak, jaf, d. mgerm. sack, sac [sackmann, servitor de armată, jăfuitor, de unde ung. zsákmány, jaf, it. saccomanno], d. lat. saccus, sac, de unde și it. sacco, sac, jaf, fr. sac. V. sac, jacă, jăcmănesc). Est. Rar azĭ. Jaf.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JAF s. 1. jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobândă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. v. tâlhărie.

jaf s.n. I 1 jefuire, jefuit1, pradă, prădare, prădat1, rapt, ‹înv. și pop.› apucătură, prădăciune, răpire, ‹pop.› plean, ‹înv. și reg.› jerpelire, ‹reg.› haram, răbălaș, răblușag, ‹înv.› apucare, apucat1, dobândă, prădășug, prădătură, privască, răpiciune, răpit1, răpitură, răpștire, ‹arg.› globire. Motivul crimei a fost jaful. 2 banditism, tâlhărie, ‹înv. și reg.› tâlhărit, ‹reg.› robălie, ‹înv.› tâlhărășug, tâlhărire, tâlhărșag, tâlhușag, ‹fran.› brigandaj. Unii trăiesc din jaf. 3 (fam.; deprec.; ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de”) ‹reg.; deprec.› jarcă, jarchilă, jarchină. Bătrâna poartă un jaf de palton. 4 (fam.; deprec.; de obicei ca epitet pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de”) v. Rablă. Rugină. Ruginitură. Vechitură. 5 (concr.; milit.; înv.) v. Captură. Pradă. II fig. risipă. A făcut un adevărat jaf în zahăr.

JAF s. 1. jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. banditism, gangsterism, tîlhărie, (franțuzism) brigandaj, (înv. și reg.) tîlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag. (Stîrpirea ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jaf (jafuri), s. n. – Jaf, prădăciune. – Var. (înv.) jac, jah. It. sacco, prin intermediul mag. zsák (Philippide, Principii, 297; DAR), sau al pol. žak (Cihac, II, 155; Tiktin), cf. jacă. Der. nu este clară, întrucît cuvîntul pol. este rar și cel mag. înseamnă numai „sac”, însă cf. mag. zsákolni „a prăda”. Nu este normală nici alterarea chf, pe care Tiktin încearcă să o explice printr-o veche pronunțare germană cu k aspirat și DAR printr-o încrucișare cu rut. žah „groază”; dar este vorba fără îndoială de o transformare în interiorul limbii rom., deoarece cele trei forme sînt amplu reprezentate: cf. doctordoftor. Der. jăcaș, adj. (înv., jefuitor); jefui, vb. (a prăda), cu var. înv. jecui, jăcui; jefuitor, adj. (care jefuiește); jefuială, s. f. (jaf; stoarcere de impozite); jecmăni (var. jăcmăni), vb. (a jefui, a prăda), din mag. zsákmány „jefuire” < it. saccomanno (Cihac, II, 155; DAR); jecmăn, s. n. (jefuire), deverbal al cuvîntului anterior; jecmăneală, s. f. (jaf; stoarcere de impozite). Jac apare de la începutul sec. XVII, jecmăni de la începutul sec. XVIII.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jaf, jafuri s. n. (peior.) 1. marfă de calitate inferioară. 2. aparatură electronică de proveniență dubioasă.

Intrare: jaf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jaf
  • jaful
  • jafu‑
plural
  • jafuri
  • jafurile
genitiv-dativ singular
  • jaf
  • jafului
plural
  • jafuri
  • jafurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jac
  • jacul
  • jacu‑
plural
  • jacuri
  • jacurile
genitiv-dativ singular
  • jac
  • jacului
plural
  • jacuri
  • jacurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giaf
  • giaful
plural
  • giafe
  • giafele
genitiv-dativ singular
  • giaf
  • giafului
plural
  • giafe
  • giafelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jah
  • jahul
plural
  • jahuri
  • jahurile
genitiv-dativ singular
  • jah
  • jahului
plural
  • jahuri
  • jahurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jau
  • jaul
plural
  • jauri
  • jaurile
genitiv-dativ singular
  • jau
  • jaului
plural
  • jauri
  • jaurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jaf, jafurisubstantiv neutru

  • 1. Furt săvârșit prin violență. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Văzînd eu de la o vreme că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boier să mă jăluiesc. CREANGĂ, A. 159. DLRLC
    • 1.1. Faptul de a stoarce averi prin exploatare sau prin manopere frauduloase. DLRLC
      • format_quote Niciodată nu se vor șterge din amintirea poporului nostru vremurile întunecate în care jaful trusturilor de peste hotare și al exploatatorilor băștinași se împletea cu menținerea țării în înapoiere economică, cu dezlănțuirea teroarei sălbatice împotriva muncitorilor și țăranilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2746. DLRLC
    • 1.2. învechit concretizat Lucruri jefuite. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: pradă
      • format_quote Se întoarseră la locul luptei spre a culege jaful. BĂLCESCU, O. II 258. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A face jaf = jefui, prăda. DEX '09 MDA2 DEX '98
    • chat_bubble învechit A lăsa jaf sau a da în (ori de) jaf = a lăsa pradă, a îngădui ca cineva să fie jefuit. DLRLC
      • format_quote Țara... lăsată jaf și măcel bașibuzucilor. ODOBESCU, S. III 408. DLRLC
      • format_quote Năvăliră în Polonia și deteră în jaf provinciile Volinia și Podolia! BĂLCESCU, O. II 144. DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Jaf-armat = jaf săvârșit cu arme de foc. MDA2
    • chat_bubble A da jaf (la ceva) = a se repezi la pradă. MDA2
    • chat_bubble învechit A da în (sau de) jaf = a lăsa pradă. MDA2
    • chat_bubble învechit A lua cu jacul = răpi. MDA2
      sinonime: răpi
  • 2. familiar Consum, cheltuială fără măsură. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A făcut jaf în făină. DLRLC
    • chat_bubble A face jaf = a face risipă. MDA2
    • chat_bubble Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • 3. învechit Fâșie de pământ. MDA2
  • chat_bubble învechit A fi de (sau în) jaf = a fi de batjocură. MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.