UCIDE, ucid, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina, a răpune. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucig] – Lat. occidere.

ucide [At: PSALT. HUR. 118^r16 / V: (îvr) oc~, (reg) ucede, uciga / Pzi: 1 ucid, (îrg) ucig, (reg) uciz, 2 (reg) ucigi, 3 (reg) ucige, ucigă, 4 ucidem (A și: (reg) ucidem), (reg) ucizim, Pfs: (reg) 1 ucisei, 5 (înv) uciset / Cj: 3 (reg) să ucide, să ucige, să uciză, (îrg) să ucigă / C-o: 2 (înv) uciseri, ucisere / Par: ucis; Grz: ucizând și ucigând, (reg) ucidând / E: ml occidere] 1 vt(a) A pricinui (cu sau fără intenție) moartea violentă a unei ființe Si: a omorî. 2 vt (Pop; îc) Ucigă-l-crucea (sau sfânta-cruce, ~-toaca) Diavol (1). 3 vt (Ast; reg; îae) Cărăuș (3). 4 vt (Reg; îc) Ucigă-l-tămâia (ori fumul-tămâii, ~-pietrile, ~-bolovanii, ~-vederea, ~-mânia, ~-focul, ~-întunerecul, ~-Maica-Precista, ~-Doamne) Diavol (1). 5 (Îvp) vr A se sinucide. 6 vt (Reg; c.i. un animal domestic) A tăia. 7-8 vtr (Îrg; d. părți ale corpului, țesuturi) A (se) distruge (3). 9-10 vtr (Reg) A (se) obosi foarte tare Si: a (se) epuiza (9). 11 vt (Fig) A distruge (1). 12 vt (Fig; c.i. un abstract, un fenomen etc.) A face să înceteze. 13 vt (îe) A ~ timpul A petrece timpul făcând lucruri lipsite de importanță. 14-15 vtrr (Îrg) A (se) bate foarte tare. 16-17 vtr (Îrg) A (se) lovi. 18 vr (Îrg) A se lupta. 19 vt (Reg) A sfărâma. 20 vt (Fig) A pricinui suferințe (fizice sau morale) Si: a chinui (1). 21-22 vir (Înv) A suferi. 23-24 vir (Înv) A plânge. 25 vr (Mun) A se căi² (1). 26 vt (Îvr) A pângări. 27 vr (Înv) A se zbuciuma.

UCIDE, ucid, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina. ◊ Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s. m. = dracul, diavolul. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucig] – Lat. occidere.

UCIDE, ucid și (regional) ucig, vb. III. 1. Tranz. A omorî. V. asasina. Puteam prea bine să-l ucid. Dar l-am lăsat... Prea era frumos și tînăr. EFTIMIU, Î. 98. Calul zbură, fără să miște din aripi, drept spre oștirile dușmanilor, care veneau ucigînd lumea și arzînd satele. VISSARION, B. 43. Cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide. CREANGĂ, P. 46. Nu mișcă... L-am ucis!... M-am dezbărat de el. ALECSANDRI, T. I 450. (Refl. reciproc) Să-i facă să se bată pînă s-or ucide. CREANGĂ, P. 144. ◊ (Poetic) [Iarnă] în zadar îngheți pămîntul, Ucizi florile și stupii. ALECSANDRI, P. III 22. ◊ (În imprecații) Ucide-l-ar pietrile de schimonosit! GORJAN, H. IV 173. Ucigă-te crucea, drace! Ce nu dai babelor pace? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 466. ◊ (Prin exagerare) Viața de curte îl ucidea ca scriitor, îi fura tot timpul. STANCU, U.R.S.S. 144. Nu cumva ți-ai pus în gînd să mă ucizi cu o mărturisire? REBREANU, I. 104. Nu-i ucidea chinul, cît doru-i ucidea. COȘBUC, P. II 201. Muierușcă din Brașău, Mură-albastră-i ochiul tău, Care mă ucide rău. ALECSANDRI, P. P. 53. ♦ Fig. A distruge, a nimici, a zdrobi. V. omorî (2). Împotriva războiului care înăbușă și ucide elanul creator, ucide activitatea în slujba omului, pentru apărarea culturii, s-au ridicat intelectualii cinstiți din toate colțurile lumii capitaliste. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 1/5. S-a dus să-și ucidă neastîmpărul... prin cele păduri cu fiare de vînat. GALACTION, O. I 71. Răsare luna... Oameni veniți să-și ucidă urîtul... cătară hipnotic la ascensiunea domoală a luminii. C. PETRESCU, Î. I 16. 2. Refl. (Astăzi rar) A se sinucide. Spun parcă toți cireșii o poveste Cu-o zînă albă care s-a ucis. D. BOTEZ, P. O. 22. Ce-mi mai rămîne de făcut?... Dacă m-aș ucide!... GANE, N. I 177. Cînd ar ști Stănică că eu sînt aici, sînt sigură că s-ar ucide. BOLINTINEANU, O. 403. 3. Tranz. (Regional) A bate, a lovi rău. După ce m-au pălit cu vîslele în cap, m-au doborît la mal și m-au ucis cît au poftit. SADOVEANU, O. A. II 127. ♦ A sfărîma, a zdrobi. După ce a strivit toate spicele, ucide... și paiele. PAMFILE, A. R. 200. Voia la d-voastră, domnișorule, răspunse moșneagul, scoțînd din niște desagi... o căpiță de usturoi și pregătindu-se a-i ucide cățeii într-o scăfiță de lemn. HOGAȘ, M. N. 66.

A UCIDE ucid tranz. 1) (ființe) A lipsi de viață (premeditat sau din întâmplare); a omorî. 2) A distruge moralicește; a nimici. 3) pop. A bate foarte tare; a snopi în bătaie; a zdrobi; a stâlci; a tăbăci; a toropi; a făcălui. /<lat. uccidere

A SE UCIDE mă ucid intranz. 1) A face (concomitent) schimb de bătăi mari (cu cineva); a se bate tare (cu cineva). 2) pop. A-și cauza leziuni corporale. /<lat. uccidere

*UCIDE vb. (Mold., Ban., Criș., Trans. S) A lovi. A: Cu pietri-l ucidea pri-nsu. AP. 1646, 24^r. Prespre ceafă cu pietri ucigîndu-o. DVS, 18^v; cf. VARLAAM; PRAV.; DOSOFTEI, VS.; COSMA. C: Alții dindărăt mă împingea, iar alții foarte mă ucidea. PAT. SEC. XVII, 10^r. Ucsig. Percutio. Macto. AC, 378. Părulu-și zmulgea și în piept să ucidea. STR., 51^v; cf. N. TEST. (1648); COSM. 1693-1703, 70^v. // B: Îl ucidea cu pietri. AP. 1704, 8^r; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; AP. 1683, 9^v; MINEIUL (1776). ♦ (Mold., Trans. SE) A se izbi. A: De pietri să ucidea și hiarăle, obezile strica. VARLAAM. C: El să îmbată și sare la pădure și să ucide de toți copacii. F 1693, 46^r. ♦ (Mold.) A se tîngui, a se frămîntâ, a suferi. Bocindu-se și ucigîndu-se ca o maică. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. occidere.

ucide (ucige) v. 1. a lua vieața: a ucide în luptă; fig. litera ucide; 2. a-și face seama; 3. Mold. Tr. a. lovi, a bate. [Lat. OCCIDERE (forma ucige e analogică; cf. întinge); sensul 3, deja familiar vechii limbi, rezultă din afinitatea noțiunilor «ucidere» și «izbire» (v. izbì)].

ucede v vz ucide

uciga v vz ucide

ucíd, ucís, a ucíde v. tr. (lat. oc-cido, -cídere, d. cáedere, a tăĭa; it. uccidere, pv. cat. aucire, vfr. ocire. – Ucid, ucig și [Munt.] uciz. V. de-cid, sin-ucid). Omor, sting vĭața: a ucide dușmaniĭ în bătălie. Bat (lovesc) tare (Mold. Trans.): reclamantu zicea la judecată că pîrîtu l-a ucis. Ucigă-l crucea (saŭ toaca), epitete blăstămătoare draculuĭ. Nord. V. intr. Lovesc (bat) tare: soldațiĭ ucid cu nuĭelele’n haĭne (N. V. Hodoroabă, Din războĭ, Ĭașĭ, 1923, 106).

ucide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucid, 2 sg. ucizi, 3 sg. ucide, perf. s. 1 sg. ucisei, 1 pl. uciserăm, m.m.c.p. 1 pl. uciseserăm; conj. prez. 1 sg. să ucid, 3 să ucidă; ger. ucigând; part. ucis

ucide (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucid, perf. s. 1 sg. ucisei, 1 pl. uciserăm; conj. prez. 3 să ucidă; ger. ucigând; part. ucis

ucide vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ucid, perf. s. 1 sg. ucisei, 1 pl. uciserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ucidă; ger. ucigând; part. ucis

ucid, ucidă 3 conj., ucisei 1 aor.

UCIDE vb. v. omorî.

UCIDE vb. v. distruge, nimici, omorî, sinucide.

ucide vb. v. DISTRUGE. NIMICI. OMORÎ. SINUCIDE.

UCIDE vb. a asasina, a omorî, a suprima, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfîrși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvîrși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli. (A ~ pe cineva.)

ucide (-s, is), vb. – 1. A omorî, a provoca moartea. – 2. A lovi, a da lovituri. – Mr. țid(ere) „a lovi”, megl. uțid „a lovi”, istr. ucidu „a omorî”. Lat. occῑdĕre (Densusianu, Hlr., 153; Șeineanu, Semasiol., 225; Pușcariu 1734), cf. it. uccidere, prov., cat. aucire, v. fr. occire. Cuvînt rar acum în Munt. și Mold. (ALR, I, 291), sensul 2 este înv. Ucid se zice și ucig, prin analogie cu vb. care au același participiu, cf. încinge, încins; stinge, stins (explicațiile lui Tiktin nu par sigure în această privință). Asupra acestor schimbări, cf. repede › repeguș. Der. ucigaș, s. m. (asasin, criminal; înv., demon); ucigan, s. m. (Mold., demon); ucigător, adj. (care omoară, ucide); ucigătură, s. f. (moarte, asasinat; chin, suferință), înv.; ucisătură (var. ucisură), s. f. (moarte; chin), înv.; sinucide, vb. refl. (a se omorî), după fr. suicider; sinucigaș, s. m. (persoană care se sinucide); pruncucidere, s. f. (ucidere de copii). Diferite comp. servesc ca nume populare ale dracului: ucigă-l crucea (pietrele, tămîia, toaca).

OMNES VULNERANT ULTIMA NECAT (lat.) toate rănesc, ultima ucide – Inscripție care apare uneori pe cadranele orologiilor. Se referă metaforic la orele vieții.

Vulnerant omnes, ultima necat (lat. „Toate rănesc, ultima ucide”) – În timpuri îndepărtate, preoții se ocupau și cu măsurarea timpului. Unii au ajuns vestiți, ca de pildă călugărul Gerbert din Franța (secolul X), care a introdus greutățile în mecanismul ceasornicelor. Ei obișnuiau să graveze pe cadrane diferite inscripții dintre care cea mai răspîndită, pe orologiile bisericilor, este cea de mai sus. Se referă la ore: toate rănesc, toate scurtează viața, iar cea din urmă aduce sfîrșitul. E o reluare, în alță formă, a avertismentului Memento mori (Vezi). IST.