10 definiții pentru prichindel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICHINDÉL, prichindei, s. m. (Fam.) Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec.

PRICHINDÉL, prichindei, s. m. Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec.

PRICHINDÉL, prichindei, s. m. Om mic de statură, vioi și poznaș (v. pitic); p. ext. copil mic (sprinten și vioi). Mamă, mamă – a strigat întorcînd capul spre odaia cealaltă. – Uite ce prichindei. PAS, Z. I 74. Sadoveanu ne duce într-o lume de basme. Apariția prichindeilor e un basm adevărat. IBRĂILEANU, S. 9. ◊ (Precizat prin «om», «copil») Un prichindel de copil i-a adus și omului de mîncare. GÎRLEANU, L. 39. Odată, cînd se plimba singură printr-o pădure și plîngea de nenorocul ei, se pomenește fata că-i iese înainte un prichindel de om, șchiop și cam ghebos, o pocitură. CARAGIALE, S. N. 277. (Rar, vorbind de animale) Jap [cățelul] era un prichindel. GALACTION, O. I 304. ◊ Fig. Orice snop e-un prichindel Cu lungi plete aurii. D. BOTEZ, F. S. 87.

PRICHINDÉL ~i m. 1) Om de statură mică, isteț și poznaș (mai ales în basmele populare). 2) Copil mic; prâslea; puradel. /Orig. nec.

prichindél m., pl. (după var. ghimirtic, cp. cu ung. gyermek, copil). Fam. Pitic, bondoc, copil saŭ om prea mic: un prichindel de băĭat, de om. Numele unuĭ băĭețel șiret din poveștĭ. – Fem. -dúță: doŭă prichinduțe de fete. – Și pritinghel (Șez. 37, 23), chiprindel, chipidric, chipirdúș (f. -ușă), ghibirdíc, ghibîrdel, ghibîrdic; ghimirtic (Șez. 30, 292, și 31, 108), ghemîrdic și -óc (Arg.), giritic (Bucov.), bimbiric și ghirghilic.

prichiduță (prichindel) m. 1. numele piticului isteț (în basmele muntene); 2. fam. copil mic și sglobiu. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prichindél (fam.) s. m., pl. prichindéi, art. prichindéii

prichindél s. m., pl. prichindéi, art. prichindéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRICHINDÉL s. v. puști.

PRICHINDEL s. pici, puști, țînc, (reg.) pricolici, (fam.) zgîmboi, (fig.) năpîrstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.)

Intrare: prichindel
prichindel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prichindel
  • prichindelul
  • prichindelu‑
plural
  • prichindei
  • prichindeii
genitiv-dativ singular
  • prichindel
  • prichindelului
plural
  • prichindei
  • prichindeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)