16 definiții pentru tânji

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNJI, tânjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. ♦ Fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din sl. tonziti.

TÂNJI, tânjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. ♦ Fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din sl. tonziti.

tânji vi [At: PSALT. HUR. 93v/3 / Pzi: ~jesc / E: vsl тѫжити] 1 A se întrista. 2 A suferi mult din punct de vedere moral Si: a se consuma. 3 A suferi de dorul cuiva sau a ceva. 4 A dori ceva foarte mult Si: a jindui, a râvni. 5 (îrg) A-și exprima nemulțumirea Si: a se plânge. 6 A se afla într-o stare de slăbiciune fizică. 7 A fi bolnăvicios. 8 (D. plante) A se veșteji. 9 (Fig) A lâncezi. 10 (Fig) A stagna.

A TÂNJI ~esc intranz. 1) fig. A suferi de dorul cuiva; a fi cuprins de slăbiciune. 2) A avea o boală neidentificată (fără a cădea la pat); a gogi. 3) fig. (despre plante) A stagna în dezvoltare (din cauza condițiilor nefavorabile). /<sl. tonžiti

tânjì V. Mold. a se topi de-an picioarele, a lângezi: acolo să tânjească ’n lâncedă sclavie AL. [Slav. TẼJITI, a fi trist].

TÎNJI, tînjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lîncezi. Preoteasa tînjește cam de mult... Ia, ia la doftorii, bea și apă dăscîntată... Și degeaba sînt toate. DELAVRANCEA, O. II 303. Șopîrlele, gonite din culcușurile lor de năvala apei, tînjesc pe lîngă drum. VLAHUȚĂ, O. A. 155. Voinicul, văzînd că sănătatea mă-sei tînjește nu știa ce să-i mai facă spre a o mai înveseli. ISPIRESCU, L. 126. Tînjea de mic, fiindcă mamă-sa îl născuse înainte de vreme. CARAGIALE, O. III 93. ♦ (Despre plante, p. ext. despre locul unde cresc ele) A se usca, a se ofili, a se veșteji. Livezile, după anul de pustiire, tînjesc; dar renasc apoi. SADOVEANU, O. VI 402. Frunza tînjea, se îngălbenea. GÎRLEANU, L. 42. Trandafirul rău tînjește Dacă-l smulgi de unde crește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 202. ♦ Fig. A lîncezi, a stagna. Frumoasele clădiri ale portului s-au părăduit, toată mișcarea și viața orașului a început a tînji. VLAHUȚĂ, R. P. 45. Mă tem prin urmare să nu-ți fi pierit liniștea fără de care biata literatură tînjește. ALECSANDRI, S. 159. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «după») A se ofili, a se topi, a suferi (sub apăsarea unor suferințe morale). Și-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură în soare, Tînjim de dorul altor locuri Ca niște pasări călătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 79. Nu mai tînji atîta după dînșii; se vede că așa le-a fost scris, mititeii. CREANGĂ, A. 113. ◊ Fig. Spancioc: Boieri! a sa nălțime Ciubăr ne poruncește. La curte dar, căci tronul de dorul lui tînjește. ALECSANDRI, T. II 82.

tînjésc v. intr. (vsl. tonžiti, a te întrista, a fi chinuit, rudă cu tongovati. V. tînguĭesc, tujesc). Sufer, gogesc, mă consum, mă prăpădesc de dor, de lipsa cuĭva, de lipsa de aer curat ș. a.: a tînji de doru copiilor, după copiĭ, după libertate; o plantă care tînjește la umbră. V. lîncezesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tânji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânjesc, 3 sg. tânjește, imperf. 1 tânjeam; conj. prez. 1 sg. să tânjesc, 3 să tânjească

tânji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânjesc, imperf. 3 sg. tânjea; conj. prez. 3 să tânjească

tânji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânjesc, imperf. 3 sg. tânjea; conj. prez. 3 sg. și pl. tânjească

tânjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÂNJI vb. v. îngălbeni, întrista, mâhni, murmura, ofili, păli, plânge, posomorî, stagna, trece, usca, veșteji.

TÂNJI vb. 1. v. zăcea. 2. v. jindui.

TÎNJI vb. 1. a boli, a piroti, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. și Olt.) a tîromi, (înv.) a lîncezi. (~ de multă vreme la pat.) 2. a jindui, a rîvni. (Cîndva ~ după alt soi de viață.)

tînji vb. v. ÎNGĂLBENI. ÎNTRISTA. MÎHNI. MURMURA. OFILI. PĂLI. PLÎNGE. POSOMORÎ. STAGNA. TRECE. USCA. VEȘTEJI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tînji (-jesc, -it), vb.1. (Înv.) A se întrista, a se mîhni. – 2. (Înv.) A crîcni. – 3. A lîncezi, a se consuma, a slăbi, a se ofili. Sl. tąziti „a fi supărător” (Cihac, II, 11; Byhan 337), cf. bg. tăžiam, rus. tužiti, aceeași origine ca tîngă, tîngui.Der. tînjeală, s. f. (slăbiciune, ofilire); tînjitor, adj. (galeș, debil). – Cf. stînjeni.

Intrare: tânji
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tânji
  • tânjire
  • tânjit
  • tânjitu‑
  • tânjind
  • tânjindu‑
singular plural
  • tânjește
  • tânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tânjesc
(să)
  • tânjesc
  • tânjeam
  • tânjii
  • tânjisem
a II-a (tu)
  • tânjești
(să)
  • tânjești
  • tânjeai
  • tânjiși
  • tânjiseși
a III-a (el, ea)
  • tânjește
(să)
  • tânjească
  • tânjea
  • tânji
  • tânjise
plural I (noi)
  • tânjim
(să)
  • tânjim
  • tânjeam
  • tânjirăm
  • tânjiserăm
  • tânjisem
a II-a (voi)
  • tânjiți
(să)
  • tânjiți
  • tânjeați
  • tânjirăți
  • tânjiserăți
  • tânjiseți
a III-a (ei, ele)
  • tânjesc
(să)
  • tânjească
  • tânjeau
  • tânji
  • tânjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tânji, tânjescverb

  • 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Preoteasa tînjește cam de mult... Ia, ia la doftorii, bea și apă dăscîntată... Și degeaba sînt toate. DELAVRANCEA, O. II 303. DLRLC
    • format_quote Șopîrlele, gonite din culcușurile lor de năvala apei, tînjesc pe lîngă drum. VLAHUȚĂ, O. A. 155. DLRLC
    • format_quote Voinicul, văzînd că sănătatea mă-sei tînjește nu știa ce să-i mai facă spre a o mai înveseli. ISPIRESCU, L. 126. DLRLC
    • format_quote Tînjea de mic, fiindcă mamă-sa îl născuse înainte de vreme. CARAGIALE, O. III 93. DLRLC
    • 1.1. (Despre plante, prin extensiune despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Livezile, după anul de pustiire, tînjesc; dar renasc apoi. SADOVEANU, O. VI 402. DLRLC
      • format_quote Frunza tînjea, se îngălbenea. GÎRLEANU, L. 42. DLRLC
      • format_quote Trandafirul rău tînjește Dacă-l smulgi de unde crește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 202. DLRLC
    • 1.2. figurat Stagna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: stagna
      • format_quote Frumoasele clădiri ale portului s-au părăduit, toată mișcarea și viața orașului a început a tînji. VLAHUȚĂ, R. P. 45. DLRLC
      • format_quote Mă tem prin urmare să nu-ți fi pierit liniștea fără de care biata literatură tînjește. ALECSANDRI, S. 159. DLRLC
  • 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură în soare, Tînjim de dorul altor locuri Ca niște pasări călătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 79. DLRLC
    • format_quote Nu mai tînji atîta după dînșii; se vede că așa le-a fost scris, mititeii. CREANGĂ, A. 113. DLRLC
    • format_quote figurat Spancioc: Boieri! a sa nălțime Ciubăr ne poruncește. La curte dar, căci tronul de dorul lui tînjește. ALECSANDRI, T. II 82. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.