8 intrări

Articole pe această temă:

103 definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.

pustii1 [At: PALIA (1581), 199/14 / V: (reg) ~tăni, ~tâi, ~tâni, (îvp; cscj) ~ia, (înv) ~ini / Pzi: ~tiesc / E: pustiu] 1 vt (C. i. locuri fertile sau teritorii populate, așezări umane) A lăsa pustiu (1) de vegetație, de animale, de oameni, de bunuri etc. Si: (reg) a pustului. 2 vt (Pgn) A devasta. 3 vt (Îvr; c. i. ființe) A prăpădi (1). 4 vt (Îvr) A omorî. 5 vt (Ban; Trs; c. i. animale sau plante) A stârpi. 6 vr (Înv; d. locuri cultivate) A se părăgini. 7-8 vtrp (Reg; c. i. bunuri materiale) A (se) risipi. 9 vt (Îvr; c. i. bunuri materiale) A jefui. 10 vt (Îrg; c. i. oameni, așezări omenești) A părăsi. 11 vr (Pop; d. oameni) A se refugia. 12 vr (Reg; îe) A se ~tâni în ha lume A deceda.

PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locurile fertile sau populate în loc pustiu; a devasta, a nimici, a distruge. Au pustiit și au sărăcit biata țară. SADOVEANU, O. VII 8. Cînd astă negură de turci va prăda și va pustii țara, pe ce vei domni măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140. Arde și pustiește orașul Nicopoli. BĂLCESCU, O. I 195. ◊ Fig. Pretutindeni, suflarea de foc a toamnei pustiise viața. SADOVEANU, O. I 445. S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor... Apoi pleacă mai departe Pustiind cărările Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52. 2. Refl. A se refugia, a pribegi. Făcut-au rînduiala ca să mănînce ei pînea pe care o muncim noi... De aceea s-au pustiit Roșculeștii la Letca; de aceea m-am rătăcit eu aici. Căutăm dreptatea. SADOVEANU, P. M. 30. Să mă pustiesc de prin ținuturile acestea. RETEGANUL, P. II 56. ♦ A se izola, a se retrage în singurătate. Iau lumea-n cap și mă pustiesc undeva să nu-mi rămîie nici numele. VORNIC, P. 101. În acest loc încîntat unde îmi place mie să mă pustiesc. SADOVEANU, V. F. 14. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu, a lăsa în părăsire. Bieții oameni stau să pustiască satul din lipsa apei. RETEGANUL, P. I 25. ◊ Refl. pas. Așezări nu sînt; numai undeva, în fund, poate s-a clădit în vara asta o stînă, care se va pustii la iarnă, rămînînd cu amintirea focurilor de sară. SADOVEANU, O. A. II 198. – Variantă; pustiá (ODOBESCU, S. I 86) vb. I.

A PUSTIÍ ~ésc tranz. (case, localități, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a devasta. /Din pustiu

A SE PUSTIÍ mă ~ésc intranz. 1) A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale. 2) rar A se retrage în singurătate; a se însingura. /Din pustiu

PUSTII vb. 1. (Mold., ȚR) A prăpădi, a distruge. A: Pre noi nedostoinicii ne va piarde și în muncă și întunerec ... ne va pustii. VARLAAM. B: Den dachi nici unul n-au mai rămas, cît pustiindu-se de tot și nemairămîind nimeni . . . au așezat romani. C. CANTACUZINO. 2. (Mold.) A părăsi. Pustiau casele și fugeau în lume. N. COSTIN. Fugit-au mulți boieri și mazîli de groaza lui pentr-alte țări, de s-au pustiit asăle. NECULCE. Etimologie: pustiu + suf. -i.

DÚCE1, duc, vb. III. I. Tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune într-altul. ◊ Expr. A duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce. ◊ Expr. A duce (pe cineva) cu vorba (sau cu minciuna) = a-i promite (cuiva) mereu ceva, amânând îndeplinirea promisiunii; a înșela (pe cineva) făcându-i promisiuni mincinoase. (Fam.) A duce (pe cineva) cu zăhărelul (sau de nas, cu cobza, cu preșul) = a înșela, a amăgi (cu promisiuni mincinoase). A se lăsa dus de gânduri (de visare etc.) = a se lăsa cuprins, copleșit de gânduri. A-l duce pe cineva gândul (sau mintea, capul) la ceva = a-i veni cuiva ceva în minte; a se pricepe (să facă ceva); a face ceva. ♦ Intranz. (Despre un drum) A conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în... ♦ Intranz. Fig. A avea drept rezultat. 3. A deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva. Duce lingura la gură. 4. A transmite vești, vorbe, răspunsuri, salutări etc. 5. A-și petrece viața, zilele etc. într-un anumit fel; a trăi. ◊ Expr. A o duce în... = a nu mai înceta cu..., a o ține în... A nu o (mai) duce (mult) = a nu mai avea mult de trăit, a fi pe moarte. 6. A îndura, a suporta, a răbda, a suferi. ◊ Expr. A duce grija (cuiva sau a ceva) = a) a fi îngrijorat să nu (i) se întâmple ceva rău; b) a se interesa, a se ocupa îndeaproape (de cineva sau de ceva). A(-i) duce dorul = a) a-i fi dor de cineva; b) a fi dornic de ceva, a simți lipsa unui lucru. 7. A purta războaie, lupte, tratative etc. 8. A depune, a presta o muncă. ◊ Expr. A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva. 9. A trage, a trasa linii. II. Refl. 1. A merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva. ◊ Expr. A se duce drept (sau într-un suflet, glonț, pușcă, întins) = a merge undeva repede, fără ocol. (Pop.) A se duce după cineva = a se mărita. A se tot duce = a merge fără încetare. A se duce cu Dumnezeu (sau în plata, în știrea lui Dumnezeu, în plata Domnului) = a merge unde vrea, unde poate, oriunde. A se duce de râpă = a se prăpădi, a se distruge; a se cheltui; a decădea. Du-te-ncolo! = exclamație prin care se exprimă neîncrederea față de ceea ce spune cineva. (În imprecații) Du-te (sau ducă-se) dracului! (Substantivat) Du-te-vino = mișcare continuă (și intensă) încoace și încolo. (Pop.) Ducă-se pe pustii = a) dracul; b) epilepsie. ♦ A colinda, a cutreiera (fără țintă). ♦ A pluti pe apă sau a zbura în aer. 2. (Despre vești, zvonuri etc.) A se răspândi, a se împrăștia. 3. Fig. A trece; a dispărea. 4. A muri; a se sfârși. III. Intranz. A rezista la... – Lat. ducere.

PUSTÍE s. f. v. pustiu.

PUSTÍU, -ÍE, (I) pustiuri, s. n., (II) pustii, adj. I. S. n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; spec. întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert. ◊ Loc. adv. În pustiu = în zadar, degeaba. A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea. ◊ Expr. A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă. Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul, dracul. 2. Fig. Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere. II. Adj. 1. (Despre locuri, ținuturi) Care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație. ♦ Aflat în paragină, în ruină; părăsit. ♦ (Substantivat; înv. și pop., în imprecații) Blestemat, afurisit. 2. În care nu se află nimeni (și nimic). Cameră pustie. 3. Fig. Singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit. [Var.: (pop.) pustíe s. f.] – Din bg. pustinja.

PUSTÍU, -ÍE, (I) pustiuri, s. n., (II) pustii, adj. I. S. n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetație și de populație; spec. întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată, acoperită cu nisip; deșert. ◊ Loc. adv. În pustiu = în zadar, degeaba. A pustiu = a jale, a moarte, prevestind moartea. ◊ Expr. A fluiera în (sau a) pustiu = a fluiera în semn de neizbândă, de părere de rău, de plictiseală; a fluiera a pagubă. Ducă-se pe pustiu (sau pe pustii) = ducă-se dracului, lua-l-ar naiba; (eufemistic) diavolul, dracul. 2. Fig. Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva; plictiseală; mâhnire, supărare, durere. II. Adj. 1. (Despre locuri, ținuturi) Care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație. ♦ Aflat în paragină, în ruină; părăsit. ♦ (Substantivat; înv. și pop., în imprecații) Blestemat, afurisit. 2. În care nu se află nimeni (și nimic). Cameră pustie. 3. Fig. Singur, părăsit, copleșit de o singurătate apăsătoare; stingher; deznădăjduit. [Var.: (pop.) pustíe s. f.] – Din bg. pustinja.

PÚȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă. ◊ Pușcă-mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. Pușcă de soc = pușcoci. ◊ Expr. (Adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Bot.; în compusul) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. pușka.

PÚȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă. ◊ Pușcă-mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. Pușcă de soc = pușcoci. ◊ Expr. (Adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Bot.; în compusul) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. pușka.

PUȘTI, puști, s. m. (Fam.) Băiat tânăr, băiețaș, copil; copil ștrengar. – Cf. tc. pușt „desfrânat”.

PUȘTI, puști, s. m. (Fam.) Băiat tânăr, băiețaș, copil; copil ștrengar. – Cf. tc. pușt „desfrânat”.

arată toate definițiile

Intrare: pustii
verb (VT409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustii
  • pustiire
  • pustiit
  • pustiitu‑
  • pustiind
  • pustiindu‑
singular plural
  • pustiește
  • pustiiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustiesc
(să)
  • pustiesc
  • pustiam
  • pustiii
  • pustiisem
a II-a (tu)
  • pustiești
(să)
  • pustiești
  • pustiai
  • pustiiși
  • pustiiseși
a III-a (el, ea)
  • pustiește
(să)
  • pustiască
  • pustia
  • pustii
  • pustiise
plural I (noi)
  • pustiim
(să)
  • pustiim
  • pustiam
  • pustiirăm
  • pustiiserăm
  • pustiisem
a II-a (voi)
  • pustiiți
(să)
  • pustiiți
  • pustiați
  • pustiirăți
  • pustiiserăți
  • pustiiseți
a III-a (ei, ele)
  • pustiesc
(să)
  • pustiască
  • pustiau
  • pustii
  • pustiiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustăni
  • pustănire
  • pustănit
  • pustănitu‑
  • pustănind
  • pustănindu‑
singular plural
  • pustănește
  • pustăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustănesc
(să)
  • pustănesc
  • pustăneam
  • pustănii
  • pustănisem
a II-a (tu)
  • pustănești
(să)
  • pustănești
  • pustăneai
  • pustăniși
  • pustăniseși
a III-a (el, ea)
  • pustănește
(să)
  • pustănească
  • pustănea
  • pustăni
  • pustănise
plural I (noi)
  • pustănim
(să)
  • pustănim
  • pustăneam
  • pustănirăm
  • pustăniserăm
  • pustănisem
a II-a (voi)
  • pustăniți
(să)
  • pustăniți
  • pustăneați
  • pustănirăți
  • pustăniserăți
  • pustăniseți
a III-a (ei, ele)
  • pustănesc
(să)
  • pustănească
  • pustăneau
  • pustăni
  • pustăniseră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustâni
  • pustânire
  • pustânit
  • pustânitu‑
  • pustânind
  • pustânindu‑
singular plural
  • pustânește
  • pustâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustânesc
(să)
  • pustânesc
  • pustâneam
  • pustânii
  • pustânisem
a II-a (tu)
  • pustânești
(să)
  • pustânești
  • pustâneai
  • pustâniși
  • pustâniseși
a III-a (el, ea)
  • pustânește
(să)
  • pustânească
  • pustânea
  • pustâni
  • pustânise
plural I (noi)
  • pustânim
(să)
  • pustânim
  • pustâneam
  • pustânirăm
  • pustâniserăm
  • pustânisem
a II-a (voi)
  • pustâniți
(să)
  • pustâniți
  • pustâneați
  • pustânirăți
  • pustâniserăți
  • pustâniseți
a III-a (ei, ele)
  • pustânesc
(să)
  • pustânească
  • pustâneau
  • pustâni
  • pustâniseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustia
  • pustiere
  • pustiat
  • pustiatu‑
  • pustiind
  • pustiindu‑
singular plural
  • pustia
  • pustiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustiez
(să)
  • pustiez
  • pustiam
  • pustiai
  • pustiasem
a II-a (tu)
  • pustiezi
(să)
  • pustiezi
  • pustiai
  • pustiași
  • pustiaseși
a III-a (el, ea)
  • pustia
(să)
  • pustieze
  • pustia
  • pustie
  • pustiase
plural I (noi)
  • pustiem
(să)
  • pustiem
  • pustiam
  • pustiarăm
  • pustiaserăm
  • pustiasem
a II-a (voi)
  • pustiați
(să)
  • pustiați
  • pustiați
  • pustiarăți
  • pustiaserăți
  • pustiaseți
a III-a (ei, ele)
  • pustia
(să)
  • pustieze
  • pustiau
  • pustia
  • pustiaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pustini
  • pustinire
  • pustinit
  • pustinitu‑
  • pustinind
  • pustinindu‑
singular plural
  • pustinește
  • pustiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pustinesc
(să)
  • pustinesc
  • pustineam
  • pustinii
  • pustinisem
a II-a (tu)
  • pustinești
(să)
  • pustinești
  • pustineai
  • pustiniși
  • pustiniseși
a III-a (el, ea)
  • pustinește
(să)
  • pustinească
  • pustinea
  • pustini
  • pustinise
plural I (noi)
  • pustinim
(să)
  • pustinim
  • pustineam
  • pustinirăm
  • pustiniserăm
  • pustinisem
a II-a (voi)
  • pustiniți
(să)
  • pustiniți
  • pustineați
  • pustinirăți
  • pustiniserăți
  • pustiniseți
a III-a (ei, ele)
  • pustinesc
(să)
  • pustinească
  • pustineau
  • pustini
  • pustiniseră
Intrare: ducă-se-pe-pustii
ducă-se-pe-pustii substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ducă-se-pe-pustii
  • ducă-se-pe-pustii
plural
  • ducă-se-pe-pustii
  • ducă-se-pe-pustii
genitiv-dativ singular
  • ducă-se-pe-pustii
  • ducă-se-pe-pustii
plural
  • ducă-se-pe-pustii
  • ducă-se-pe-pustii
vocativ singular
plural
Intrare: iarbă-de-pușcă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarbă-de-pușcă
  • iarba-de-pușcă
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbi-de-pușcă
  • ierbii-de-pușcă
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pustie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustie
  • pustia
plural
  • pustii
  • pustiile
genitiv-dativ singular
  • pustii
  • pustiei
plural
  • pustii
  • pustiilor
vocativ singular
plural
Intrare: pustiu (adj.)
pustiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiu
  • pustiul
  • pustiu‑
  • pustie
  • pustia
plural
  • pustii
  • pustiii
  • pustii
  • pustiile
genitiv-dativ singular
  • pustiu
  • pustiului
  • pustii
  • pustiei
plural
  • pustii
  • pustiilor
  • pustii
  • pustiilor
vocativ singular
plural
pustân adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustân
  • pustânul
  • pustâ
  • pustâna
plural
  • pustâni
  • pustânii
  • pustâne
  • pustânele
genitiv-dativ singular
  • pustân
  • pustânului
  • pustâne
  • pustânei
plural
  • pustâni
  • pustânilor
  • pustâne
  • pustânelor
vocativ singular
plural
pustâniu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustâniu
  • pustâniul
  • pustânie
  • pustânia
plural
  • pustânii
  • pustâniii
  • pustânii
  • pustâniile
genitiv-dativ singular
  • pustâniu
  • pustâniului
  • pustânii
  • pustâniei
plural
  • pustânii
  • pustâniilor
  • pustânii
  • pustâniilor
vocativ singular
plural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pustin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustin
  • pustinul
  • pusti
  • pustina
plural
  • pustini
  • pustinii
  • pustine
  • pustinele
genitiv-dativ singular
  • pustin
  • pustinului
  • pustine
  • pustinei
plural
  • pustini
  • pustinilor
  • pustine
  • pustinelor
vocativ singular
plural
pustiniu adjectiv
adjectiv (A108)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiniu
  • pustiniul
  • pustinie
  • pustinia
plural
  • pustinii
  • pustiniii
  • pustinii
  • pustiniile
genitiv-dativ singular
  • pustiniu
  • pustiniului
  • pustinii
  • pustiniei
plural
  • pustinii
  • pustiniilor
  • pustinii
  • pustiniilor
vocativ singular
plural
Intrare: pușcă
substantiv feminin (F50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcă
  • pușca
plural
  • puști
  • puștile
genitiv-dativ singular
  • puști
  • puștii
plural
  • puști
  • puștilor
vocativ singular
plural
Intrare: pușcă-mitralieră
pușcă-mitralieră substantiv feminin
  • silabație: -mi-tra-li-e-ră
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușcă-mitralie
  • pușca-mitralie
plural
  • puști-mitraliere
  • puștile-mitraliere
genitiv-dativ singular
  • puști-mitraliere
  • puștii-mitraliere
plural
  • puști-mitraliere
  • puștilor-mitraliere
vocativ singular
plural
Intrare: puști
substantiv masculin (M74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puști
  • puștiul
  • puștiu‑
plural
  • puști
  • puștii
genitiv-dativ singular
  • puști
  • puștiului
plural
  • puști
  • puștilor
vocativ singular
  • puștiule
plural
  • puștilor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pușchi
  • pușchiul
  • pușchiu‑
plural
  • pușchi
  • pușchii
genitiv-dativ singular
  • pușchi
  • pușchiului
plural
  • pușchi
  • pușchilor
vocativ singular
  • pușchiule
plural
  • pușchilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pustii pustăni pustâi pustâni pustia pustini

  • exemple
    • Au pustiit și au sărăcit biata țară. SADOVEANU, O. VII 8.
      surse: DLRLC
    • Cînd astă negură de turci va prăda și va pustii țara, pe ce vei domni măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140.
      surse: DLRLC
    • Arde și pustiește orașul Nicopoli. BĂLCESCU, O. I 195.
      surse: DLRLC
    • figurat Pretutindeni, suflarea de foc a toamnei pustiise viața. SADOVEANU, O. I 445.
      surse: DLRLC
    • S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor... Apoi pleacă mai departe Pustiind cărările Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52.
      surse: DLRLC
    • diferențiere (Case, localități, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere.
      surse: NODEX
  • 2. reflexiv popular A se refugia, a se izola.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: izola pribegi refugia 2 exemple
    exemple
    • Făcut-au rînduiala ca să mănînce ei pînea pe care o muncim noi... De aceea s-au pustiit Roșculeștii la Letca; de aceea m-am rătăcit eu aici. Căutăm dreptatea. SADOVEANU, P. M. 30.
      surse: DLRLC
    • Să mă pustiesc de prin ținuturile acestea. RETEGANUL, P. II 56.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar A se izola, a se retrage în singurătate.
      surse: DLRLC NODEX sinonime: însingura 2 exemple
      exemple
      • Iau lumea-n cap și mă pustiesc undeva să nu-mi rămîie nici numele. VORNIC, P. 101.
        surse: DLRLC
      • În acest loc încîntat unde îmi place mie să mă pustiesc. SADOVEANU, V. F. 14.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: abandona lăsa părăsi 2 exemple
    exemple
    • Bieții oameni stau să pustiască satul din lipsa apei. RETEGANUL, P. I 25.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Așezări nu sînt; numai undeva, în fund, poate s-a clădit în vara asta o stînă, care se va pustii la iarnă, rămînînd cu amintirea focurilor de sară. SADOVEANU, O. A. II 198.
      surse: DLRLC
  • 4. intranzitiv A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale.
    surse: NODEX

etimologie:

  • pustiu
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

ducă-se-pe-pustii popular

etimologie:

iarbă-de-pușcă

  • 1. Praf de pușcă.
    surse: Sinonime sinonime: pulbere

etimologie:

pustiu (adj.) pustân pustâniu pustiiu pustin pustiniu

  • 1. (Despre locuri, ținuturi) Care se află în stare sălbatică, fără vegetație și fără populație.
    exemple
    • Cine m-a pus să te las și să plec pe pustiile ape? TOPÎRCEANU, P. 45.
      surse: DLRLC
    • Mergea tot înainte prin locuri pustii și cu greu de străbătut. CREANGĂ, P. 237.
      surse: DLRLC
    • Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC
    • Pădure pustie. Stradă pustie.
      surse: NODEX
    • 1.1. Aflat în paragină, în ruină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: părăsit 3 exemple
      exemple
      • S-a oprit... la un anume zid de bisericuță, năruită și pustie, după pîrjolul de anul trecut. C. PETRESCU, A. R. 48.
        surse: DLRLC
      • Zidirea cea pustie de jale pare plină. EMINESCU, O. I 96.
        surse: DLRLC
      • Cucule, de unde vii? De la niște vii pustii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 119.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (și) substantivat învechit popular În imprecații:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: afurisit, -ă blestemat 4 exemple
      exemple
      • Mă căznesc de este-o vreme Să fac din pelinaș miere. El, pustiul, e tot fiere! BIBICESCU, P. P. 354.
        surse: DLRLC
      • Mantu Miu, cu capul treaz, dar scofîlcit de pustia-i de durere, era în fruntea convoiului. GALACTION, O. I 266.
        surse: DLRLC
      • Ce mai atîta grijă pentru astă pustie de gură! CREANGĂ, P. 331.
        surse: DLRLC
      • Pustiul de urît nu-i dădea răgaz. CONTEMPORANUL, VI 102.
        surse: DLRLC
  • 2. În care nu se află nimeni (și nimic).
    exemple
    • Cameră pustie.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Moara nu umblă... pare pustie. SADOVEANU, O. I 514.
      surse: DLRLC
    • Umbre răzlețe se deslușeau de-a lungul cheiului pustiu. BART, E. 288.
      surse: DLRLC
    • Astfel turmă după turmă Pleacă toamna de la stîni, De rămîn pustii în urmă Munții singuri și bătrîni. TOPÎRCEANU, B. 22.
      surse: DLRLC
    • Așadar școala a rămas pustie pentru o bucată de vreme. CREANGĂ, A. 9.
      surse: DLRLC
    • figurat Și se duc pe nesimțite Nopți pustii și zile reci. TOPÎRCEANU, B. 26.
      surse: DLRLC
    • figurat Cărarea mea pustie se umple de lumină. CERNA, P. 12.
      surse: DLRLC
    • figurat De cînd s-a dus bădița Mi-i pustie ulița. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 128.
      surse: DLRLC
    • Școală pustie. Peron pustiu.
      surse: NODEX
  • 3. figurat Copleșit de o singurătate apăsătoare.
    exemple
    • De atunci trăiesc aci pustiu și singur. SADOVEANU, A. L. 150.
      surse: DLRLC
    • Cînd merg flăcăi la oaste Cu lacrămi tu-i petreci Și stai cu ei, ți-e milă Să-i lași pustii, să pleci. COȘBUC, P. I 215.
      surse: DLRLC
    • Vai de inima pustie Ce-au rămas fărde soție! ALECSANDRI, P. II 184.
      surse: DLRLC
    • Mîndră, dragostile noastre Au rămas pustii pe coaste. BIBICESCU, P. P. 24.
      surse: DLRLC
    • Iată, vremea mi-a sosit Să mă duc în haiducie, Să te las, dragă, pustie. TEODORESCU, P. P. 295.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Singur (fără părinți, frați, rude etc.)
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Se jucă așa o vreme, absorbită, cu mintea pustie. DUMITRIU, N. 85.
      surse: DLRLC
    • Copilele ți s-au culcat – Tu inimă pustie, Stai tot la vatră-ncet plîngînd: E dus și nu mai vine! COȘBUC, P. I 193.
      surse: DLRLC
    • De visuri inima pustie nu mi-i... Senin mă urc pe-a lor înalte schele. VLAHUȚĂ, O. A. 82.
      surse: DLRLC
    • 4.1. figurat Fără rost, fără sens.
      surse: DLRLC sinonime: zadarnic (adj.) 2 exemple
      exemple
      • Ea aude – plînge. – Parcă îi venea să plece-n lume, Dusă de pustie gînduri Și de-un dor fără de nume. EMINESCU, O. I 65.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial regional Oh! dragii mei, voi sînteți copii de împărat... – Nu vorbi pustiu, ca să ne măgulești! răspunse fata. RETEGANUL, P. II 38.
        surse: DLRLC
  • comentariu învechit Plural feminin și: pustie.
    surse: DEX '09

etimologie:

pușcă

  • 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: durdă flintă sâneață 4 exemple
    exemple
    • Spre risipirea întunericului, înțelese că duce în spinare o pușcă militară. DUMITRIU, N. 184.
      surse: DLRLC
    • În camera de culcare, deasupra patului, atîrna o pușcă de vînătoare, veșnic încărcată. REBREANU, R. II 196.
      surse: DLRLC
    • Își ia ranița în spate și pușca de-a umăr. CREANGĂ, P. 307.
      surse: DLRLC
    • Vorba rea se duce ca din pușcă.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Pușcă-mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.2. Pușcă de soc = pușcoci
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Pușcă antitanc = pușcă de calibru mare, folosită contra tancurilor.
      surse: NODEX
    • 1.4. Praf de pușcă.
      surse: DLRLC
    • 1.5. expresie (și) adverbial Gol pușcă = complet dezbrăcat, în pielea goală.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dezbrăcat 2 exemple
      exemple
      • Prin apă, făceam o gălăgie cu alți draci de sama mea, goi pușcă. SADOVEANU, O. VII 294.
        surse: DLRLC
      • Văduvă, cu copilul gol pușcă. DELAVRANCEA, H. T. 251.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie (și) adverbial Gol pușcă = fără avere, sărac lipit.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. expresie (și) adverbial A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: imediat (adv.) repede 4 exemple
      exemple
      • Ieșind din chilie trecu pușcă pe lîngă societatea cea veselă. STĂNOIU, C. I. 187.
        surse: DLRLC
      • Îmi puneam pălăria pe ceafă și mă duceam pușcă la moară. GANE, N. III 34.
        surse: DLRLC
      • Se îmbrăcă, trase ivărul ușii și se duse pușcă la gard. DELAVRANCEA, H. T. 153.
        surse: DLRLC
      • cu valoare verbală (Inclusă în substantiv) Cum te poți mișca din pat, nu mai sta o zi. Pușcă la Pașcani și de acolo ia trenul direct la Techirghiol. C. PETRESCU, Î. II 244.
    • surse: DLRLC
  • 2. învechit Armă de artilerie care arunca proiectile grele pe o traiectorie întinsă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: arc praștie tun un exemplu
    exemple
    • După ce-or suna clopotele bisericilor, să bată puștile. SADOVEANU, Z. C. 330.
      surse: DLRLC
  • 3. botanică compus Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum).
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

pușcă-mitralieră

  • 1. Pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat.
    surse: DEX '09

etimologie:

puști pust pușchi

etimologie: