opțiuni
  • info

13 definiții pentru afurisit (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFURISIT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi.

AFURISIT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi.

afurisit2, ~ă smf, a [At: (a. 1604) CUV. D. BĂTR. I, 136/11 / Pl: ~iți, ~e / E: afurisi] 1-2 (Om) blestemat. 3-4 (Om) ticălos. 5-6 (Copil) poznaș. 7-8 (Om) răutăcios. 9-10 (Om) inflexibil. 11-12 (Om) abil.

AFURISIT, -ITĂ adj. sm. f. p. AFURISI contr. NEAFURISIT 1 Pedepsit cu afurisania: cine se va împrieteni cu un ~ să fie și el afurisit 2 Blestemat: fir’ar a dracului de viață ș’ ~ă, că m’a făcut mama fără noroc! (CAR.) 3 Îndrăcit, păcătos, cumplit, rău la suflet: iaca că intră ~ul de băiet în școală (CRG.).

AFURISIT, -Ă, afurisiți, -te, adj. Rău (la suflet), îndrăcit, ticălos, blestemat. Blestema cu foc și cu pară pe afurisita de ghicitoare. ISPIRESCU, L. 55. Un ciocoi de cei afurisiți. ALECSANDRI, T. 50. Neică m-a lăsat, C-a fost rău și blăstămat, M-a urît, că l-am urît, C-a fost rău ș-afurisit. HODOȘ, P. P. 121. ◊ Fig. Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, ca să plesnească cercul ist afurisit. CREANGĂ, P. 98. ◊ (Substantivat) Cine ești tu, afurisitule? ALECSANDRI, T. 431.

AFURISIT, -Ă, afurisiți, -te, adj. Rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.; adesea substantivat) Ștrengar, poznaș. – V. afurisi.

AFURISIT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care este osândit de biserică. 2) Care este în stare să comită fapte nedemne; nemernic; ticălos; josnic; mârșav; afect. /v. a afurisi

afurisit a. 1. blestemat; 2. fig. foarte rău, îndrăcit, fără omenie.

afurisít, -ă adj. Excomunicat. Blestemat: afurisită viață! Răŭ la suflet, îndrăcit: măi afurisitule! Adv. Mă doare afurisit. V. anatemă și proclet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afurisit adj. m., s. m., pl. afurisiți; adj. f., s. f. afurisită, pl. afurisite

afurisit adj. m., s. m., pl. afurisiți; adj. f., s. f. afurisită, pl. afurisite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFURISIT adj., s. 1. adj. v. excomunicat. 2. adj., s. blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. și pop.) pustiu, (pop. și fam.) pârdalnic, (pop.) împelițat, jurat, (înv. și reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el!)

AFURISIT adj., s. 1. adj. (BIS.) anatemizat, blestemat, excomunicat, (înv. și reg.) proclețit, (înv.) proclet. (Un preot ~.) 2. adj., s. blestemat, cîinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. și pop.) pustiu, (pop. și fam.) pîrdalnic, (pop.) împelițat, jurat, (înv. și reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el!)

Afurisit ≠ binecuvântat, blagoslovit

Intrare: afurisit (adj.)
afurisit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afurisit
  • afurisitul
  • afurisitu‑
  • afurisită
  • afurisita
plural
  • afurisiți
  • afurisiții
  • afurisite
  • afurisitele
genitiv-dativ singular
  • afurisit
  • afurisitului
  • afurisite
  • afurisitei
plural
  • afurisiți
  • afurisiților
  • afurisite
  • afurisitelor
vocativ singular — —
plural — —
aforisit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aforisit
  • aforisitul
  • aforisită
  • aforisita
plural
  • aforisiți
  • aforisiții
  • aforisite
  • aforisitele
genitiv-dativ singular
  • aforisit
  • aforisitului
  • aforisite
  • aforisitei
plural
  • aforisiți
  • aforisiților
  • aforisite
  • aforisitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afurisit, afurisităadjectiv
afurisit, afurisițisubstantiv masculin
afurisită, afurisitesubstantiv feminin

  • 1. (Om) rău, ticălos, blestemat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: blestemat rău răutăcios ticălos îndrăcit
    • format_quote Blestema cu foc și cu pară pe afurisita de ghicitoare. ISPIRESCU, L. 55. DLRLC
    • format_quote Un ciocoi de cei afurisiți. ALECSANDRI, T. 50. DLRLC
    • format_quote Neica m-a lăsat, C-a fost rău și blăstămat, M-a urît, că l-am urît, C-a fost rău ș-afurisit. HODOȘ, P. P. 121. DLRLC
    • format_quote figurat Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, ca să plesnească cercul ist afurisit. CREANGĂ, P. 98. DLRLC
    • format_quote Cine ești tu, afurisitule? ALECSANDRI, T. 431. DLRLC
  • 2. (Om) inflexibil. MDA2
    sinonime: inflexibil
  • 3. (Om) abil. MDA2
    sinonime: abil
etimologie:
  • vezi afurisi DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.