8 definiții pentru populat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPULÁT, -Ă, populați, -te, adj. Care este locuit; care are (multă) populație; poporos. – V. popula.

populat, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 132 / Pl: ~ați, ~e / E: popula] 1 (D. teritorii, așezări) Care este locuit Si: plin, umplut, (înv) norodit, poporat, poporos, (îdt) populos (1), (îvr) norodos. 2 (Pex; d. teritorii, așezări) Cu o populație densă Si: plin, umplut, (înv) narodit, poporas, poporat, (îdt) populos (2), (îvr) norodos. 3 (Nob) La care participă o asistență numeroasă.

POPULÁT, -Ă, populați, -te, adj. Care este locuit; cu populație (deasă); poporos. – V. popula.

POPULÁT, -Ă, populați, -te, adj. Plin de populație; locuit. Munții erau mai populați și tot locuitorul a trebuit să-și aibă moșia sa. BĂLCESCU, O. I 137. ◊ Fig. Folclorul este populat cu nenumărate cîntece de iubire, de dor, de fale. BENIUC, P. 11.

POPULÁT ~tă (~ți, ~te) (despre localități, regiuni etc.) Care este locuit cu populație. /v. a popula


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPULAT adj. locuit, (înv.) poporat, poporos, populos. (Un teritoriu ~.)

Populat ≠ nepopulat, pustiu

Intrare: populat
populat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • populat
  • populatul
  • populatu‑
  • popula
  • populata
plural
  • populați
  • populații
  • populate
  • populatele
genitiv-dativ singular
  • populat
  • populatului
  • populate
  • populatei
plural
  • populați
  • populaților
  • populate
  • populatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)