17 definiții pentru vid (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VID, -Ă, (1) vizi, vide, adj., (2) viduri, s. n. 1. Adj. (Despre un spațiu) Care nu conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice gânduri, de orice idei. 2. S. n. Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ♦ Loc. adv. În vid = a) în gol; b) cu privirea fixă, fără țintă; c) zadarnic, fără rezultat, în van. ♦ Fig. Pierdere ireparabilă. – Din fr. vide.

vid, ~ă [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: vizi, ~e / E: fr vide] 1 a (D. spații, recipiente etc.) Care nu conține nimic sesizabil, vizibil, nici un corp solid sau lichid Si: gol1 (23). 2 a (Mat; îs) Mulțime ~ă Mulțime care nu conține nici un element. 3 a (Flz; d. spațiu) Despre care se presupune că nu este ocupat de materie. 4 a (Fiz; d. spații închise) Care nu conține materie ponderală Si: (ltî) vacuu. 5 a (Fig; udp „de”) Lipsit de gânduri, de idei, de sentimente. 6 a (Fig; d. ochi) Lipsit de expresie. 7 a (D. idei, noțiuni etc.) Care este lipsit de semnificație, de conținut. 8 a (D. locuri sau așezări omenești) Care nu este populat Si: pustiu. 9 sn (Flz) Spațiu despre care se presupune că nu este ocupat de materie. 10 sn (Fiz) Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate Si: vacuum (1). 11 sn Stare de rarefiere a unui gaz, realizată într-un spațiu închis Si: vacuum (2). 12 sn (Îs) ~ barometric Vid (11) din spațiul de deasupra mercurului într-un barometru cu mercur. 13 sn Spațiu dintre corpurile cerești în care nu se află particule materiale. 14 sn (Rar) Pustiu. 15 sn (Îe) A face ~ în jurul său A îndepărta pe oricine din preajma sa. 16 sn (Îe) A face ~ în sinea lui A nu se mai gândi la nimic. 17 sn Spațiu gol privit de la înălțime. 18 sn (Îlav) În ~ Suspendat în aer. 19 sn (Pe lângă verbul „a privi”; îal) Fără țintă. 20 sn (Îal) În zadar. 21 sn Ceea ce lipsește ca un lucru să fie complet Si: lacună. 22 sn (Șîs ~ de putere) Absență a unor partide politice, a unor oameni politici capabili să facă față unei situații. 23 sn (Fig) Absență provocată de dispariția cuiva, resimțită ca o pierdere ireparabilă. 24 sn (Fig) Caracterul a ceea ce este lipsit de valoare. 25 sn (Fig) Caracterul a ceea ce este lipsit de idei, de sentimente, de profunzime. 26 sn (Fig) (Caracterul a) ceea ce este inutil.

vid, -ă adj., s.n. I adj. 1 (despre spații, recipiente etc.) Care nu conține nimic sesizabil, vizibil, nici un corp solid sau lichid; care este lipsit de conținutul său obișnuit; care este gol. ◊ (mat.) Mulțime vidă = mulțime care nu conține nici un element. ♦ (despre produse alimentare) Din care s-a scos aerul pentru evitarea deteriorării proprietăților organoleptice în urma dezvoltării de microorganisme. ◊ Loc.adj., adv. În vid = (ambalat) prin scoaterea aerului. 2 (filos.; despre spațiu) Care se presupune că nu este ocupat de materie. 3 (fiz.; despre spații închise) Care nu conține materie ponderală, care conține foarte puține particule materiale. 4 Fig. (urmat de determ. introduse prin prep. „de”) Care este lipsit de idei, de gînduri, de sentimente. Îmi plec capul vid de gînduri pe umărul drept (ANG.). 5 (despre idei, noțiuni etc.) Care este lipsit de înțeles, de semnificație, de conținut. Estetica fără critică este vidă, critica fără estetică este oarbă (VIANU). 6 (despre locuri sau așezări omenești) Care nu este populat, care nu este locuit. O așezare vidă. 7 (inform.) Care caracterizează o informație nulă. II s.n. 1 (filos.) Spațiu care se presupune că nu este ocupat de materie. Materialiștii zic că nu există vid (EMIN.). 2 (fiz.) Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sînt extrem de rarefiate; stare de rarefiere a unui gaz, realizată într-un spațiu închis. 3 (astron.) Spațiu dintre corpurile cerești în care nu se află particule materiale. 4 Pustiu. Sfîșietoare amieze de primăvară ale vidului ieșean! (TEOD.). 5 Spațiu gol privit de la înălțime. Senzația căderii în vid e așa de vie (BART). ◊ Loc.adv. În vid = a) suspendat (la distanță mare) în aer; b) (pe lîngă vb. „a privi”) fară țintă, cu privirea fixă. Ana își pipăi colierul de la gît și privi în vid (CE. PETR.); c) în zadar, în van, fără rost. Pe nevasta lui o iubeam în vid (GAL.). 6 Ceea ce lipsește ca un lucru să fie întreg, complet; lacună. Vid legislativ. 7 Fig. Absență provocată de dispariția cuiva, care este simțită ca o pierdere ireparabilă. 8 Fig. Caracterul a ceea ce este lipsit de conținut, de valoare. 9 Fig. Caracterul a ceea ce este lipsit de idei, de sentimente, de profunzime. Nu cunoștea vidul sufletesc al oamenilor (PRED.). 10 Fig. (Caracterul a) ceea ce este inutil, zadarnic, van. Nu poate scăpa de senzația aceasta a vidului (CE. PETR.). • pl. vizi, -de, n. -uri. /<fr. vide; cf. lat. vidŭus, -a, -um „gol”.

VID, -Ă, vizi, vide, adj., s. n. 1. Adj. (Despre un spațiu) Care nu conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit; pustiu. ♦ Fig. Lipsit de orice gânduri, de orice idei. 2. S. n. Spațiu lipsit de orice corp material sau în care particulele materiale existente sunt extrem de rarefiate. ◊ Loc. adv. În vid = a) în gol; b) cu privirea fixă, fără țintă; c) zadarnic, fără rezultat, în van. ♦ Fig. Pierdere ireparabilă. – Din fr. vide.

VID2, -Ă, vizi, -de, adj. (Fiz.; despre un spațiu) Care nu conține materie ponderală. ♦ (Rar) Deșert, gol. Cu ciocul spintec pînza-albastră Și cerurile le deschid. De-acolo url-un glas de tunet: «Vedeți că cerul este vid?». BENIUC, V. 11. ♦ Fig. (Despre ochi) Fără expresie, șters. Ochii vizi [ai domnului Hube] înconjurați de niște ochelari cu cercuri negre... priveau fără să adune soarele în ei. ANGHEL, PR. 79.

VID, -Ă adj. (Fiz.; despre un spațiu) Care nu conține materie ponderală. ♦ Gol, deșert. // s.n. Spațiu lipsit de materie ponderală (aproape gol). ♦ Vacuum. [< fr. vide, cf. lat. viduus – gol].

VID, -Ă I. adj. 1. (despre spațiu) care nu conține nimic; gol. ◊ (fig.) lipsit de conținut, de idei. 2. (inform.) care caracterizează o informație nulă. II. s. n. spațiu lipsit de materie ponderală; vacuum (1). ◊ (fig.) sentimentul zădărniciei. (< fr. vide)

VID1 vidă (vizi, vide) Care este lipsit de materie ponderabilă; care este deșert; gol. /<fr. vide

vid a. gol. ║ spațiu ce nu conține nici aer nici vapori; a face vidul, a scoate aerul cu ajutorul mașinei pneumatice sau almiterea.

*vid, -ă adj. (fr. vide). Gol în ăuntru. Fiz. Din care s’a scos aeru pin ajutoru mașiniĭ pneŭmatice: butelie vidă. S. n., pl. urĭ. Spațiŭ fără aer.

vida2 vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: ~dez / E: ns cf vidima] (Trs; îvr) 1 A viza1. 2 A legaliza.

vida1 vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~dez / E: fr vider] 1 (Rar; c. i. recipiente) A face să-și piardă complet conținutul (lichid, solid etc.) Si: a goli (6), (îvp) a deșerta1 (1). 2 (Fiz) A realiza vid (11) într-un spațiu închis. 3 (Fig; c. i. idei, noțiuni etc.; udp „de”) A priva (de înțeles, de semnificție, de conținut). 4 (Rar; fig; c. i. conflicte, incidente, litigii etc.) A face să înceteze.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vid1 adj. m., pl. vizi; f. vi, pl. vide

vid1 adj. m., pl. vizi; f. vidă, pl. vide

vid adj. m., pl. vizi; f. sg. vidă, pl. vide

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VID s., adj. 1. s. (FIZ.) (livr.) vacuitate, vacuum. (Starea de ~.) 2. s. v. gol. 3. adj. v. gol. 4. adj. v. pustiu.

VID s., adj. 1. s. (FIZ.) (livr.) vacuitate, vacuum. (Starea de ~.) 2. s. gol. (Se face un mare ~ în jurul său.) 3. adj. deșert, gol, (înv. și pop.) sec, secat, (înv.) pustiu. (Recipient ~.) 4. adj. deșert, gol, necultivat, pustiu, sălbatic, (înv. și reg.) săcret, (înv.) pustiicios, pustiit. (Un loc, un ținut ~.)

Intrare: vid (adj.)
vid2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vid
  • vidul
  • vidu‑
  • vi
  • vida
plural
  • vizi
  • vizii
  • vide
  • videle
genitiv-dativ singular
  • vid
  • vidului
  • vide
  • videi
plural
  • vizi
  • vizilor
  • vide
  • videlor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vid, viadjectiv

  • 1. (Despre un spațiu) Care nu conține nimic; care nu conține aer sau alt gaz; care nu este ocupat, locuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pustiu
    • format_quote Cu ciocul spintec pînza-albastră Și cerurile le deschid. De-acolo url-un glas de tunet: «Vedeți că cerul este vid?». BENIUC, V. 11. DLRLC
    • 1.1. rar Deșert, gol. DLRLC DN
    • 1.2. figurat Lipsit de orice gânduri, de orice idei. DEX '09 DEX '98 MDN '00
      • 1.2.1. (Despre ochi) Fără expresie. DLRLC
        sinonime: șters
        • format_quote Ochii vizi [ai domnului Hube] înconjurați de niște ochelari cu cercuri negre... priveau fără să adune soarele în ei. ANGHEL, PR. 79. DLRLC
  • 2. informatică Care caracterizează o informație nulă. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.