20 de definiții pentru jaf giaf jac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jaf sn [At: (a. 1621) IORGA, D. B. I, 39 / V: giaf (iuz) jah, (Mol) jac, (Ban) jau / Pl: ~uri / E: pn żak, mg zsác[1]] 1 Furt săvârșit prin violență Si: jăpcăneală, jefuială (2), jefuire (2), jefuit1 (2). 2 (Ccr) Lucruri furate prin jaf (1). 3 (Pex) Pradă de război. 4 (Îe) A face ~ A jefui (1). 5 (Îae) A prăda. 6 (Fam; îae) A face risipă. 7 (Îs) ~-armat Jaf (1) săvârșit cu arme de foc. 8 (Fam) Risipă. 9 (Fam) Pagubă. 10 (Îe) ~ (sau pagubă) în ciuperci! Se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. 11 (Înv; îe) A fi de (sau în) ~ A fi de batjocură. 12 (Îe) A da ~ (la ceva) A se repezi la pradă. 13 (Înv; îe) A da în (sau de) ~ A lăsa pradă. 14 (Înv; îe) A lua cu jacul A răpi. 15 (Fam; fig) Distrugere. 16 (Înv) Fâșie de pământ.

  1. Etimonul corect ortografiat este zsák. — Ladislau Strifler

JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♦ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak.

JAF, jafuri, s. n. 1. Acțiunea de a jefui; prădare, devastare, furt însoțit de violență. Văzînd eu de la o vreme că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boier să mă jăluiesc. CREANGĂ, A. 159. ◊ Expr. Jaf în ciuperci v. ciupercă. (Învechit) A lăsa jaf sau a da în (ori de) jaf = a lăsa pradă, a îngădui ca cineva să fie jefuit. Țara... lăsată jaf și măcel bașibuzucilor. ODOBESCU, S. III 408. Năvăliră în Polonia și deteră în jaf provinciile Volinia și Podolia! BĂLCESCU, O. II 144. ♦ Faptul de a stoarce averi prin exploatare sau prin manopere frauduloase. Niciodată nu se vor șterge din amintirea poporului nostru vremurile întunecate în care jaful trusturilor de peste hotare și al exploatatorilor băștinași se împletea cu menținerea țării în înapoiere economică, cu dezlănțuirea teroarei sălbatice împotriva muncitorilor și țăranilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2746. ♦ Risipă (de obicei din avutul altuia). A făcut jaf în făină. 2. (Învechit, cu sens colectiv) Lucruri jefuite, pradă (de război). Se întoarseră la locul luptei spre a culege jaful. BĂLCESCU, O. II 258. – Variantă: (învechit) jac (NEGRUZZI, S. I 169, ALECSANDRI, P. P. 113) s. n.

JAF ~uri n. 1) Furt (mare), săvârșit cu violență; prăda; despuiere. 2) Obiect sustras printr-un asemenea act de violență. 3) fam. Cheltuieli mari (pentru ceva), care depășesc cu mult prețul sau cheltuielile reale. /<pol. žak

jaf n. acțiunea de a jăfui și rezultatul ei: pradă, plească. [Tras din jăfuì].

jaf și (vechĭ) jah n., pl. urĭ (d. jac). Jac, prădăciune, jăfuire.

JAC2 s. n. v. jaf.

jac n. Mold. jaf: țaraĭ în jac! AL. [Pol. JAK].

jac n., pl. urĭ (po. žak, jaf, d. mgerm. sack, sac [sackmann, servitor de armată, jăfuitor, de unde ung. zsákmány, jaf, it. saccomanno], d. lat. saccus, sac, de unde și it. sacco, sac, jaf, fr. sac. V. sac, jacă, jăcmănesc). Est. Rar azĭ. Jaf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JAF s. 1. jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobândă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. v. tâlhărie.

JAF s. 1. jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Porniți pe ~.) 2. banditism, gangsterism, tîlhărie, (franțuzism) brigandaj, (înv. și reg.) tîlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag. (Stîrpirea ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jaf (jáfuri), s. n. – Jaf, prădăciune. – Var. (înv.) jac, jah. It. sacco, prin intermediul mag. zsák (Philippide, Principii, 297; DAR), sau al pol. žak (Cihac, II, 155; Tiktin), cf. jacă. Der. nu este clară, întrucît cuvîntul pol. este rar și cel mag. înseamnă numai „sac”, însă cf. mag. zsákolni „a prăda”. Nu este normală nici alterarea chf, pe care Tiktin încearcă să o explice printr-o veche pronunțare germană cu k aspirat și DAR printr-o încrucișare cu rut. žah „groază”; dar este vorba fără îndoială de o transformare în interiorul limbii rom., deoarece cele trei forme sînt amplu reprezentate: cf. doctordoftor. Der. jăcaș, adj. (înv., jefuitor); jefui, vb. (a prăda), cu var. înv. jecui, jăcui; jefuitor, adj. (care jefuiește); jefuială, s. f. (jaf; stoarcere de impozite); jecmăni (var. jăcmăni), vb. (a jefui, a prăda), din mag. zsákmány „jefuire” < it. saccomanno (Cihac, II, 155; DAR); jecmăn, s. n. (jefuire), deverbal al cuvîntului anterior; jecmăneală, s. f. (jaf; stoarcere de impozite). Jac apare de la începutul sec. XVII, jecmăni de la începutul sec. XVIII.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

jaf, jafuri s. n. (peior.) 1. marfă de calitate inferioară. 2. aparatură electronică de proveniență dubioasă.

Intrare: jaf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jaf
  • jaful
  • jafu‑
plural
  • jafuri
  • jafurile
genitiv-dativ singular
  • jaf
  • jafului
plural
  • jafuri
  • jafurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jac
  • jacul
  • jacu‑
plural
  • jacuri
  • jacurile
genitiv-dativ singular
  • jac
  • jacului
plural
  • jacuri
  • jacurilor
vocativ singular
plural
giaf
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jaf giaf jac

  • 1. Furt săvârșit prin violență.
    exemple
    • Văzînd eu de la o vreme că nu mai încetează cu jafurile, mi-am luat inima-n dinți și m-am dus la boier să mă jăluiesc. CREANGĂ, A. 159.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie învechit A lăsa jaf sau a da în (ori de) jaf = a lăsa pradă, a îngădui ca cineva să fie jefuit.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Țara... lăsată jaf și măcel bașibuzucilor. ODOBESCU, S. III 408.
        surse: DLRLC
      • Năvăliră în Polonia și deteră în jaf provinciile Volinia și Podolia! BĂLCESCU, O. II 144.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Faptul de a stoarce averi prin exploatare sau prin manopere frauduloase.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Niciodată nu se vor șterge din amintirea poporului nostru vremurile întunecate în care jaful trusturilor de peste hotare și al exploatatorilor băștinași se împletea cu menținerea țării în înapoiere economică, cu dezlănțuirea teroarei sălbatice împotriva muncitorilor și țăranilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2746.
        surse: DLRLC
    • 1.4. învechit concretizat Lucruri jefuite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: pradă un exemplu
      exemple
      • Se întoarseră la locul luptei spre a culege jaful. BĂLCESCU, O. II 258.
        surse: DLRLC
  • 2. familiar Consum, cheltuială fără măsură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: distrugere risipă un exemplu
    exemple
    • A făcut jaf în făină.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie Jaf în ciuperci (1.2.)! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: