14 definiții pentru năpârstoc (persoană)

din care

Explicative DEX

NĂPÂRSTOC, -OACĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

năpârstoc, ~oa [At: BĂRAC, T. 72/31 / V: (reg) napostroc, năpăr~, năpăstroc, ~âstroc, năprâs~, năpustroc, nopostroc, nopros~ / Pl: ~oci, ~oace / E: bg напръсток] 1 sn (Îvp) Degetar folosit la cusut. 2 sn Recipient foarte mic. 3 sn (Udp „de”). 4 smf (Fam) Epitet alintător pentru un copil. 5 smf (Pex; prt) Om mic de statură. 6 smf Om neputincios. 7 smf (Olt) Copil mezin.

NĂPÂRSTOC, -OACĂ, năpârstoci, -oace, subst. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

NĂPĂSTROC 👉 NĂPÎRSTOC.

NĂPÎRSTOC2, -OACĂ, năpîrstoci, -oace, s. m. și f. (Familiar) Poreclă dată unui copil mic. V. pici, puști. Carul îl păzise Luța, fetița de cinci ani... un năpîrstoc de fată. CAMIL PETRESCU, O. II 380. Un copil ca mine, un năpîrstoc... abia întors de pe maidane, ar merita o păruială zdravănă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. ♦ Persoană mică de statură; fig. om de nimic. Dada Zvîca, năpîrstoaca, le ține hangul. STANCU, D. 152.

năpîrstóc n. pl. oace (vsl. na-prŭstŭkŭ, de deget, d. prĭstŭ, deget; rus. naperstok, sîrb. naprstak și napršnjak, bg. naprŭstnik, degetar. V. pîrslea). Munt. Rar. Degetar. Fig. Iron. Om prea scund. – În Ial. și năpîstroc.

Ortografice DOOM

năpârstoc2 (persoană) (fam.) s. m., pl. năpârstoci

năpârstoc1 (persoană) (fam.) s. m., pl. năpârstoci

năpârstoc (persoană) s. m., pl. năpârstoci

Argou

năpârstoc, năpârstoci s. m. 1. copil mic. 2. (peior.) bărbat mic de statură.

Sinonime

NĂPÂRSTOC s. v. degetar, pici, prichindel, puști, țânc.

năpîrstoc s. v. DEGETAR. PICI. PRICHINDEL. PUȘTI. ȚÎNC.

Tezaur

NĂPÎRSTOC, -OA subst. 1. s. n. (Învechit și popular) Degetar (folosit la cusut). Cinstiților croitori!... Cînd aveți o dată la mină foarfecile..., ața, năpîrstocul sau degetariul și acul, să știți că toate sculele vă sînt acealea pentru meșteșugul vostru, bărac, t. 72/31. În salon să nu mai intri, jupîneasă să nu-mi mai zici și cînd am mosafiri, să nu tot mă întrebi de ață, de ac, de coardă, de năpîstroace. pr. dram. 249. Cojocarii au... degetar cu vîrful retezat; în Muntenia, acesta se numește năpîrstoc. pamfile, i. c. 48. Degetarul sau năpărstocul. h ii 118, cf. i 287, ii 87, 147, 204, v 390, vii 171, xi 148, 341, xii 157, alr i 1 751/690, 720, 880, 960, alr ii 6 620/182, 791, 836, 872, 928. Am un năpîrstoc: Stă în vatră la foc (Pisica), gorovei, c. 292. ♦ Vas, recipient foarte mic. Se tînguie arendașul... în clincănitul năprîstoacelor pline cu otravă colorată, klopștock, f. 243. Moașa Leana... mi-a făgăduit două năpîrstoace de sămînță de goange, plopșor, c. 152. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate infimă din ceva. Un năpîrstoc de ciorbă; Ș-o sîntă de cociorbă Pentru cei ce-s lungă vorbă, ispirescu, l. 159. 2. s. m. și f. (Familiar; rar la f.) Epitet alintător pentru un copil (v. pici, puști); p. ext. (peiorativ) om mic de statură; om neajutorat (2), neputincios (1). Dracul ne trimise-n cale pe nepoata lui Moțoc! Sărmanul Răzvan acuma nu-i om, ci-i un năpărstoc. hasdeu, r. v. 88. Un copil ca mine, un năpîrstoc... abia întors de pe maidane, ar merita o păruială zdravănă. g. m. zamfirescu, sf. m. n. ii, 203. [Judecătorii] au să rămînă și ei... mirați că poate să încapă atîta durere și revoltă într-un năpîrstoc din casa cu nebuni. id. ib. 221. Carul îl păzise Luța, fetița de cinci ani..., un năpîrstoc de fată neastîmpărată. camil petrescu, o. ii, 380. Dada Zvîca, năpîrstoaca, le ține hangul, stancu, d. 152, cf. l. rom. 1960, nr. 5, 35. 3. s. m. (Prin nord-estul Olt.) Copil mezin (1). cf. CIAUȘANU, v. 181. pl.: năpîrstoci, -oace. Și: (regional) năpîstroc, năpărstoc, năpăstroc (tdrg), năprîstoc, năpustroc (h xiv 351, alr i 1 751/885), napostroc (h ii 255), nopostoc (cihac, ii, 211, ddrf), noprostoc (polizu, tdrg) subst. Din bg. напръсток<strong style=„font-variant-caps: all-small-caps;”>.@

Intrare: năpârstoc (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpârstoc
  • năpârstocul
  • năpârstocu‑
plural
  • năpârstoci
  • năpârstocii
genitiv-dativ singular
  • năpârstoc
  • năpârstocului
plural
  • năpârstoci
  • năpârstocilor
vocativ singular
  • năpârstocule
plural
  • năpârstocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năpârstoc, năpârstocisubstantiv masculin
năpârstoa, năpârstoacesubstantiv feminin

  • 1. familiar Epitet dat unui copil (mic). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Carul îl păzise Luța, fetița de cinci ani... un năpîrstoc de fată. CAMIL PETRESCU, O. II 380. DLRLC
    • format_quote Un copil ca mine, un năpîrstoc... abia întors de pe maidane, ar merita o păruială zdravănă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. DLRLC
    • 1.1. peiorativ Persoană mică de statură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dada Zvîca, năpîrstoaca, le ține hangul. STANCU, D. 152. DLRLC
      • 1.1.1. figurat Om neajutorat, neputincios. DEX '09 DEX '98
      • 1.1.2. figurat Om de nimic. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.