pușcă sf [At: MOXA, 403/36 / Pl: ~ști, (îvr) pusci, ~ște, (înv) ~șce, ~șci / E: mg puska] 1 (Înv) Tun. 2 (Înv) Pușcă primitivă cu cremene Si: sâneață. 3 Armă de foc portativă și individuală, cu patul de lemn și cu țeava metalică lungă, care trage lovitură cu lovitură, încărcarea și descărcarea executându-se manual. 4 (Îc) ~-mitralieră Pușcă (3), la care încărcarea și descărcarea se execută automat și care, într-un timp scurt, trage un număr mare de gloanțe. 5 (Îs) ~ antitanc Pușcă (3) mai mare, folosită pentru trageri împotriva tancurilor. 6 (Îvr; îs) ~ împărătească Pușcă (1) veche militară care era pusă la primărie ca simbol al autorității. 7 (Reg; îs) ~ de soc Pușcoci (1). 8 (Reg; îs) ~ cu (sau de) apă Pușcoci (1). 9-10 (îljv) Gol ~ (și, înv, îmbrăcat ~) (Care este) complet dezbrăcat. 11-12 (îal) (Care este) foarte sărac. 13-14 (îe; îlav) (A ieși sau a scăpa, a fugi, a pleca, a se duce etc.) ca din ~ sau ~ (A se duce) în cea mai mare grabă. 15 (Reg; îe) A sta drept ca ~ sau oblu ca țeava ~știi A sta foarte drept. 16 (Fam; îe) A da cu ~ca-n Dumnezeu A nu-i fi teamă de nimic. 17 (Ban; Mol) Praștie (1). 18 (îvr; îs) ~ de apă Pompă de incendiu. 19 (Gmț) Persoană care umblă după zestre. 20 (Mar; Buc) Ciocan de fier cu care se bat pene în buștenii ce se târăsc cu boii la vale, de la locul de exploatare. 21 (Trs) Cilindru metalic care căptușește pe dinăuntru butucul roților de căruță sau de camion Si: bucea (1). 22 (Bot; îc) ~-ca-lupului Garofiță (14) de grădină (Dianthus barbatus). 23 (Bot; reg; îac) Garofiță (3) (Dianthus carthusianorum). 24 (Bot; reg; îac) Planta Dianthus saxigenus. 25 (Bot; reg; îae) Lipicioasă (Viscaria vulgaris). 26 (Bot; reg; îc) ~ca-dracului Ciupercă în formă de sferă, de culoare albă-aurie, apoi brună, din regiunile de câmpie (Mycenastrum corium). 27 (Bot; reg; îac) Mică plantă erbacee, cu frunzele inferioare ovale, iar cele superioare lanceolate, cu flori albastre, din pășunile pietroase ale regiunilor alpine și subalpine (Phyteuma tetramerum). 28 (Arg) Fițuică (2).

PUȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă, cu patul de lemn și cu țeavă lungă. Spre risipirea întunericului, înțelese că duce în spinare o pușcă militară. DUMITRIU, N. 184. În camera de culcare, deasupra patului, atîrna o pușcă de vînătoare, veșnic încărcată. REBREANU, R. II 196. Își ia ranița în spate și pușca de-a umăr. CREANGĂ, P. 307. Vorba rea se duce ca din pușcă. ◊ Pușcă de soc = pușcoci. Praf de pușcă v. pra f. ♦ (Adverbial, în expr.) Gol pușcă = gol de tot, dezbrăcat; p. ext. prost îmbrăcat. Prin apă, făceam o gălăgie cu alți draci de sama mea, goi pușcă. SADOVEANU, O. VII 294. Văduvă, cu copilul gol pușcă. DELAVRANCEA, H. T. 251. ◊ Expr. A ieși ca din pușcă v. ieși. ♦ (Adverbial, pe lîngă verbe de mișcare) Imediat, repede, de-a dreptul. V. glonț. Ieșind din chilie trecu pușcă pe lîngă societatea cea veselă. STĂNOIU, C. I. 187. Îmi puneam pălăria pe ceafă și mă duceam pușcă la moară. GANE, N. III 34. Se îmbrăcă, trase ivărul ușii și se duse pușcă la gard. DELAVRANCEA, H. T. 153. ◊ (Cu valoare verbală, inclusă în substantiv) Cum te poți mișca din pat, nu mai sta o zi. Pușcă la Pașcani și de acolo ia trenul direct la Techirghiol. C. PETRESCU, Î. II 244. 2. (Învechit și arhaizant) Tun. După ce-or suna clopotele bisericilor, să bată puștile. SADOVEANU, Z. C. 330.

PUȘCĂ puști f. 1) mil. Armă de foc individuală, cu țeava lungă și cu patul de lemn. ◊ ~ antitanc pușcă de calibru mare, folosită contra tancurilor. ~-mitralieră pușcă la care încărcarea și tragerea se fac în mod automat. Gol ~ (sau pistol) v. PISTOL. A trece (sau a se duce) ~ a trece (sau a se duce) cu mare viteză. 2) înv. Armă de artilerie care arunca proiectile grele pe o traiectorie întinsă. [G.-D. puștii] /<ung. puska

pușcă f. 1. od., în Mold., tun: tunuri ce Moldovenii numiau puști BĂLC.; 2. azi, armă portativă de foc, lungă de un metru până la un metru și jumătate. [Slav. PUȘĬKA (din nemț. Büchse)]. ║ adv. 1. gol ca o pușcă; 2. repede înainte: mă duceam pușcă la moară.

púșcă f., vechĭ pușic (Nec. 2, 389), pl. puștĭ și (sud) pușcĭ (vsl. pušĭka, pușcă, d. vgerm. puhsa, buhsa, ngerm. büchse, toc, cutie, pușcă, durdă, care vine d. lat. *buxta; bg. sîrb. ceh. puška, pușcă; pol. puszka, pușcă, rus. puška, tun; ung. puska, pușcă. V. bucșă, busolă, pușculiță și pușcocĭ). Vechĭ. Mold. Tun. Azĭ. Armă de foc portativă compusă dintr’o țeavă lungă de vre-un metru fixată pe un condac orĭ pat (V. cocoș, percusor, pedică; archebuză, durdă, flintă, muschetă, pistol, revolver, sineață, șișanea). Împușcătură, pocnitură de pușcă: s’a auzit o pușcă. Fig. Soldat armat cu pușcă: a scoate la luptă atîtea miĭ de puștĭ. Pușcă de apă (vechĭ), tulumbă. Adv. Fam. Gol pușcă, gol pistol, gol ca țeava puștiĭ, absolut nud. A te duce pușcă, a te duce glonț, direct și răpede.

pușcócĭ (Olt. Munt. vest) n., pl. oace, și pișcoace (Gorj) f., pl. ocĭ (cp. cu rus. pisčókŭ, fluĭeraș, și cu bg. piskúnĭ, fluĭer. V. și piscoĭ). Pocnitoare pe care șĭ-o fac copiiĭ dintr’un cotor de soc orĭ de cucútă încărcat cu doŭă dopurĭ de cîlț, pe care le împing c’un huludeț. – În Munt. est pușcoĭ, n., pl. oaĭe, în Mold. pușcă de soc, la Hațeg piscoañĭe.

pușcă² s. f., g.-d. art. puștii; pl. puști

+pușcă¹ (fam.) adv. (gol ~)

pușcă s. f., g.-d. art. puștii; pl. puști

pușcă s. f., g.-d. art. puștii; pl. puști

pușcă, puștii gen. a.

PUȘCĂ s. v. arc, praștie, tun.

PUȘCĂ s. (înv. și reg.) durdă, flintă, sâneață. (Are ~ încărcată.)

PUȘCĂ s. (înv. și reg.) durdă, flintă, sîneață. (Are ~ încărcată.)

pușcă s. v. ARC. PRAȘTIE. TUN.

pușcă (puști), s. f. – 1. (Înv.) Tun. – 2. Armă. – 3. Fuituială. – 4. (Înv.) Pompă de incendiu. Sl. pušĭka (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Miklosich, Fremdw., 120; Conev 122); cf. alb. puškë, bg., rus. puška, pol. puszka, sb., mag. puska, țig., sp. pusca (Besses 136). – Der. pușca (var. împușca), vb. (a trage cu pușca; a ucide cu foc de armă); (îm)pușcă’n lună, s. m. (haimana, golan; hoț, bandit); (îm)pușcătură, s. f. (foc de pușcă); pușcar, s. m. (înv., tunar, artilerist); pușcări, vb. (a trage, a descărca o armă de foc); pușcărire, s. f. (împușcătură); pușcaș, s. m. (înv., tunar; înv., corp de 500 de soldați infanteriști sub comanda marelui armaș; trăgător; vînător înarmat cu o pușcă); pușcoci (var. pișcoci, pușcoace, pișcoace), s. n. și f. (pușcă veche, jucărie ca o pușcă); pușcărie, s. f. (înv., artilerie; închisoare, ocnă); pușcăriaș, s. m. (deținut); pușcuță, s. f. (pușcă; cușcă); pușculiță, s. f. (pușcă mică; vas mic cu bani). Nu e sigur dacă pușcărie „temniță” trebuie explicat prin faptul că vreun depozit sau cazarmă de artilerie ar fi servit la închisoare (Tiktin); mai probabil în acest cuvînt se păstrează, ca în pușcuță și pușculiță, semantismul primitiv din sl. cf. v. germ. buhsa „cutie”, gr. πυξίς „cutie, țarc”. Bg. puškaria provine din rom. (Capidan, Raporturile, 234).

pușcă Expresia gol pușcă nu e explicată în dicționare, deși pare clar că înseamnă „gol cum e pușca”, aceasta neavînd nici un fel de învelitoare (DU chiar citează formula gol ca o pușcă, pentru care nu știu dacă există referințe). Dar expresia există și în bulgărește, unde se zice, indiferent, гол камo моягa sau гол камo nyшкa și pare probabil că aici este punctul de plecare (de observat că în bulgărește nu se suprimă prepoziția).

EST ESCIO POROH V POROHOVNIȚAH (ЕСТЬ EЩË ПOΡOX B ПOΡOXOBНИЦAX) (rus.) mai este praf de pușcă în corneci – Gogol, „Taras Bulba”. Răspunsul cazacilor la întrebarea lui Taras Bulba. Exprimă hotărârea de a nu te da bătut și de a rezista tuturor vitregiilor.

FOOD FOR POWDER (engl.) hrană pentru praful de pușcă – Shakespeare, „Henric al IV-lea”, act. IV, scena 6. Carne de tun.

care pălăria? / pielea? / pușca mea? expr. care naiba?

cine pălăria / pielea / pușca mea? expr. cine naiba?