17 definiții pentru sălbăticime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂLBĂTICIME, (2) sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcime s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.

sălbăticime sf [At: CALENDARIU (1814) / V: (îvp) ~tăci~, ~teci~, (reg) selbătăc~ / Pl: ~mi / E: sălbatic + -ime] 1 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (2). 2 (Reg) Sălbăticiune (1). 3 (Prc; îf sălbătăcime) Carne de sălbăticiune (1). 4 (Buc; îf sălbătăcime) Mulțime de animale sălbatice (5) (pentru vânat). 5 (Rar; mpl; îf sălbătăcime, sălbătecime) Sălbăticiune (6). 6 (Îvr) Mulțime de sălbatici (19). 7-8 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (9-10). 9-10 Sălbăticie (12-13). 11 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (19).

SĂLBĂTICIME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcime s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.

SĂLBĂTICIME, sălbăticimi, s. f. 1. (Învechit; și în forma sălbătăcime) Însușirea a ceea ce este sălbatic, cruzime, brutalitate, furie, turbare. V. sălbăticie. 2. Animal sălbatic, sălbăticiune. Care sălbătăcime cum o vedea, o lăsa să se ducă în treabă-și. MARIAN, T. 43. 3. Loc nelocuit de oameni și depărtat de orice viață omenească; sălbăticie, pustietate. Se minună cînd văzu așa casă frumoasă într-o astfel de sălbătăcime. ISPIRESCU, L. 355. – Variantă: sălbătăcime s. f.

SĂLBĂTICIME ~i f. 1) Totalitate de animale sălbatice. 2) Loc sălbatic, nelocuit (departe de lumea civilizată). /sălbatic + suf. ~ime

sălbăticíme și (est) -ăcíme f. Sălbătăcĭune. Sălbăticie.

SĂLBĂTĂCIME s. f. v. sălbăticime.

SĂLBĂTĂCIME s. f. v. sălbăticime.

SĂLBĂTĂCIME s. f. v. sălbăticime.

sălbătăcime sf vz sălbăticime

sălbătecime sf vz sălbăticime

selbătăcime sf vz sălbăticime

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sălbăticime s. f., g.-d. art. sălbăticimii; (locuri, animale) pl. sălbăticimi

sălbăticime s. f., g.-d. art. sălbăticimii; (locuri, animale) pl. sălbăticimi

sălbăticime s. f., g.-d. art. sălbăticimii; (locuri, animale) pl. sălbăticimi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂLBĂTICIME s. v. barbarie, bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, primitivism, primitivitate, sălbăticie, sălbăticiune.

sălbăticime s. v. BARBARIE. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. SĂLBĂTICIE. SĂLBĂTICIUNE.

SĂLBĂTĂCIME s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, pustietate, pustiu, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.

sălbătăcime s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. PUSTIETATE. PUSTIU. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.

Intrare: sălbăticime
sălbăticime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbăticime
  • sălbăticimea
plural
  • sălbăticimi
  • sălbăticimile
genitiv-dativ singular
  • sălbăticimi
  • sălbăticimii
plural
  • sălbăticimi
  • sălbăticimilor
vocativ singular
plural
sălbătăcime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sălbătăcime
  • sălbătăcimea
plural
  • sălbătăcimi
  • sălbătăcimile
genitiv-dativ singular
  • sălbătăcimi
  • sălbătăcimii
plural
  • sălbătăcimi
  • sălbătăcimilor
vocativ singular
plural
sălbătecime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
selbătăcime
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sălbăticime, sălbăticimisubstantiv feminin

  • 1. învechit Însușirea a ceea ce este sălbatic. DLRLC
  • 2. (numai) singular Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Care sălbătăcime cum o vedea, o lăsa să se ducă în treabă-și. MARIAN, T. 43.. DLRLC
  • 3. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se minună cînd văzu așa casă frumoasă într-o astfel de sălbătăcime. ISPIRESCU, L. 355. DLRLC
etimologie:
  • Sălbatic + sufix -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.