16 definiții pentru ibovnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Iubit2. – Din sl. ljubovĭnikŭ.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici, -ce, s. m. și f. (Pop.) Iubit2. – Din sl. ljubovĭnikŭ.

ibovnic, ~ă smf [At: DOSOFTEI, V. S. 5/2 / V: (îrg) ~ohnic, ~omnic, iub~ / Pl: ~ici / E: vsl любовникъ] (Pop) 1 Iubit. 2 Amant.

IBÓVNIC, -Ă, ibovnici,-e, s. m. și f. (Popular) Amant(ă), iubit(ă). Ai fi zis că poposește... la o fostă ibovnică. GALACTION, O. I 268. Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi ești urîtă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 157. De mă-i pune pe-un cărbune, Ibovnicul nu ți-oi spune. ALECSANDRI, T. I 335.

IBÓVNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. pop. Persoană care întreține relații de dragoste nelegitime cu altă persoană de sex opus; amant. /<sl. ljuboviniku

ibovnic m. drăguț, iubit: ibovnicul nu ti-oiu spune AL. [Bulg. LIBOVNIK].

ibóvnic, -ă s. (vsl. lĭubovĭnikŭ, d. lĭubovĭ, ĭubire; bg. lĭubovnik și li-, amant; rus. lĭu-. V. ĭubesc). Pop. Amant, amantă. – Și ibómnic (vest). Vechĭ și ibóhnic și libovnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ibovnic (pop.) s. m., pl. ibovnici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IBÓVNIC s. v. amant, concubin, iubit, prieten.

ibovnic s. v. AMANT. CONCUBIN. IUBIT. PRIETEN.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ibóvnic (ibóvnici), s. m. – Iubit, amant. – Var. libovnic, (înv.) iubovnic, ibomnic. Sl. ljubovnikŭ (Candrea 151; DAR; Conev 58), cf. bg. libovnik.Var. ibovnică, s. f. (iubită, amantă). Cf. iubi.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ibóvnic, ibovnici, s.m. – (reg.; înv.) Amant, iubit: „Asta mândră care-i mică, / Asta mi-o fost ibovnică” (Ștețco, 1990: 306). – Din sl. ljubovnikǔ (Scriban; Candrea, DA, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < sl. ljubovi „iubire” (Scriban).

ibóvnic, -i, s.m. – Amant, iubit: „Asta mândră care-i mică, / Asta mi-o fost ibovnică” (Ștețco 1990: 306). – Din sl. ljubovnikǔ.

Intrare: ibovnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ibovnic
  • ibovnicul
  • ibovnicu‑
plural
  • ibovnici
  • ibovnicii
genitiv-dativ singular
  • ibovnic
  • ibovnicului
plural
  • ibovnici
  • ibovnicilor
vocativ singular
  • ibovnicule
  • ibovnice
plural
  • ibovnicilor
ibohnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ibomnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ibovnic, ibovnicisubstantiv masculin
ibovnică, ibovnicesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.