32 de intrări

245 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par.

PAR2, -Ă, pari, -e, adj. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. – Din lat. par.

PAR1, pari, s. m. 1. Bucată de lemn rotundă, lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

par4, ~ă a [At: LTR2 / Pl: ~re / E: lat par] (D. numere întregi, puteri etc.) Care este divizibil cu numărul 2.

par1 sm [At: PSALT. HUR. 71r/8 / Pl: ~i / E: ml palus] 1 Lemn potrivit de lung și de gros, ascuțit sau fasonat la unul dintre capete, folosit, mai ales, ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții rudimentare sau ca pârghie, ca ciomag etc. Si: (reg) măciucă, paci1, palțău (1), pălpag Vz stâlp, țăruș. 2 (Reg; îs) Legatul ~rilor Obicei după care fata, în ajunul Crăciunului, leagă cu fir roșu, la întâmplare și pe întuneric, unul dintre parii1 (1) înfipți special în curte, pentru ca, după forma parului1 legat, să deducă cum va arăta persoana cu care se va mărita. 3 (Reg; îs) Pus pe ~ Criminal. 4 (Reg; îas) Tâlhar. 5 (Reg; îas) Ocnaș. 6 (Reg; îas) Bătăuș. 7 (Îlav) Cu ~rul Cu forța. 8 (Îlav) Cât cioara în ~ (și apa în ciur) Forate puțin timp. 9 (Îe) A sta (sau a ședea, a se simți) ca cioara în ~ (și găina în lemne) A se afla într-o situație foarte neplăcută. 10 (Reg; îe) A sta ~(în calea sau în drumul, înaintea cuiva) A sta neclintit, încurcând în acțiune pe cineva sau încercând să-l împiedice. 11 (Reg; îe) A(-i) pune (cuiva) ~rul în (sau la) ușă A împiedica pe cineva să iasă din casă. 12 (Reg; îae) A pune cuiva sechestru pe avere. 13 (Pex; îae) A sărăci pe cineva. 14 (Reg; îe) A pune ~rul în ușă și mărăcini la fereastră A părăsi locuința. 15 (Îrg; îe) A bate ~(ul) (în cutare loc) A se stabili într-un anumit loc. 16 (Reg; îe) A pune potcapul în ~ A fugi de la mănăstire. 17 (Reg; îe) A umbla cu ~rul pe sus (sau în spinare) A se ține numai de certuri. 18 (Îe) A-i da (cuiva) cu ~rul în cap A bate foarte tare pe cineva. 19 (Pex; îae) A omorî pe cineva în bătaie. 20 (Pex; îae) A împiedica în mod brutal pe cineva să promoveze, să acționeze etc. 21-22 (Îe) Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu ~rul în cap Cineva (a primit, pe neașteptate, o veste neplăcută sau) a fost insultat grav. 23 (Îe) A lua (la goană) cu ~rul (pe cineva) A alunga pe cineva. 24 (Îe) Parcă a stat (sau s-a ținut numai) cu ~rul la drum Se spune când cuiva îi merg rău treburile. 25 (Spc; reg) Prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân. 26 (Pex) Claie de grâu sau de fân clădită în jurul unui par (25). 27 (Spc; Trs; șîs ~ de vie) Arac. 28 (Îe) Vița de la ~ nu se delungă Femeia întotdeauna se sprijină pe bărbat. 29 (Spc; reg) Stâlp din mijlocul ariei de treierat cu cai Si: (reg) steajăr. 30 (Îe) A (i) se apropia (sau a i se strânge) (cuiva) funia la (sau de) par A îmbătrâni și a se apropia de moarte. 31 (Îae) A se apropia termenul fixat pentru îndeplinirea unei activități. 32 (Îe; reg) A dezlega funia de la ~ A găsi soluția cea mai potrivită pentrurezolvarea unei situații foarte dificile. 33 (Rar; îs) ~ de telegraf Stâlp de telegraf. 34 Cracă groasă de copac. 35 (Reg; șîs ~ de oale) Par1 (1) lung și gros, înfipt în pământ, făcut dintr-un copac mai tânăr, prin tăierea crăcilor aproape de tulpină, astfel ca să se obțină crăcane și clenciuri de care se atârnă diferite obiecte casnice, mai ales vase, ca să se scurgă, să se usuce etc. Si: (pop) prepeleac. 36 (Reg) Lemn ascuțit la unul dintre capete, cu ajutorul căruia se fac gropile în pământ când se seamănă, în cuiburi, porumbul sau fasolea Si: (reg) chitong. 37 (Reg) Furcă cu rețea pentru pleavă Si: (reg) lingură. 38 Furcă cu coadă lungă pentru aruncat fânul pe claie. 39 (Trs; șîs ~ de legat) Bucată de lemn cu care se răsucește funia trecută peste o sarcină de fân, de lemne etc., pentru a o strânge Si: (reg) ceatlău. 40 (Reg) Fiecare dintre țărușii cu un capăt în formă de furcă, pentru tras urzeala.

PAR1, pari, s. m. 1. Bucată de lemn lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

PAR1, pare, adj. n. (Mat.; despre numere întregi) Divizibil cu numărul doi. 8 este un număr par.

PAR2, pari, s. m. 1. Lemn lung și subțire, de obicei ascuțit la un capăt, care servește ca proptea, ca element de sprijin într-o construcție etc. Închisei și înțepenii ușa pe dinlăuntru cu un par zdravăn, HOGAȘ, M. N. 86. ◊ Expr. Nu da vrabia din mînă pe cea din par v. vrabie. A (i) se apropia (sau a (i) se strînge cuiva) funia la (sau de) par = se apropie un moment critic sau deznodămîntul, sfîrșitul vieții. Amu a scornit alta: cică să-i aduc pe fata împăratului Roș de unde-oi ști... Se vede că mi s-a apropiat funia la par. CREANGĂ, O. A. 243. Luptă cereai!.. Iaca luptă... - Îmi place șoimane; dar pare-mi-se că s-apropie funia de par. ALECSANDRI, T. 1494. Cît cioara-n par v. cioară. 2. Bîtă, ciomag. Cu cinci ciocoi avem de încheiat socoteli. Să mergem să le încheiem cu parul, cu jocul și pîrjolul. STANCU, D. 134. Sînt hotărît să nu las ca să treacă drumul d-tale pe moșia mea.Prea bine; însă cum îl vei opri? – M-oi aține la hotar cu paru, dac-a trebui. ALECSANDRI, T. I 361. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu mijloace de constrîngere violente, cu forța. 3. Cracă groasă de copac. Frate, frate de stejar! Lasă-mă să tai un par Să-mi fac osie de car. – Frățioare romînaș, Voios parul da-ți-l-aș, Dac-ai face tu din el Buzdugan de voinicel. ALECSANDRI, P. P. 44. ♦ (Determinat prin «de oale ») Prepeleac. În ogrăzile gospodarilor, cam la un loc ferit, se vede și parul de oale, în care se pun oalele după ce s-au spălat curat. ȘEZ. VII 92.

PAR adj. (Mat.; despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu doi. ♦ (Despre funcții) Care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. [< lat. par].

PAR2, -Ă adj. (mat.; despre numere întregi, puteri etc.) divizibil cu 2. ◊ (despre funcții) care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. (< lat. par)

PAR1- pref. „prin”. (< fr. par)

PAR2 ~ă (~i, ~e) (despre numere întregi) Care este divizibil cu doi. /<lat. par

PAR1 ~i m. 1) Bucată din tulpina sau din ramurile mai groase ale unui copac, ascuțită la un capăt, care se bate în pământ, servind ca element de fixare sau de susținere. * A i se apropia (sau a i se strânge) funia de (sau la) ~ v. FUNIE. 2) Băț gros folosit în diferite scopuri (ca pârghie, ciomag etc.). ◊ Cu ~ul în mod forțat; cu de-a sila. /<lat. palus

par m. lemn ascuțit la un căpătâiu și înfipt în pământ. [Lat. PALUS].

3) par, părút, a -păreá v. intr. (lat. parére, it. parére, pv. parer, vfr. paroir, nfr. paraitre, sp. pv. parecer. V. a-, com- și dis-par, par’că). Am aeru, înfățișarea, aspectu, aparența de: tu parĭ fericit, el părea mîndru. Îmĭ pare v. impers. saŭ mi se pare v. impers. refl. Mi se arată, îmĭ închipuĭ că, cred că, presupun că, am impresiunea că: el îmĭ pare (saŭ el mi se pare) fericit, îmĭ pare că (saŭ mi se pare că) doarme, îmĭ pare că (saŭ mi se pare că saŭ par’că) zbor. A-țĭ părea bine saŭ răŭ, a te bucura saŭ a te întrista, a regreta: îmĭ pare bine (saŭ răŭ) c’a fost și el.

1) par m. (lat. pâlus, par, din paxillus, *paxius, d. pángere, a înfige, a împinge; it. sp. palo, pv. pal, fr. pieu, pg. pao. V. pagină). Prăjină scurtă, stobor, stîlp mic de lemn (lung de vre-o 2 m. și gros de vre-o 8 c.m., ca stîlpiĭ care susțin gardurile de la țară). Cu paru, pin mijloace violente, ca țăraniĭ, care, p. cel maĭ mic lucru, sar la bătaĭe cu paru: aicĭ nu merge cu paru! A ajuns orĭ s’a strîns funia la par (loc. luată de la arie cînd caiĭ aŭ ajuns la par), am ajuns la extrem, la aman, nu maĭ am nicĭ o putere. Cît cĭoara în par (subînț. a stat), o clipă, puțin timp.

PAHÁR, pahare, s. n. 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme ori mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură; p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferință, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3. (Pop.) Ventuză (pentru bolnavi). [Var.: (înv. și reg.) păhár s. n.] – Din magh. pohár, sb. pehar.

PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în Evul Mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.

PART2 interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.

PĂHÁR s. n. v. pahar.

PĂR1, peri, s. m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa).Lat. pirus.

PĂR1, peri, s. m. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa).Lat. pirus.

PĂR2, peri, s. m. 1. Totalitatea firelor subțiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului. ◊ În doi peri = a) loc. adj. (pop.) cărunt; p. ext. care este între două vârste; b) loc. adj. și adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; p. ext. îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. și adv. (reg.) amețit de băutură; cherchelit. ◊ Loc. adv. În păr = cu toți de față. ◊ Expr. Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul și cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt. Tras de păr, se spune despre o concluzie forțată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. A se lua cu mâinile de păr sau a-și smulge părul din cap, se spune când cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. A atârna de un fir de păr = a depinde de o nimica toată. A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda. N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult. Cât păr în palmă (sau pe broască) = nimic; deloc. Când mi-o crește păr în palmă = niciodată. A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică. A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în șapte etc.) = a cerceta ceva cu minuțiozitate exagerată. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva). A-i ieși (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării. ♦ (Pop.) Peri răi = numele unei boli de ochi, de obicei provocată de firele de gene mai lungi care irită globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părți ale corpului insectelor. ♦ P. anal. Firele scurte, ieșite în afară, care acoperă suprafața unei țesături, în special a unui covor. 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; p. ext. țesătură din aceste fibre. 3. P. anal. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc în formă de spirală la ceas. 5. Compuse: părul-fetei = plantă criptogamă înrudită cu feriga, folosită ca plantă medicinală și ornamentală (Adianthum capillus-Veneris); părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunze mate, crestate adânc (Asplenium adianthum nigrum); părul-porcului = plantă erbacee cu frunze lungi și cu spiculețe (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Părul Berenicei = numele unei constelații din emisfera boreală. – Lat. pilus.

PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș.Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere.

PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. și refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... ◊ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ◊ Loc. adv. Pare că = parcă1. ◊ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziție subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraș.Intranz. (Rar) A atrage atenția, a impune. 2. A avea impresia, a-și închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înșela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere.

PẤNĂ conj., prep. A. Conj. I. (Introduce propoziții circumstanțiale de timp). 1. (Stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă) Greu le-a fost până și-au făcut rost de cărți. 2. (Urmat de o negație, stabilește un raport de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de... ♦ (În locuțiuni, urmat de o negație) Până când. Până ce. 3. Atâta timp cât..., câtă vreme..., cât... ◊ (În locuțiuni) Până când. Până ce. II. (Introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu) A mers până unde nu ajunsese nimeni. B. Prep. (Împreună cu adverbe și cu alte prepoziții formează adverbe compuse, locuțiuni, prepoziții). I. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Până mâine-dimineață să termini lucrarea. ◊ (În prepoziții compuse) Până la. Până în. (Corelativ) Din zori și până-n seară.Loc. conj. Până când. Până ce.Loc. adv. Până la urmă = în cele din urmă. Până una-alta = pentru moment, deocamdată. II. (Introduce un complement circumstanțial de loc; urmat de adverbe) Merg pe jos până acasă.Loc. adv. De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri. De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot. ◊ (În prepoziții compuse) Până la. Până în. III. (Introduce un complement circumstanțial de mod; în prepoziții compuse) S-a înduioșat până la lacrimi. ◊ (În locuțiuni) Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad. Până și = chiar și. – Lat. paene-ad.

PÂR1 interj. (Adesea pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. – Onomatopee.

PÂR1 interj. (Adesea pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. – Onomatopee.

PÂR2, pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

PẤRĂ, pâre, s. f. 1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație. ♦ Acuzație, învinuire. 2. Denunț. 3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală. 4. (Înv. și reg.) Proces, judecată. [Pl. și: pâri] – Din pârî (derivat regresiv).

PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

hai1 i [At: ANON. CAR. / V: ~in / E: fo] 1 (Are) Imită un suspin. 2 (Are) Exprimă regretul. 3 (Are) Exprimă admirația. 4 Exprimă o interogație familiară. 5 (Exclamativ) Ba bine că nu! 6 Haide.

pahar sn [At: PSALT. HUR. 8r/1 / V: (îrg) păh~, (înv) păghar, păhariu, peh~, (reg) paar, par, păar, păr, poh~ / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: mg pahar, pohar, srb pehar] 1 Mic vas de sticlă, de material plastic, de metal etc., de diferite forme și mărimi, din care se bea apă sau alte lichide Si: cupă, pocal, potir, (reg) mesel. 2 (Reg; îe) A bea dintr-un ~ (cu cineva) A fi intim cu cineva. 3 (Îae) A fi prieten cu cineva. 4 (Îae) A fi de aceeași teapă cu cineva. 5 (Udp „de” sau „cu”) Conținut al unui pahar (1). 6 (Reg; îs) ~ dulce (sau de dar) Conținut al unui pahar (1) de vin sau de țuică, de obicei îndulcit cu miere, care se oferă oaspeților la nuntă, când aceștia dăruiesc bani mirilor. 7 (Pex; îas) Obicei de a oferi un pahar (6). 8 (Îlav) La un ~ de (sau cu vin) În timp ce se bea împreună cu alții. 9 (Pex; îal) La chef. 10 (Fig) Necaz. 11 (Îls) ~ul morții (sau, rar, mortal) Moarte. 12 (Îe) A bea (sau a primi) ~ul morții (ori de moarte) A muri. 13 (Bis; înv) Har. 14 (Trs; Mar) Cană. 15 (Pop) Ventuză de sticlă în care se face vid cu spirt și cu o flacără și se aplică strâns pe spinarea bolnavilor, în scopuri curative. 16 (Reg) Lingură de lemn, cu coada foarte scurtă, cu care se bea apă din izvoare Vz căuș, scafă. 17 (Reg) Măsură cu care se ia vama la moară. 18 (Mol; Buc) Sticlă de lampă. 19 (Pop; pan) Caliciu al florii Vz cupă. 20 (Reg; lpl; art) Dans popular nedefinit mai de aproape. 21 (Reg; lpl; art.) Melodie după care se dansează paharele (20).

pair sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 355 / V: (rar) par / P: per și (rar) pa-ir / S și: per / Pl: ~i / E: fr pair] 1 Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia, în epoca feudală. 2 Titlu purtat între anii 1814-1848 de membrii uneia dintre cele două camere legislative din Franța. 3 Titlu purtat în prezent de membrii Camerei Lorzilor din Anglia. 4-6 Persoană având titlul de pair (1-3).

part i [At: CARAGIALE, O. I, 135 / E: fo] (Îcr șart) Cuvânt care redă zgomotul produs de o lovitură dată cu palma.

păr2 sm [At: NECULCE, L. 238 / Pl: peri / E: ml pirus] 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). 2 Lemn de păr2 (1), care se utilizează în strungărie, sculptură etc. 3 (Reg; îc) Măr-~ Specie de măr1 (1) cu fructe mici.

păr1 sm [At: PSALT. HUR. 34v/2 / V: (îvr) per / Pl: peri, ~uri / E: ml pilus] 1 Formație de origine epidermică, cornoasă, filiformă, flexibilă, care crește pe corpul omului și mai ales pe al unor animale. 2 (Csc) Totalitate a acestor formații care acoperă corpul omului sau al animalelor. 3 (Spc) Fiecare dintre firele de felul celor de mai sus care, crescând lungi și dese, acoperă capul omului. 4 (Csc) Totalitate a firelor de păr1 (3). 5 (Îe) Lupul își schimbă ~ul, dar năravul ba Se zice despre un om rău, care, deși pare a se fi îndreptat, nu își schimbă niciodată firea. 6 (Trs; Buc; îs) Fată în ~ Fată care a rămas nemăritată Si: fată bătrână. 7 (Ban; Olt; îs) ~ul pintenului Smoc de fire de păr1 (1) lungi și aspre care cresc pe pintenul calului. 8 (Mol; îs) ~ul pământului Plante cultivate, semănături. 9 (Pop; d. animale; îla) În doi peri Care are părul1 (1) în amestec de două culori Si: sur. 10 (D. oameni; îal) Cărunt. 11 (Pex; d. oameni; îal) Care este între două vârste. 12-13 (Reg; dom; îljv) În doi peri (Care este) amețit de băutură Si: cherchelit, afumat. 14-15 (Îal) (Care este) neprecizat. 16-17 (Îal) (Care este) nehotărât. 18-19 (Îae) (Care este) îndoielnic Si: confuz, echivoc. 20 (D. modul de a călări; îlav) Pe ~ sau pe ~ul calului Fără șa Si: pe deșelate. 21 (Reg; îlav) În ~ (Îoc în răspăr) În sensul direcției normale de creștere a firelor de păr1 (1). 22 (Îal) Cu toții prezenți, fără să lipsească vreunul. 23 (Îlav; d. povestit) Din (sau de-a) fir în (ori a) ~ sau (reg) până într-un ~ De la un capăt la altul și cu lux de amănunte, în întregime și cu multe detalii. 24 (Îe) A atârna de un fir de ~ A depinde de foarte puțin. 25 (Îae) A avea o poziție primejdioasă. 26 (Îe) A se lua cu mâinile (ori, rar, a se smulge) de ~ sau a-și smulge ~ul (sau perii) (din cap) A fi foarte supărat, cuprins de disperare. 27 (Îe) A se lua (sau a se prinde) (cu cineva) de ~ A se lua la bătaie Si: a se încăiera. 28 (Îe) A i se ridica (sau a i se sui) (tot) ~ul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (sau a i se ridica etc.) ~ul măciucă (sau vâlvoi, reg, puică) (pe cap sau în vârful capului) sau a i se zbârli (ori, reg, a i se arici, a i se înspica tot) părul (în cap) A fi cuprins de o spaimă puternică Si: a se îngrozi, a se înspăimânta. 29 (Îe) A despica (sau a tăia) ~ul (sau firul de păr, un fir de păr) în patru (sau în șapte etc.) A cerceta ceva în mod amănunțit, a se ocupa de ceva cu minuțiozitate exagerată, mai mult decât este necesar. 30-31 (Îe) (Nici) un ~ (mai mult) sau nici cât e un fir de ~ (Nici) oricât de puțin. 32 (Îe) Cât s-ar (ori ai) rupe un ~ (din cap) Foarte puțin. 33-34 (Îe) N-am ~ în cap (sau în barbă) sau cât ~în cap, ca ~ul din cap Se spune pentru a arăta că ceva este (în număr sau) în cantitate foarte mare. 35 (Reg; îe) Cât ~ (sau câți peri) în palmă (ori pe broască) Deloc. 36 (Îla) Tras de ~ Se spune despre o concluzie, o afirmație etc. forțată sau exagerată, care denaturează adevărul, despre un lucru nefiresc, silit. 37 (Îe; reg) A-i lua (cuiva) ~ul foc A intra în mari încurcături sau primejdii Si: a da de belea. 38 (Îe) A scoate (cuiva) peri albi A pricinui cuiva multe necazuri și supărări. 39 (Îae) A sâcâi pe cineva. 40 (Îe) A-i ieși (cuiva) peri albi A îmbătrâni înainte de vreme din cauza prea multor necazuri. 41 (Îae) A fi hărțuit și tracasat de ceva. 42 (Îe) A-i ieși (sau a-i trece) cuiva ~ul prin căciulă A face eforturi deosebite trecând peste multe greutăți, a ajunge la limita răbdării, fiind silit să suporte multe neajunsuri. 43 (Reg; îe) A întoarce ~ul pe dos A se mânia. 44 (Reg; îe) A se ține în ~ A arăta bine, a se menține tânăr, sănătos. 45 (Reg; îla) Cu ~ pe limbă Lipsit de educație. 46 (Pop; îe) A-și da ~ul pe mâna altuia sau a fi cu ~ul în mâna altuia A-și încredința soarta cuiva, a fi la discreția cuiva. 47 (Reg; îe) A ține (sau a apuca) pe cineva de ~ A avea influență asupra cuiva. 48 (Reg; îae) A depinde cu totul de cineva. 49 (Pop; îe) A se da (sau a se lăsa) după ~ A accepta să se comporte așa cum i se cere, să facă ceea ce i se cere Si: a se acomoda, a se conforma. 50 (Îe) Cu mari peri Cu deosebit efort. 51 (Fam; îls) ~ de câine Om de nimic. 52 (Îe) Are peri de lup Este un om rău, hain la inimă. 53 (Îvr; îls) ~ul purcelei Capac al lăzii. 54 Fiecare dintre firele chitinoase care se găsesc pe unele organe sau părți ale corpului insectelor. 55 (Pan; mpl) Fiecare dintre firele scurte, ieșite în afară, care acoperă suprafața unei țesături, în special a unui covor. 56 (Pan; Trs; Ban) Mătase de porumb. 57 Păr1 (1) tăiat sau smuls de pe corpul unor animale pentru a fi folosit în diverse scopuri, mai ales ca materie primă. 58 (Îrg) Blană de animal. 59 (Pop) Lână de calitate superioară, cu firul lung, separată prin pieptănare sau dărăcire. 60 (Îe) ~ pe (sau în) ~ Se spune pentru a arăta că se face un schimb între lucruri echivalente sau în proporții egale. 61 (Reg) Fuior de cânepă. 62 Denumire generală dată fibrelor textile de origine animală. 63 (Pex) Țesătură făcută din păr1 (62). 64 (Reg) Fibră de lemn. 65 (Pan; lsg) Fiecare dintre filamentele (foarte fine) de origine epidermică existente pe anumite organe ale unor plante. 66 (Pan; pop) Abces foarte dureros care se face de obicei la degetele de la mână. 67 (Pan) Arc în formă de spirală la ceas. 68 (Bot; reg; îc) ~ul-doamnei Strașnic (Asplenium trichomanes). 69 (Bot; reg) ~ul-ciutei Verigar (Rhamnus cathartica). 70 (Bot; reg; îc) ~ul-zânelor Colilie (Stipa pennata). 71 (Bot; reg; îac) Năgară (Stipa capillata). 72 (Reg; îc) ~ul-Maicii-Domnului (sau ~ul-Maicii- Preciste) Plantă erbacee cu frunzele lunguiețe, triunghiulare și penate, care crește prin păduri, în locuri umede și umbroase sau prin crăpăturile stâncilor Si: (reg) ~ul-fetei, ~ul-Sfintel-Marii (Asplenium adianhum nigrum). 73 (Bot; reg; îac) Părul-fetei (Adianthum capillus-Veneris). 74 (Bot; reg; îac) Strașnic (Asplenium trichomanes). 75 (Bot; reg; îac) Năfurică (Artemisia annua). 76 (Reg; îc) ~ul fetei (Șîf ~ul-fetei-mișele, ~ul-orfanei) Plantă criptogamă înrudită cu feriga, cu pețiolurile lungi și subțiri, folosită în medicină și cultivată, uneori, ca plantă ornamentală Si: (reg) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, percica-fetei (Adianthum capillus Veneris). 77 (Bot; reg; îac) Părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum). 78 (Reg; îc) ~ul Sfintei-Marii Planta Asplenium septentrionale. 79-80 (Bot; reg; îac) Torțel (Cuscuta epithymum și europaea). 81 (Bot; reg; îac) Părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum). 82 (Bot; reg; îac) Părul-fetei (Adianthum capillus-Veneris). 83 (Bot; reg; îc) ~ul-porcului Coada-calului (Equisetum telmateja). 84-85 (Bot; reg; îac) Coada-calului (Equisetum arvense și silvaticum). 86 (Bot; reg; îac; șîf ~-de-porc, ~-de-lup) Țăpoșică (Nardus stricta). 87 (Reg; îac) Plantă graminee care crește prin locuri nisipoase Si: (pop) păiuș-de-nisipuri (Festuca vaginata). 88 (Bot; reg; îac) Păiuș (Festuca ovina). 89 (Bot; reg; îac) Iarba-calului (Festuca sulcata). 90 (Bot; reg; îac) Ciumăfaie (Datura stramonium). 91 (Reg; îac) Plantă erbacee cu tulpina împărțită în numeroase ramificații subțiri și aspre, care crește prin locurile umede de pe lângă pâraie (Juncus trifidus). 92 (Bot; reg; îac) Rugină (Juncus effusus). 93 (Bot; reg; îac) Brădățel (Juncus compressus). 94 (Bot; reg; îac) Cornișor (Lycopodium annotimpum). 95 (Bot; reg; îac) Piedicuță (Lycopodium claviatum). 96 (Bot; reg; îac) Brădișor (Lycopodium selago). 97 (Bot; reg; îac) Alior (Euphorbia cyparissias). 98 (Bot; reg; îc) ~ul crâjei Specie de lichen Si: (reg) puricească (Lecanora confluens). 99 (Reg; îc) ~ul ursului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 100 (Pop; îs) Peri răi Boală de ochi care se caracterizează prin creșterea anormală a unor fire pe gene pe partea inferioară a pleoapei, provocând iritarea ochiului. 101 (Pop; pex; îac) Corp străin intrat în ochi și care provoacă iritarea acestuia. 102 (Reg; îs) ~ul porcului Boală la copiii mici, care se manifestă prin apariția unor peri scurți și aspri pe spinarea copilului, care îi provoacă dureri și înțepături. 103 (Ast; îc) ~ul-Berenicei Constelație din emisfera boreală.

păr3 sm [At: BORZA, D. 140 / Pl: peri / E: nct cf lat porrum] (Bot; Ban) Sparanghel (Asparagus officinalis).

părea1 [At: PSALT. 144 / V: (rar) pare / Pzi: par, (îrg) pai, 2 (îrg) pai, 3 (îrg) paie, Grz: (înv) ind / E: ml parere] 1 vi (Cu un adjectiv ori cu un verb la infinitiv, la conjunctiv sau la indicativ precedat de conjuncția „că”) A da impresia. 2 vi A crea iluzii. 3 vi A avea aparența de... 4 viim (Îlv) A-i ~ (cuiva) bine A se bucura. 5 viim (Îlv) A-i ~ (cuiva) rău sau (fam ori gmț) a-i ~ (cu) regret A regreta. 6 viim (Îlv) A-i ~ rău pe cineva A avea necaz pe cineva. 7 viim (Îlav) Pare că Parcă1. 8 viim (Îe) Pe cât (se) ~ sau (îvr) de câte să par După aparențe, după cum se observă. 9 viim (Înv; ccd) A atrage atenția, a impune, mai mult decât e cazul. 10 vii (Ccd) A avea impresia că. 11 viim (Îrg; îlv) A-i (sau a i se) ~ cu rușine (sau, rar, rușinae) A se rușina. 12 viim (Ccd) A socoti că. 13 viim (Ccd) A considera că. 14 viim (Îrg; ccd) A-i conveni. 15 viim (Ccd) A se înșela.

pâ1 [At: PSALT. HUR. 48r/10 / V: (îrg) pănă, pără, păr, pân, (înv) pană, păn, (reg) par, pânî, pâră, pene, pu / E: ml paene-ad] 1 pp Exprimă delimitarea unei întinderi sau a unei deplasări în funcție de un reper spațial mai mult sau mai puțin precis Hai până afară să discutăm. 2 pp (Îlpp) De sus ~ jos, de jos ~ sus Arată extinderea completă pe verticală a unei arii spațiale. 3 pp Planul spațial delimitativ este asociat cu punctul de localizare a unei circumstanțe Du-te până afară, unde te așteaptă el. 4 pp (Îlpp) ~ unde Exprimă un punct de localizare foarte îndepărtat al reperului de atins Mergi ~ până unde vezi cu ochii. 5 pp (Îc) ~ de Arată că delimitarea reperului final al acțiunii coincide cu punctul inițial al unei alte extinderi spațiale Mirosul se simțea ~ de unde veneam. 6 pp (Îc) ~ pe Arată că delimitarea extinderii acțiunii se face în funcție de atingerea unui plan luat ca reper Curge până pe podea. 7 pp (Îc) ~ de pe Exprimă depărtarea reperului spațial ales, care este și punctul inițial al unei extinderi Mirosul se simțea până de pe deal. 8 pp (Îc) ~ la Arată că reperul final este o destinație precisă sau un nivel atins, privit ca posibilitate maximă Au ajuns până la hotare. 9-10 pp (Îlpp; îlav) ~ la sfârșit, ~ la capăt (Exprimă faptul că reperul acțiunii sau stării este precizat) de către limita finală. Am stat până la sfârșit. 11 pp (Îcr de, din) Arată că starea, acțiunea este cuprinsă complet între limitele extreme ale unei arii E ud de la cap până la picioare. 12 pp (Îc) ~ de la, ~ de pe la, ~ din Delimitează depărtarea dintre o poziție oarecare și un reper spațial al limitei inițiale a unei extinderi Vin nuntași până de (pe) la Zalău. 13 pp (Îc) ~ pe la Arată că delimitarea întinderii, deplasării este aproximată în funcție de atingerea unui nivel de extindere sau destinație A plouat până pe la Bran. 14 pp (Îc) ~ în, ~ întru Exprimă faptul că delimitarea deplasării este precizată după situarea în cuprinsul unui plan spațial, al unui interior Urcară până în turn. 15 pp (Îlpp) ~ peste, ~ dincolo de Arată că delimitarea deplasării este precizată prin depășirea unui reper spațial Du-te până dincolo de drum. 16 pp (Îlpp) ~ de peste, ~ de dincolo de Exprimă depărtarea dintre o poziție și un plan spațial plasat înaintea începutului unei distanțe precizate Au venit până de dincolo de Olt. 17 pp (Îc) ~ spre, ~ înspre, ~ către Arată că delimitarea întinderii este precizată prin perspectiva unui reper spațial Curtea se întindea până spre marginea pădurii. 18 pp (Îc) ~ dinspre, ~ despre Exprimă depărtarea dintre o poziție și un reper spațial în perspectiva căruia este plasat punctul inițial al unei extinderi Ploaia a înaintat până dinspre Cluj. 19 pp (Îc) ~ prin Arată că delimitarea deplasării se face prin intrarea în cuprinsul unui reper spațial A ajuns până prin părțile noastre. 20 (Îc) ~ de prin Arată că delimitarea se face luând ca repere spațiale mai multe puncte de demarcare a unei extinderi Vin oameni până de prin toate colțurile țării. 21 pp (Îc) ~ după, ~ pe după, ~ deasupra, ~ sub Exprimă faptul că delimitarea este precizată după diferite planuri de orientare la un reper spațial S-a ridicat până deasupra norilor. 22 pp (Îlpp) ~ aproape de, ~ alături de, ~ lângă Exprimă faptul că delimitarea se precizează față de învecinarea cu un reper spațial Veni până lângă el. 23 c (Îcr de, de la, din) Arată că delimitarea întinderii sau deplasării se face prin prezența unei circumstanțiale spațiale De la noi și până se termină lotul experimental. 24 pp (Îcr de, de la, din) Exprimă încetarea duratei acțiunii după un reper temporal de simultaneitate, posterioritate sau anterioritate la un moment oarecare al vorbirii De azi până mâine să termini. 25 pp (Îcr de, de la, din) Arată că delimitarea temporală este un reper final ce indică o zi, o parte a ei, o săptămână, un anotimp Pleacă din oraș de vineri seara și până duminică dimineața. 26 c Exprimă faptul că planul temporal delimitativ este asociat momentului desfășurării unei circumstanțiale A muncit până am venit eu. 27 c (Îlc) ~ când, ~ ce, (înv) ~ unde, (îvr) ~ când ce Exprimă faptul că momentul împlinirii unui fapt este luat ca reper final Așteaptă-mă până când mă întorc. 28 pp (Îc) ~ de Delimitează durata unei stări de fapt gândită prin raportare la contrariul ei, în intervalul dintre un anumit moment și determinarea temporală anterioară Până de curând, trăia. 29 pp (Îc) ~ pe Exprimă momentul încetării acțiunii, stării după un termen care indică o zi, o parte a ei, o săptămână, un anotimp etc. Să lăsăm până la iarnă. 30 pp (Îc) ~ la Exprimă momentul încetării acțiunii după un reper temporal care reprezintă aspectul maxim al delimitării ei A stat la oraș până la 10 ani. 31 pp (Îac) Exprimă reperul temporal al expirării duratei ca punct de orientare pentru desfășurarea unei acțiuni Sunt trei ore până la masă. 32 pp (Îac) Arată că demarcarea temporală a expirării duratei este un termen în care se crede că ar fi posibilă efectuarea unui fapt Așteaptă până la calendele grecești. 33-34 pp (Îlpp; îlav) ~ la (Arată ideea de expirare a unui interval de timp, indicată de o limită neexprimată, dar subînțeleasă ca sigură) Cât se poate de repede Până una alta, pleacă. 35-36 pp (Îlpp; îlav) ~ la sfârșit, ~ la urmă, ~ la capăt, ~ la căpătâi, (înv) ~ la cumplit (Exprimă limita absolută de demarcare a expirării duratei acțiunii, stării) În cele din urmă Am stat până la sfârșit. 37 pp (Înv; îlpp) ~ la curând Arată ideea de rapiditate prin indicarea unei limite de expirare într-un viitor apropiat. 38 (Înv; îc) ~ de la Exprimă incidența cu o demarcare temporală anterioară după care se apreciază trecerea la o stare de fapt, prin raportare la contrariul ei Până de la o vreme, văzând că plouă, nu mai așteptă. 39 pp (Îc) ~ pe la Precizează momentul încetării acțiunii sau stării prin aproximarea apropierii de un reper temporal ca ultim termen al expirării Până pe la toamnă se va rezolva. 40 pp (Îc) ~ de pe la Exprimă un reper temporal față de imediata depășire a căruia este aproximată durata petrecerii unei stări de fapt, prin rapotare la contrariul ei Până de pe la Crăciun a nins. 41 pp (Îc) ~ în, ~ întru Arată că momentul încetării acțiunii, stării este precizat de o demarcare temporală prin împlinirea unei durate maxime Mă judec până în pânzele albe. 42 pp (Îac) Arată că demarcarea temporală a împlinirii unei durate este privită ca reper de orientare pentru o acțiune, o stare Evoluția omenirii până în viitorul ei cel mai îndepărtat. 43 pp (Îac) Exprimă faptul că demarcarea temporală a duratei este prezentată ca termen în care are loc sau ar fi posibilă efectuarea a ceva E gata până într-o lună. 44 pp (Îlpp) ~ peste, ~ dincolo de Exprimă momentul încetării acțiunii, precizat prin depășirea unei durate Până peste o oră vin. 45 pp (Îlpp) ~ de peste, ~ de dincolo de Delimitează intervalul dintre un moment oarecare și un plan temporal de dinaintea începutului duratei precizate Aducea argumente până de dincolo de anii revoluției. 46 pp (Îc) ~ din Delimitează intervalul dintre un moment și unitatea temporală în care se încadrează momentul sau datarea inițială a ceva Până din cele mai vechi timpuri a fost ocupația lor de bază. 47 pp (Îae) Arată că momentul de datare inițială a unui fapt coincide cu momentul încetării altuia Până din anul începerii războiului, nu cunoscuse foamea. 48 pp (Îc) ~ prin, ~ spre, ~ înspre, ~ către Arată că momentul încetării acțiunii, stării, este aproximat din perspectiva unui reper de orientare temporală Te aștept până spre ora zece. 49 pp (Înv; îc) ~ despre, ~ de către Arată că momentul încetării acțiunii, stării, este delimitat de acela al demarării inițiale a unui reper de orientare temporală Acolo au stat până despre toamnă. 50 pp (Îc) ~ după Arată că momentul încetării acțiunii, stării, este delimitat prin posterioritate față de o unitate temporală Am așteptat până după ora trei. 51 pp (Îlpp) ~ aproape de Exprimă faptul că momentul încetării acțiunii, stării este delimitat prin anterioritate față de o unitate temporală Timp urât până aproape de Paști. 52 pp (Îc) ~ între Arată că momentul încetării acțiunii, stării, este delimitat prin intercalarea într-o perioadă demarcată de două unități temporale Activitatea sa s-a extins până între cele două războaie. 53 pp (Îc) ~ a Arată că momentul încetării acțiunii, stării, este delimitat de durata unui fapt a cărui încheiere este limita temporală finală Plecăm până a nu răsări soarele. 54 c Arată că încetarea duratei acțiunii, stării, coincide cu momentul încetării unei alte acțiuni, stări, corelate direct Dormi până mai ai timp. 55 c Exprimă faptul că încetarea unui interval inițiat din momentul vorbirii este delimitată în funcție de durata a ceva petrecut în acest răstimp Stai un minut, până îmi iau cartea. 56 c Exprimă faptul că încetarea acțiunii, stării, este raportată la manifestarea reală sau potențială a ceva care o succede A dispărut până să mă uit la el. 57 c Arată că încetarea acțiunii, stării, este marcată prin trecerea la un stadiu, un fapt care justifică întreruperea acestora Au mers împreună până au ajuns acasă. 58 c Arată că încetarea intervalului de timp scurs din momentul vorbirii este delimitată de producerea a ceva Va trece timp până ne vom reîntâlni. 59 c (Îcn) Exprimă faptul că încetarea unei restricții, a lipsei manifestării unui fapt este condiționată de împlinirea altuia, care îl anticipează Până nu faci foc, nu iese fum. 60 pp Arată că evaluarea maximă a intensității unei stări, unei situații, fixează cu o limită locală sau temporală punctul de unde nu mai este posibilă admiterea acesteia Până aici ți-a fost! 61 pp (Îlpp) ~ unde, ~ când Evaluează în interogații retorice, momentul de încheiere a ceva ca pe o limită exagerată, abuzivă Până când te joci așa cu mine? 62 pp (Îlpp) ~ și, ~ chiar așa Evaluarea maximă a aprecierii este făcută prin evidențierea voită a caracterului aparte Până și vara ți-e frig. 63 pp (Îc) ~ de Arată că evaluarea maximă a intensității unui fapt, unei situații reiese din considerarea globală a numărului de repetări la un moment dat Poți repeta până de trei ori. 64 ppc) ~ pe Exprimă faptul că evaluarea maximă a intensității unui fapt, unei stări reiese din tangența cu limita de declanșare a consecinței Iți iert multe, dar nici până pe acolo încât să minți. 65 pp (Îc) ~ la Arată că evaluarea maximă a intensității unui fapt, a unei situații reiese din considerarea modului de actualizare în corelație cu posibilitatea absolută de atins la un moment dat Crește până la cer puterea sa. 66-67 pp (Îlpp; îlav) ~ la sfârșit, ~ la urmă, ~ la urma urmelor (Exprimă atingerea limitei decisive, ce permite trecerea de la o stare la alta) în cele din urmă Vei accepta până la sfârșit. 68 pp (Îc) ~ la Exprimă atingerea sau intenția de a atinge limita de epuizare a modului de manifestare sau săvârșire a ceva A plătit până la ultimul ban. 69 pp (Îlpp) ~ la un punct Arată evaluarea valabilității criteriului pentru aprecierea a ceva Are dreptate până la un anumit punct. 70 pp (Îc) ~ la Evaluează atingerea limitei infime în însușirea unor cunoștințe A învățat carte până la glezne. 71 pp (Îlav) De la mână ~ la gură Într-un timp neobișnuit de scurt. 72 pp (Îcr de la) Exprimă unanimitatea unor elemente dispuse progresiv sau regresiv într-o ierarhie sau între limite antagonice Toți s-au bucurat de la mic până la mare. 73 pp (Îc) ~ la Evaluează, prin generalizare numerică, plafonul maxim până la care se poate aproxima mărimea unei cantități Au fost până la 50 de persoane. 74 pp (Îac) Evaluează nivelul ultim în considerarea progresivă a elementelor de același fel Până la șase rude. 75 pp (Îac) Evaluează nivelul ultim atins în dispunerea prin ordonare a elementelor de același fel A încercat să intre la facultate până la a patra oară. 76 pp (Îc) ~ de Evaluează, prin măsurare, gradația maximă, în sens pozitiv sau negativ, atinsă la un moment dat A accelerat până la 150 km pe oră. 77 pp (Îc) ~ în, ~ întru Evaluează valoarea maximă a intensității de manifestare a unui fapt, a unei situații, prin îndeplinirea lor integrală Sătul până în gât. 78 pp (Îcr din) Exprimă încadrarea totală a elementelor dispuse între limite antinomice, în săvârșirea sau suportarea a ceva I-a spus totul, din fir până în păr. 79 pp (Îlav) ~ într-atât(a), ~ în așa măsură, (înv) ~ cât(ă), ~ în atât(a) (Evaluează gradul ultim al cantității, în corelație cu o consecință reală sau posibilă) În cel mai înalt grad Se enervase până în așa măsură, că nu putea vorbi. 80 pp (Îc) ~ peste Evaluează maximumul intensității unei stări, situații prin depășirea unei limite de suportabilitate sau toleranță L-am suportat până peste orice limită. 81 c Evaluează intensificarea maximă în efectuarea a ceva, prin atigerea unei limite ce nu poate fi depășită Dansează până transpiră. 82 c Evaluează imposibilitatea înfăptuirii unui lucru, prin extinderea locală sau temporală infinită Proști vor fi până e lumea.

pâr2 sm [At: MAT. FOLK. 105 / Pl: ~i / E: pvb pârî] (Reg) Pârâtor.

pâr1 i, sn [At: DRĂGHICI, R. 74/5 / E: fo] (Pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care redă: 1-2 (Zgomotul surd produs de) ruperea, crăparea, despicarea sau presarea unui corp solid. 3-4 (Zgomotul produs de) arderea sau uscarea lemnelor. 5-6 (Zgomotul produs de) presiunea executată asupra zăpezii în timpul iernilor geroase. 7-8 (Reg) (Zgomotul produs prin) străbaterea cu viteză a aerului de către un obiect.

pâ sf [At: PSALT. HUR. 5v/2 / V: (îrg) pă[1], (înv) pâr sn / Pl: ~re, ~ri / E: pvb pârî] 1 (Înv) Neînțelegere. 2 (Înv) Ceartă. 3 (Înv) Învrăjbire. 4 (Jur; spc) Judecată. 5 (Îrg; îlv) A avea ~ (cu cineva) sau a se băga în ~ri A se judeca. 6 (Îvp; îe) A face (o) ~ (asupra cuiva) sau a da în (ori la) ~ (pe cineva), a pune ~ (pe cineva), a băga ~ (după cineva) A da în judecată pe cineva. 7 (Îvr) Pedeapsă pentru păcatele săvârșite. 8 (Îvp; înv; șîs carte de ~) Plângere făcută împotriva cuiva. 9 (Îvp; spc) Act prin care se cere deschiderea unui proces Si: acțiune în justiție. 10 (Îvp) Temei juridic al acțiunii în fața unui organ de justiție, a unei persoane care este împuternicită să judece. 11 (Îvp) Cauză supusă dezbaterilor unei instanțe Si: pricină. 12 (Pop; îlv) A aduce ~, a ridica ~, a face ~, a porni ~ A acuza. 13 (Pop) Denunț. 14 (Pop) Defăimare. 15 (Pop) Clevetire. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

pârț1 [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (reg) ~a, (fam) ~i / Pl: (4) ~uri, (5-7) ~i / E: fo] 1 i Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2-3 i (Fam; îf pârți; îcr hârți, scârți) Exclamație ironică rostită (după o încercare neizbutită sau) după un mare efort zadarnic. 4 sn Emanație gazoasă, urât mirositoare, care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal Si: (pop) bășină, fâsâială, (fam) vânt. 5-6 sm (Reg) Epitet depreciativ dat (unui om de nimic sau) unei persoane neînsemnate. 7 sm (Gmț) Epitet dat unui copil. 8-9 i (Mun; îe) Hârț-~ Se spune când cineva (spune o prostie sau) face o gafă. 10 av (Mai ales d. tineri; îe) A umbla hârța-~a A pierde vremea.

PAHÁR, pahare, s. n. 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme sau mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. ◊ Loc. adj. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. ◊ Loc. adv. La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură p. ext. la chef, la petrecere. ◊ Expr. A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. 2. Fig. Necaz, suferință, durere, chin. ◊ Expr. A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. 3. (Pop.) Ventuză (pentru bolnavi). [Var.: (înv. și reg.) păhár s. n.] – Din magh. pohár, scr. pehar.

PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.

PÁRE vb. III v. părea.[1]

  1. Este o formă greșită, trebuie evitată. — raduborza

PART interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.

PĂR2, peri, s. m. 1. Totalitatea firelor subțiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului. ◊ În doi peri = a) loc. adj. (pop.) cărunt; p. ext. care este între două vârste; b) loc. adj. și adv. (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; p. ext. îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) loc. adj. și adv. (reg.) amețit de băutură; cherchelit. ◊ Loc. adv. În păr = cu toți de față. ◊ Expr. Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul și cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt. Tras de păr, se spune despre o concluzie forțată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. A se lua cu mâinile de păr sau a-și smulge părul din cap, se spune când cineva este cuprins de disperare. A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. A atârna de un fir de păr = a depinde de o nimica toată. A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda. N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult. Cât păr în palmă (sau pe broască) = nimic; deloc. Când mi-o crește păr în palmă = niciodată. A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit. A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica etc.) părul măciucă = a se înspăimânta, a se îngrozi, a-i fi foarte frică. A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în șapte etc.) = a cerceta ceva cu minuțiozitate exagerată. A-i scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) multe necazuri; a sâcâi, a agasa (pe cineva). A-i ieși (cuiva) peri albi = a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării. ♦ (Pop.) Peri răi = numele unei boli de ochi, de obicei provocată de firele de gene mai lungi care irită globul ocular. ♦ (Fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părți ale corpului insectelor. ♦ P. anal. Firele scurte, ieșite în afară, care acoperă suprafața unei țesături, în special a unui covor. 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; p. ext. țesătură din aceste fibre. 3. P. anal. Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante. 4. Arc în formă de spirală la ceas. 5. Compuse: părul-fetei = plantă criptogamă înrudită cu feriga, întrebuințată ca plantă medicinală și ornamentală (Adianthum capillus-Veneris); părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunze mate, crestate adânc (Asplenium adianthum nigrum); părul-porcului = plantă erbacee cu frunze lungi și cu spiculețe (Equisetum telmateja). 6. Compus: (Astron.) Părul Berenicei = numele unei constelații din emisfera boreală. – Lat. pilus.

PẤNĂ conj., prep. A. Conj. I. (Introduce propoziții circumstanțiale de timp). 1. (Stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă) Greu le-a fost până și-au făcut rost de cărți. 2. (Urmat de o negație, stabilește un raport de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de... ♦ (În locuțiuni, urmat de o negație) Până când. Până ce. 3. Atâta timp cât..., câtă vreme..., cât... ◊ (În locuțiuni) Până când. Până ce. II. (Introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu) A mers până unde nu ajunsese nimeni. B. Prep. (Împreună cu adverbe și cu alte prepoziții formează adverbe compuse, locuțiuni, prepoziții). I. (Introduce un complement circumstanțial de timp) Până mâine dimineață să termini lucrarea. ◊ (În prepoziții compuse) Până la. Până în. (Corelativ) Din zori și până-n seară.Loc. conj. Până când. Până ce.Loc. adv. Până la urmă = în cele din urmă. Până una-alta = pentru moment, deocamdată. II. (Introduce un complement circumstanțial de loc; urmat de adverbe) Merg pe jos până acasă.Loc. adv. De colo până colo = din loc în loc, în multe locuri. De sus până jos sau de jos până sus = în întregime, tot. ◊ (În prepoziții compuse) Până la. Până în. III. (Introduce un complement circumstanțial de mod; în prepoziții compuse) S-a înduioșat până la lacrimi. ◊ (În locuțiuni) Până acolo = în asemenea măsură, în asemenea grad. Până și = chiar și. – Lat. paene-ad.

PÂR2, pâri, s. m. (Reg.) Cel care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

PÂRȚ, pârțuri, interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.

PAHÁR, pahare, s. n. 1. Vas mic de sticlă (mai rar de metal), cu pereții de obicei înalți, din care se bea apă sau alte lichide; conținutul vasului; vasul împreună cu conținutul. Bău paharul dintr-o dată, îl ridică și îl izbi de podele. SADOVEANU, O. I 456. În timpul mesei, printre paharele și ulcelele ridicate în sănătatea tinerilor și a bătrînilor, zburau cu vioiciune felicitările și glumele cuviincioase. BUJOR, S. 101. Pe colacul fintînii erau două pahare de argint. CREANGĂ, P. 290. Dă-mi un pahar de apă cu gheață! NEGRUZZI, S. I 63. Expr. Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice. La masă el prînzea totdeauna împreună cu doisprezece ciraci ai săi... toți buni de pahar și vînători de meserie. GANE, N. i 171. ◊ (În metafore și comparații simbolizînd curățenia) Nici unul pînă acum n-a fost în stare să-i ție căsuța pahar, să-i fie omului mai mare dragul. BASSARABESCU, V. 96. Numai trei mîndre-am avut: Una-n deal Ca ș-un pahar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 95. (Simbolizînd suferința) Dar multe, doamne, i-au bătut – I-a fost paharul plin. COȘBUC, P. I 229. Era silită a bea un nou pahar de durere. NEGRUZZI, S. I 49. ◊ Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (de obicei îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc bani mirilor. La paharul dulce s-a adunat de la nuntași de două ori cît cheltuiala. SADOVEANU, P. M. 204. Negustorul, după ce a băut paharul cel dulce, a dăruit celor tineri o căruță plină de odoare scumpe. MARIAN, O. II 321. Pahar de cale-albă = pahar (de vin) pe care părinții miresei îl dau tinerilor căsătoriți să-l bea cînd se despart de ei. ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) într-un pahar de apă v. sorbi. A da paharul peste cap v. cap1 (I 1). 2. (Popular, mai ales la pl.) Ventuză (2). I-a pus baba... pahare și n-are voie să iasă din casă. C. PETRESCU, R. DR. 205. – Pl. și: (regional) pahară (EMINESCU, O. I 294). – Variantă: păhár (SADOVEANU, P. S. 48, EMINESCU, O. IV 87, CONTEMPORANUL, VI 298) s. n.

PAIR, pairi, s. m. Mare vasal al regelui Franței, în epoca feudală; membru (numit pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative care au funcționat în Franța între 1814 și 1848; grad de noblețe în Anglia, conferind privilegiul de a fi membru de drept al Camerei lorzilor. [Obșteasca adunare] avea drept să judice în pricini de vini mari și de stat întocmai ca și camerile pairilor de acum din Franța și Englitera. BĂLCESCU, la ODOBESCU, S. I 445. – Pronunțat; per.

PART interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de o lovitură (cu palma). N-apuc să răspunz, domnule, și șart! part! trosc! pleosc! patru palme. CARAGIALE, O. I 202.

PĂR1, peri, s. m. Arbore roditor, cu frunze ovale și lucioase, cu flori albe și cu fructe comestibile (Pirus communis). La primarele Axinte ne aștepta o masă întinsă sub un păr străvechi în coasta, casei. SADOVEANU, O. VI 343. Nu merse ea tocmai mult, și numai iaca ce vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi în toate părțile. CREANGĂ, O. A. 180. Măi, bădița, buze moi, Mută-ți casa. lîngă noi, C-am un păr cu pere moi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 48. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, întrebuințat în strungărie și în sculptură.

PĂR2, peri, s. m. 1. (La sg. cu înțeles colectiv) Totalitatea firelor subțiri de formație cornoasă, care iau naștere în epidermă și care cresc pe pielea mamiferelor. Calul se și scutură de trei ori și îndată rămîne cu părul lins-prelins și tînăr ca un tretin. CREANGĂ, P. 195. S-o aflai un turc bătrîn Cu barbă de păr păgîn. ȘEZ. I 109. Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba.Expr. (În construcție cu verbele «a fi», «a se afla») (Toți sau cu toții) în păr = a fi sau a se afla toți de față, fără să lipsească nimeni dintre cei care ar trebui sau care ne-am aștepta să fie prezenți. Familia Herdelea se afla în păr în pridvor. REBREANU, I. 66. Purceii erau toți în păr la ugerul scroafei și sugeau. ISPIRESCU, L. 129. A doua seară se și înființase cheful în salonașul lui Iorgu. Șampanie din destul și toți ștrengarii în păr. CARAGIALE, O. III 13. A rămîne (sau a fi) fată în păr = a rămîne (sau a fi) necăsătorită. Fata babei însă... a rămas fată-n păr... și tot fată în păr va fi și pînă în ziua de astăzi. MARIAN, O. II 197. Tras de păr = forțat, exagerat sau denaturînd adevărul. Din fir în păr v. fir. ♦ (Prin restricție) Totalitatea firelor descrise mai sus, care acoperă capul omului. Deodată Bardac își simți părul ridicîndu-i-se în vîrful capului. SADOVEANU, O. VII 362. Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56. Părul tău ți se desprinde Și frumos ți se mai șede. EMINESCU, O. I 209. Fratele cel mijlociu Și cu părul castaniu Din ochi tare lăcrima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 499. Căpitan Rîmlean Calcă peste piatră Și iată că-ndată Lumei se arată o dalbă de fată... Vie și frumoasă... Cu păr aurit. ALECSANDRI, P. P. 15. ◊ Expr. A se lua cu mîinile de păr sau (prin exagerare) a-și smulge părul din cap, se spune cînd cineva este cuprins de desperare. Cînd auzi împărăteasa de cele ce se întîmplase, se luă cu mîinile de păr. ISPIRESCU, L. 121. Să te-ajungă dor cumplit, Să lași lingura pe blid, Să ieși afară plîngînd Și părul din cap smulgînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. A se lua de păr cu cineva = a se încăiera cu cineva; (cu sens atenuat) a se certa foarte tare cu cineva. A(-i) ieși (cuiva) părul prin căciulă v. căciulă. A se da după păr = a se comporta după cum cere situația sau împrejurarea, a se acomoda. Bre tatar, dă-te după păr. Altfel te lepădăm. Aicea treaba-i una, supărarea-i alta. Nici n-avem cînd fi supărați. SADOVEANU, O. L. 109. Așa era acum și altfel nu putea să fie, și ea se dete din ce în ce după păr. SLAVICI, O. I 137. N-am păr în cap (sau cît păr în cap, ca părul din cap) = foarte mult, în foarte mare număr. Lume multă... iac-așa, ca păru din cap. BUJOR, S. 134. Ei! domnule, cîte d-astea n-am citit eu, n-am păr în cap! CARAGIALE, O. I 95. Cît păr în palmă (sau pe broască) = de loc. Odinioară am avut minte cît păr pe broască. SADOVEANU, O. I 504. Cînd o face broasca păr = niciodată. Cînd mi-a crește păr în palmă = niciodată. S-o pricopsi cînd mi-o crește păr în palm. PANN, la TRDG. A avea păr pe limbă = a fi prost, necioplit, lipsit de educație. (Mai ales în basme) A (i) se face (cuiva) părul măciucă V. măciucă. ◊ Compuse: (învechit) păr-de-cîine = înșelător, pezevenghi. Ești un hoț, un păr-de-cîine, nu voi să te văz mai mult. PANN. P. V. III 114; (Bot.) părul-Maicii-Domnului = plantă erbacee cu frunzele fără luciu și crestate adînc, avînd sporangii dispuși pe partea inferioară a frunzei; crește prin crăpăturile stîncilor și prin pădurile umede și umbroase (Asplenium adiantum nigrum); părul-porcului = barba ursului. 2. (La sg.) Fiecare dintre firele care alcătuiesc părul. Un fir de păr alb în barbă.Expr. A despica părul (sau firul de păr) în patru v. despica. A (i) se ține (sau a-i atîrna) viața într-un fir de păr, se zice cînd cineva este în primejdie de a-și pierde viața. (Despre evenimente, împrejurări, situații, hotărîri) A atîrna de-un fir de păr = a depinde de-o nimica toată. ◊ (La pl.) Vorbea mereu despre perii încărunțiți înainte devreme... spunea mereu că o singură dorință mai avea în viață. SLAVICI, N. I 130. Cine să fie acel neomenit care mi-a necinstit perii cei albi. ai bătrînețelor mele? ISPIRESCU, L. 121. Loc. adj. și adv. În doi peri = a) între două stări, la mijloc, nici așa, nici așa; neprecis, nehotărît. Zîmbea în doi peri. VORNIC, P. 141. Ciocoi în doi peri, giumătate acățat de protipenda prin măritișul unei mătuși a lui c-un boieri mare și giumătate atîrnat în gios de rudele lui de starea a doua. ALECSANDRI T. 1343; b) cherchelit, beat. Cînd îi omul în doi peri să te ferești de dînsul, c-atunci e cum îi mai rău. CREANGĂ, P. 166; c) (despre vorbe) cu două înțelesuri; echivoc. Toți se umflară de rîs deodată și începură a-l cam lua peste picior cu vorbe în doi peri. ISPIRESCU, L. 36. ◊ Expr. A scoate cuiva peri albi = a necăji, a sîcîi, a pricinui supărări cuiva. Duceți-vă de pe capul meu, că mi-ați scos peri albi de cînd ați venit. CREANGĂ, O. A. 261. A-i ieși (cuiva) peri albi = a avea multe supărări, a îmbătrîni din cauza prea multor necazuri. Of!... mi-o ieșit peri albi de cînd am fată mare! ALECSANDRI, T. I 51. ♦ Peri răi = numele popular al unei boli de ochi cauzată de o inflamație cronică a pleoapei, care face ca perii genelor să irite- globul ochiului. V. blefarită. 3. (La sg. cu sens colectiv) Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală; țesătură din aceste fibre. Scăpase cartea pe învelitoarea ușoară de păr de cămilă. SADOVEANU, O. VII 97. Îmbrăcat într-o pijama de- păr de cămilă, sta răsturnat într-un fotoliu BART, E. 296. 4. (La pl.) Fire scurte care acoperă întreaga suprafață a unei țesături de lînă, în special a unui covor. Mulți tătari stau împregiur Cu ochi mici ca ochi de ciur Și stau toți îngenunchieți Pe covor cu perii creți. ALECSANDRI, P. P. 77. 5. (La pl.) Firișoarele scurte care acoperă, ca un puf, frunzele sau tulpinile unor plante.

PĂREÁ, par, vb. II. 1. Intranz. (Cu funcțiune copulativă sau de semiauxiliar) A da impresia, a avea aparența de... Cel de-al do lea părea să fi fost un ins slab și cu fața suptă. CAMIL PETRESCU, N. 17. Un trandafir în văi părea; Mlădiul chip i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154. ◊ Refl. (Construit cu dativul) O bucată de vreme lui moș Gheorghe i se par toate pe dos. SP. POPESCU, M. G. 52. Ei mergeau fără a simți că merg, părîndu-li-se calea scurtă. CREANGĂ, P. 276. ◊ Expr. A-i părea (cuiva) bine (de cineva sau de ceva) = a se bucura (de cineva sau de ceva), a fi impresionat în mod plăcut (de cineva sau de ceva). Auzind caprele din vecinătate de una ca asta, tare le-a mai părut bine. CREANGĂ, P. 34. Bine-ți pare să fii singur, crai bătrîn fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? EMINESCU, O. I 83. Mie-mi pare bine că eu te-am scăpat. BOLINTINEANU, O. 194. A-i părea (cuiva) rău (de cineva sau de ceva) = a regreta (pe cineva sau ceva), a fi nemulțumit (de cineva sau de ceva). Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins, Dar n-am făcut-o dinadins Și rău ce-mi pare-acum! COȘBUC, P. I 94. Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar. EMINESCU, O. I 192. ◊ Impers. (Introduce o propoziție subiectivă) Pare că și trunchii veciniei poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. EMINESCU, O. I 85. Părea că mă aflam într-un mare salon. NEGRUZZI, S. I 60. (Refl.) Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad. EMINESCU, O. I 204. ♦ (Cu subiectul logic în dativ) A-și închipui, a avea impresia. Am să merg mai înspre seară Prin dumbrăvi, ca mai de mult, În privighetori să-mi pară Glasul Linei că-l ascult. COȘBUC, P. I 49. Dac-ar fi un foc în sobă, Mi-ar părea că sîntem doi. VLAHUȚĂ, O. A. 86. ◊ Refl. Ridicînd ochii și clipind, Vitoriei i se păru că brazii sînt mai negri decît de obicei. SADOVEANU, B. 20. Mi s-a părut c-aud la geam Cu degetul cum bate. COȘBUC, P. I 193. ◊ Expr. Pe cît se pare = pe cît se înțelege. 2. Refl. (Construit cu dativul) A socoti, a aprecia; a plăcea. Ei stăpîne, cum ți se pare? – Cum să mi se pară, măi Chirică? CREANGĂ, P. 167. ♦ (Învechit și regional) A se sinchisi, a-i păsa. Pentru tine iaste mai mare cinstea că măgariului nu i se pare de cîntarea ta și nu-i place. ȚICHINDEAL, F. 168. – Prez. ind. pers. 2 sg. și: pai (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259), prez. conj. pers. 2 și 3 sg. și: să pai, să paie (CREANGĂ, O. A. 61).

PÎ́NĂ1 conj. I. Introduce propoziții circumstanțiale de timp. Stabilește un raport de posterioritate, precizînd limita pînă la care se îndeplinește acțiunea din regentă. (Construit cu indicativul) Greu le-a fost, pîn’ și-au făcut rost de coase. CAMILAR, N. II 385. Mai șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132. Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine, Pînă văd păinjenișul între tufe ca un pod. EMINESCU, O. I 87. (Construit cu conjunctivul) Dar escortele trebuiră s-aștepte mult pînă să poată tăia strada. CAMILAR, N. II 58. Și pînă să băgăm de seamă Vîntoasele-și făcură rost. COȘBUC, F. I 245. Stăi un minut pînă să-mi schimb haina; ieșim împreună. CARAGIALE, O. I 107. 2. (De obicei urmat de negație; stabilește un raport: de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de a..... Era mai bine ca negura să nu se mai ieie, pîn’ nu vor ajunge ei după zarea aceea vînătă unde bat tunurile tot mai aprige. CAMILAR, N. I 8. Ea nu voiește nici în ruptul capului să-l iubească pînă nu-i va aduce herghelia ei de iepe. ISPIRESCU, L. 23. Ba eu nu m-oi mărita Pînă nu t-ei însura. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 261. ◊ (Construit cu infinitivul negativ) Pînă a nu părăsi satul meu, adică pînă a nu isprăvi clasele primare, nu știam despre aceste flori. GALACTION, O. I 56. Plec miercuri seară la București, unde voi ședea vro trei zile pînă a nu merge la Sinaia. ALECSANDRI, S. 151. Ci-n Dunăre se țîpa, Și pîn-a nu se țîpa, Ea din gură cuvînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. ◊ Loc. conj. (Urmat de negație) Pînă cînd. Să zic da, nu-mi vine bine Pînă cînd nu m-am gîndit. COȘBUC, P. I 178. Pînă cînd nu te știam Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88. Pînă ce. Să nu cumva să deschideți pînă ce nu-ți auzi glasul meu. CREANGĂ, O. A. 138. 3. Atîta timp cît, cîtă vreme, cît. Ia mai dă-te oleacă pe jos, pînă se mai vede. CREANGĂ, P. 129. Pînă-s mere mititele, Stau în creangă făloșele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 429. Pînă țineam cu codrul, Eram roșu ca focul. id. ib. 290. ◊ Loc. conj. Pînă cînd. Așteaptă-mă pînă cînd mă întorc din oraș. Pînă ce. Haide, bade, de mă ia Pîn’ ce-s pruncă tinerea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. Pînă ce iubeam copile, Mai era ceva de mine. id. ib. 367. II. Introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu; uneori urmat de adv. «unde». Peste fluviu, drept în fața pădurii, se aflau șapte cazemate, șapte coline rotunde, pînă unde nimeni nu ajunsese. CAMILAR, N. I 241. La Broșteni nu știe cum a ajunge. Noroc că are acolo niște cunoscuți de la care a putea împrumuta ceva, ca să răzbească pînă unde are asemenea durere. SADOVEANU, B. 145. ◊ Fig. Bine, frate, înțeleg plastografie pînă unde se poate. CARAGIALE, O. I 111. – Variantă: pîr (I. CR. III 307) conj.

PÎR2 interj. (Adesea cu sunetul «r» prelungit) Onomatopee care redă zgomotul sau trosnetul unui corp care se rupe sau se despică. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrr! cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide. CREANGĂ, O. A. 151.

PÎR3 s. m. (Regional) Cel care pîrăște; pîrîș, reclamant. Ștefan-vodă auzea, Mîna pe condei punea Și pe hîrtie scria, în mîna pîrului c-o da. MAT. FOLK. 105.

PÎ́RĂ, pîre, s. f. 1. Plîngere contra cuiva, acuzare, denunț. Întreba dacă are cineva vreo pricină, vreo pîră de adus. GALACTION, O. I 280. Nu voi s-ascult astăzi, duminică, așa vorbe de pîră. CARAGIALE, S. 53. 2. (Învechit și popular) Judecată, proces. El m-a dat în pîră ca să mă scoată din Ciobotești. SLAVICI, la TDRG. Acești trei oameni avea pîră pentru un mînz. SBIERA, P. 218. – Pl. și: pîri.

PAIR s.m. 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței. 2. Membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1814 și 1848; titlu de noblețe care-i conferea celui care-l prelua dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. [Pron. per, (rar) pa-ir. / < fr., engl. pair, cf. lat. par – egal].

PAIR [PER] s. m. 1. titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței și Angliei. 2. membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848; titlu de noblețe care conferea cuiva dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. (< fr. pair)

PAR AVIÓN loc. adv. (expediat) prin avion. (< fr. par avion)

-PAR3(Ă) elem. „care naște, care produce”. (< fr. -pare, cf. lat. parere, a zămisli)

păr-cauciúc(at) s.„S-a pus la punct o tehnologie prin care se obține părul-cauciuc, un material care, pentru calitățile sale deosebite, poate fi utilizat la tapițeria mobilei și autovehiculelor, ca izolant la instalațiile termice, la filtre de aer etc.” R.l. 28 IV 75 p. 5. ◊ „Reporterul a comparat în mod eronat produsul păr cauciucat cu poliuretanul pe care îl înlocuiește.” R.l. 11 VIII 80 p. 3 (din păr + cauciuc(at))

PAHÁR ~e n. 1) Vas mic (de sticlă, de ceramică, de material plastic etc.), de obicei de formă cilindrică, care servește pentru băut. 2) Conținutul unui asemenea vas. ◊ Cântec de ~ cântec care se cântă la masă în timpul unei petreceri. A ridica ~ul a bea; a cinsti. A închina ~ul a rosti un toast. /<ung. pohár, sb. pehar

PAIR [pr.: per] m. 1) (în Franța și Anglia în epoca feudală) Mare vasal al regelui. 2) (în Anglia) Membru al Camerei Lorzilor. /<fr. pair

PĂR1 peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbenă sau galbenă-verzuie și roșiatică pe partea dinspre soare. /<lat. pirus

PĂR2 peri m. 1) (la animalele mamifere și la om) Fir cornos, subțire care crește pe corp. 2) (cu sens colectiv) Ansamblu al acestor fire. ~ ondulat. ~ mare.De-a fir a ~ (sau din ~ în ~) foarte minuțios. A se ține (sau a atârna, a sta) într-un fir de ~ (sau de ață) a) a depinde de ceva foarte nesigur; b) a fi în pericol de moarte. A despica (sau a tăia) ~ul (sau firul de ~) în patru (sau în șapte, în nouă etc.) a cerceta foarte amănunțit. A scoate (cuiva) peri albi (sau suri) a cauza cuiva multe neplăceri. A i se face (sau a i se ridica) ~ul măciucă a fi cuprins de un sentiment de groază. A-i ieși ~ul prin căciulă a) a fi foarte sărac; b) a se sătura de atâta așteptare. Când a crește (cuiva) ~ în palmă (sau când a face broasca ~) nicicând. Cât ~ în palmă defel; nimic. Tras de ~ forțat; cu de-a sila. În doi peri a) într-un mod neclar; ambiguu; b) care este neclar; ambiguu. Peri răi boală de ochi provocată de firele de gene mai lungi, care irită globul ocular. ~ul-porcului plantă erbacee cu tulpină erectă, cu frunze mărunte, asemănătoare cu solzii de pește, și cu sporangi în formă de spice terminale, care crește prin locuri umede. 3) Formație chitinoasă filiformă de pe corpul insectelor. 4) la pl. Firele retezate scurt de pe suprafața unei țesături (în special a unui covor). 5) la pl. Firele care cresc pe frunzele sau tulpinile unor plante. 6) pop. (la ceasuri) Arc subțire în formă de spirală. /<lat. pilus

A PĂREÁ par intranz. 1) A avea aparența; a fi în aparență; a se arăta. Pari bolnav. 2) v. A SE PĂREA. /<lat. parere

A SE PĂREÁ pers. 3 se páre intranz. (de regulă, urmat de o propoziție introdusă prin conjuncția ) A face impresia; a se crea aparența. Mi se pare că plouă. Cum ți se pare? /<lat. parere

PÂNĂ2 conj. 1) (exprimă un raport temporal, indicând limita finală a desfășurării unei acțiuni din propoziția regentă).Până când atâta timp; câtă vreme. 2) (exprimă un raport spațial, indicând limita în spațiu a desfășurării unei acțiuni). /<lat. paene-ad

PÂR interj. (se folosește, prelungit sau repetat, pentru a reda sunetul produs de un corp tare când acesta crapă, se rupe sau se despică). /Onomat.

PÂRĂ ~e și ~i f. 1) Informare a unor organe sau persoane în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț. 2) înv. Proces judiciar. [G.-D. pârei] /v. a pârî

PÂRȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal). /Onomat.

pahar n. 1. vas de băut de sticlă; 2. ceea ce conține: a băut trei pahare; 3. Med. pop. ventuză: a pune cuiva pahare. [Rut. POHAR].

pair m. 1. se zicea odinioară de marii vasali ai regelui (în occident); 2. membru al Camerei înalte în Franța și în Anglia: Camera pairilor.

pare v. (impersonal) 1. a avea aparența (mai adesea falsă): pare destul de înalt; 2. a vedea în vis sau în imaginațiune; îmi părea că sbor; 3. a se arăta, a fi probabil: nu-mi pare vinovat; îmi pare (mi se pare), presupun că așa e; 4. a fi impresionat într’un mod plăcut sau neplăcut: îmi pare bine, îmi pare rău. [Lat. PARERE].

part! int. ce exprimă sgomotul lovirii neașteptate: n’apuc să răspunz... și șart! part! CAR. [Onomatopee].

păr m. frumos arbore spinos din fam. rozaceelor ce face pere; 2. lemnul tare al acestui arbore, întrebuințat în strungărie și mai cu seamă pentru sculptură. [Lat. PIRUS].

păr m. 1. fir subțire ce crește pe pielea capului la om; 2. (colectiv) toți perii din capul omului: a-și tunde părul; în păr, în număr complet; 3. fire de păr pe pielea animalelor în diferite părți ale corpului: păr de cal, de capră; 4. coloarea părului: cu ochii în doi peri AL.; în doi peri, cu părul alb îndoit cu vânăt (despre cai); fig. echivoc, fam. beat; 5. parte păroasă la unele stofe; 6. filamentele unor plante: părul ciutei, gladiș; părul porcului, barba ursului: părul Maicii Domnului, plantă ce crește prin crăpăturile stâncilor din pădurile umede și umbroase (Asplenium adiantum); părul sf. Marii, torțel. [Lat. PILUS].

părea v. a avea înfățișarea, aparența: a părea îmbătrânit. V. pare.

pâră f. acuzațiune: pâra cere dovadă PANN. [Abstras din pârî].

tărța-părța f. pop. bagatelă: târța-pârța mai nimica PANN. [Origină necunoscută].

pahár n., pl. e (rut. pohar, puhar, pugar, pol. puhar, puchar, ceh. pohár, sîrb. pehar, bg. pahar, ung. pohár, care se reduc la germ. pëchar, bëchar, ngerm. becher, de unde și it. bicchiere). Vas de sticlă (maĭ rar de metal orĭ de lemn) din care se bea apă, vin, bere, ceaĭ, lapte: un pahar de cristal, un pahar de (pentru) vin. Conținutu acestuĭ vas: am băut un pahar de vin (greșit cu vin). V. ceașcă, cupă, pocal.

*pair m. Altă dată, mare vasal al regeluĭ în Francia: ceĭ doĭ-spre-zece pairĭ aĭ luĭ Carol cel Mare. Membru al Camereĭ Înalte de la 1815-1848 în Francia saŭ al celeĭ actuale în Anglia. – Acest cuv. vine d. fr. pair, care se pronunță per și chear se și scria așa vfr. El vine d. lat. par, egal, păreche. Italieniĭ zic pari. Decĭ rom. s’ar putea zice și par. În orĭ-ce caz, pair nu e recomandabil a zice, deși așa zic ceĭ maĭ mulțĭ.

2) păr m., pl. perĭ (lat. pĭrus, it. pero). Un frumos pom rozaceŭ care, împreună cu măru, e foarte cultivat din cauza poamelor sale (pere), care se pot conserva intacte pînă în ĭarnă (pirus communis). Lemn de păr: o masă de păr. Prov. La păru lăudat să nu te ducĭ cu sacu mare, așteaptă-te la surprize neplăcute la lucrurile lăudate. V. scoruș.

1) păr m., pl. perĭ (lat. pilus, it. sp. pelo, pv. pel, fr. poil. V. răspăr, depilez, plisă 2, oripilant). Fir supțire care crește pe capu saŭ pe trupu omuluĭ și pe trupu animalelor ca să le apere de frigĭ. Țiganiĭ aŭ păr negru, boiĭ aŭ de ordinar păru alb. Fir de păr: Țiganiĭ aŭ periĭ negri, țĭ-a ĭeșit un păr (saŭ: un fir de păr) alb. Fire, filamente la plante orĭ la stofe. Sugel, panariciŭ (Mold.). Un fir supțire spiralat care se întinde și se strînge la ceasornic. În păr, în mare număr, toțĭ: Jidaniĭ se adunase în păr. Tras de păr, forțat, nenatural: argument tras de păr, asta e prea trasă de păr. În doĭ perĭ, nicĭ alb, nicĭ negru, nicĭ tînăr, nicĭ bătrîn, ca lupu cînd îșĭ schimbă păru, (fig.) nehotărît, evaziv: un om în doĭ perĭ (ca etate saŭ în privința graduluĭ de beție), răspuns în doĭ perĭ. A te lua de păr cu cineva, a ajunge la ceartă orĭ la bătaĭe cu cineva. A ți se face păru măcĭucă, a ți se zbîrli păru de frică. A scoate cuĭva perĭ albĭ, a-l îmbătrîni pin suferințe. A despica păru (saŭ firu) în patru, a te pricepe foarte bine, a ști foarte multe, a face distincțiunĭ foarte subtile. A depinde de un fir de păr, a depinde de foarte puțin lucru. Cu păru tăŭ și cu învățu altuĭa, profitînd altu din munca ta. Prov. Lupu păru îșĭ schimbă, dar năravu ba. V. nărav. Ca numirĭ de plante: păru cĭuteĭ, pațachină (rhámnus cathártica); păru Maĭciĭ Domnuluĭ, o plantă erbacee care crește pintre stîncĭ în pădurile umede și umbroase (asplénium adiántum nigrum); păru porculuĭ, 1. pir, 2. barba ursuluĭ; păru Veneriĭ, un fel de cŭarț.

pîr, interj. care arată huĭetu frîngeriĭ saŭ spargeriĭ. V. pîrîĭ.

pî́ră f., pl. e și ĭ (vsl. pĭrĭa, infl. de pîrăsc). Vechĭ. Proces. Azĭ. Acuzațiune. Denunțare.

pîrț (Triv.), interj. care arată zgomotu emisiuniĭ de gazurĭ din orificiu anal. (Înrudit pin sunet cu germ. farzen, a face pîrț). – Se zice și tîrt, tîrț și tîrța-pîrța.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

par1 adj. m., pl. pari; f. pară, pl. pare

par adj. m., pl. pari; f. sg. páră, pl. páre

par, pari 2, pară 3 conj., părea inf.

+pair (au ~) (fr.) [pron. oper] loc. adj., loc. adv. (regim ~, a lucra ~)

+părea2 (a se ~) (a da impresia) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pare; conj. prez. 3 să se pa; ger. părându-se; part. părut

!Părul-Berenicei (constelație) s. propriu m. art.

+până și (chiar și) loc. adv.

+șart! part! interj. + interj.

!de-a fir a păr (pop.) loc. adv.

pair (fr.) [pron. per] s. m., pl. pairi, art. pairii [pron. perii] (pai-)

părea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părem, viit. 3 sg. va părea; conj. prez. 3 să pară; cond. prez. 3 ar părea; ger. părând; part. părut

Părul-Berenicei (constelație) s. propriu m.

!părul-Maicii-Domnului (plantă) s. m. art.

!părul-porcului (plantă) s. m. art.

pâ (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre

păr (bot., anat.) s. m., pl. peri

păreá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém; conj. prez. 3 sg. și pl. páră; ger. părând; part. părút

Părul-Berenícei (astron.) s. pr. m.

părul-Máicii-Dómnului (bot.) s. m.

pâră s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre

părea (ind. prez. 1 pl. părem, opt. prez. mi-ar părea)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, paliță, pătăchie, prăștinaș, prăștină, rudă, (Olt.) colvă, dârjală, (Transilv.) palțău, (înv.) șiric. (L-a lovit cu un ~.) 2. parmac, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) șaranț, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (~ la un gard.) 3. v. stâlp.

PAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, paliță, pătăchie, prăștinaș, prăștină, rudă, (Olt.) colvă, dîrjală, (Transilv.) palțău, (înv.) șiric. (L-a lovit cu un ~.) 2. parmac, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) șaranț, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (~ la un gard.) 3. parmac, stîlp. (~ la un pridvor.)

PAHÁR s. (reg.) mesel, (înv.) scafă. (Un ~ cu vin.)

PAHÁR s. v. caliciu, cupă, ventuză.

PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasici, crușân, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-cânesc, lemn-râios, lemnul-câinelui, poama-câinelui, spin-alb, spinele-cerbului; părul-fetei (Adianthum capillus venéris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, părul-orfanei, percica-fetei; părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) părul-fetei, părul-Maicii-Preciste, părul-Sfintei-Marii.

PĂR-DE-LÚP s. v. țăpoșică.

PĂREÁ vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 2. a crede, a-și imagina, a-și închipui, a i se năzări, (înv. și pop.) a i se năluci. (Ți s-a ~ numai că l-ai văzut.)

PĂRUL-DOÁMNEI s. v. strașnic.

PĂRUL-FÉTEI s. v. părul-maicii-domnului.

PĂRUL-MAICII-DÓMNULUI s. v. părul-fetei, strașnic.

PĂRUL-MAICII-PRÉCISTE s. v. părul-maicii-domnului.

PĂRUL-ORFÁNEI s. v. părul-fetei.

PĂRUL-PÓRCULUI s. v. barba-ursului, coada-calului, păiuș, piedicuță, țăpoșică.

PĂRUL-SFINTEI-MĂRÍI s. v. cuscută, torțel.

PÂRĂ s. v. acțiune, acuzare, acuzație, animozitate, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cauză, ceartă, cleveteală, clevetire, clevetit, conflict, defăimare, denigrare, denunț, denunțare, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discreditare, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învinovățire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînțelegere, plângere, ponegreală, ponegrire, proces, reclamație, șoaptă, vrajbă, zâzanie.

PÂRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) târț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.

PERI s. pl. (BOT.) trihomi (pl.).

PAHAR s. (reg.) mesel, (înv.) scafă. (Un ~ cu vin.)

pahar s. v. CALICIU. CUPĂ. VENTUZĂ.

PĂR s. (BOT.) părul-ciutei (Rhamnus cathartica) = verigar, salbă-moale, (reg.) crasici, crușîn, gladiș, pațachină, porumbel, vonicer, lemn-cînesc, lemn-rîios, lemnul-cîinelui, poama-cîinelui, spin-alb, spinele-cerbului; părul-fetei (Adianthum capillus veneris) = (reg.) buricul-Vinerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-Maicii-Domnului, părul-orfanei, percica-fetei; părul-Maicii-Domnului (Asplenium adianthum nigrum) = (reg.) părul-fetei, pă-rul-Maicii-Preciste, părul-Sfintei-Marii.

PĂREA vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 2. a crede, a-și imagina, a-și închipui, a i se năzări, (înv. și pop.) a i se năluci. (Ți s-a ~ numai că l-ai văzut.)

părul-fetei s. v. PĂRUL-MAICII-DOMNULUI.

părul-Maicii-Domnului s. v. PĂRUL-FETEI. STRAȘNIC.

părul-Maicii-Preciste s. v. PĂRUL-MAICII-DOMNULUI.

părul-porcului s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI. PĂIUȘ. PIEDICUȚĂ. ȚĂPOȘICĂ.

părul-Sfintei-Marii s. v. PĂRUL-MAICII-DOMNULUI.

părul-Sfintei-Mării s. v. CUSCUTĂ. TORȚEL.

pî s. v. ACȚIUNE. ACUZARE. ACUZAȚIE. ANIMOZITATE. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CAUZĂ. CEARTĂ. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. CONFLICT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DENUNȚ. DENUNȚARE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCREDITARE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. PLÎNGERE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. PROCES. RECLAMAȚIE. ȘOAPTĂ. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

PÎRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) tîrț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vînt, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

par (pári), s. m. – Băț, stîlp, nuia. – Mr., megl. par. Lat. pālus (Pușcariu 1260; Candrea-Dens., 1324; REW 6182), cf. alb. palë, it., sp. palo, fr. pieu, cat. pal, port. pao, ngr. παλοῦϰι. – Der. împăra, vb. (a bate pari; a trage în țeapă; refl., a se lovi, a se înțepa cu un par), pe care Candrea-Dens., 1325; Densusianu, Rom., XXXIII, 70 și DAR îl derivă direct din lat. impālāre; părui, vb. (a bate pari).

pahár (paháre), s. n. – Vas de băut, cupă. Sl. (sb., cr., slov.) pehar (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 238), cf. alb. pehar, ceh., rut., mag. pohár.Der. paharnic, s. m. (cupar, ceașnic; strîngător de impozite de la cîrciumi); mare paharnic, s. m. (boier care avea grijă de băutura domnului; boiernaș din Mold. care era în același timp pîrcălab de Cotnari și de Hîrlău), din sl. pachariniku (Drăganu, Dacor., VI, 247; mai puțin probabilă der. din mag. pohárnok, propusă de L. Treml, Hung. Jb., IX, 282); păhărnicească, s. f. (nevastă de paharnic); păhărnicel, s. m. (slujbaș la crama domnească); păhărnicie, s. f. (slujba de paharnic; înv., impozit, dreptul de cîrciumă); păhăruț, s. m. (lăcrimioară, Convallaria maialis). – Din rom. provin bg. pahar (Capidan, Raporturile, 223) și bg. din Trans. paharo (Miklosich, Bulg., 129).

păr (péri), s. m. – Pom fructifer (Pirus communis). – Mr., megl. per. Lat. pĭrus (Pușcariu 1263; Candrea-Dens., 1326; REW 6525), cf. it. pero, logud. piru.Der. pară, s. f. (fructul părului), megl. pęră, istr. pęrę, probabil reproduce lat. pῑrum (Pușcariu 1264; REW 6524), cf. vegl. paira, it., prov., cat., sp., port. pera, fr. poire; peret, s. n. (grădină cu peri); perușcă, s. f. (Trans., cartof).

păr (péri), s. m.1. Fir cornos de pe corpul omului și al animalelor. – 2. Păr (1) de pe cap. – 3. Puf de pe plante sau fructe. – 4. Puf de pe țesături. – 5. (Trans.) Lînă. – 6. (Mold.) Panarițiu, sugel. – Mr., megl., istr. per. Lat. pĭlus (Pușcariu 1262; Candrea-Dens., 1327; REW 6508), cf. vegl. pail, it., sp. pelo, prov., cat. pel, fr. poil. Cuvînt de uz general (ALR, I, 8). – Der. păros, adj. (cu puf, pufos); păroșie, s. f. (calitatea de păros); părui, vb. (a se lua de păr; a argăsi); păruială, s. f. (depilare, ciomăgeală); păruit, s. n. (acțiunea de a părui); împăroșa (var. împăroși), vb. (a se acoperi de păr); răspăr, s. m. (varietate de biban, Acerina Schraetser), numit așa din cauza aripioarei sale dorsale; în răspăr, adv. (contra direcției părului), cu pref. răs-.

păreá (par, – rút), vb. – A da impresia, a crea iluzia, a avea aerul. – Mr. (am)par, (am)părui, păreare. Lat. pārēre (Pușcariu 1261; Candrea-Dens., 1331; REW 6235), cf. it. parere, prov. parer, v. fr. paroir, sp., port. parecer.Der. părere, s. f. (opinie, aviz; iluzie, viziune, fantasmă); părelnic, adj. (imaginar, fictiv); parcă (var. ortografică par’că), adv. (s-ar zice, s-ar crede, într-o măsură, cam), în loc de pare că, cf. calabr. parca; dispărea, vb. (a pieri), format după fr. disparaître; dispariție, s. f. (pieire), din fr. disparation; compărea, vb., după fr. comparaître; comparent, adj. (care compare); comparați(un)e, s. f. (prezentare).

pînă prep.1. Exprimă ideea de limită în timp sau în spațiu. – 2. (Conj.) Cîtă vreme, atîta timp cît. – Var. pănă. Mr. pînc(ă), megl. pănă, pon, istr. pire, pir. Probabil din lat. paene(ad), cf. Cipariu, Gram., 39; Pușcariu 1319; Tiktin; REW 6669, dar der. nu este clară. Etimonul lat. *pro ad (Crețu 355) este improbabil. Se folosește împreună cu alte prep. (pînă la, pînă spre, pînă în etc.), cînd nu este înaintea unui adv. Cu rol de conj. se folosește și în combinație pînă ce, pînă cînd, pînă unde. Cf. Moser 439.

pîr interj. – Imită trosnetul, zgomotul unei lovituri, pocnitura unui lemn uscat etc. Creație expresivă, cf. hîr, mîr, bîr, cîr, pîrț.Der. pîrîi, vb. (a pocni, a trosni, a arde cu scîntei); pîrîit, s. n. (pocnet, trosnet); pîrîitoare, s. f. (morișcă; specie de lăcustă, Psophus stridulus), cf. cîrîitoare; pîrîitură, s. f. (trosnet); pîrîi, vb. (a trosni, a pocni).

pîrț interj.1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-PAR (-PARĂ) „care naște, care produce”. ◊ L. pario, parere „a naște, a zămisli” > fr. -pare, germ. -par > rom. -par și -pară.

PĂR. Subst. Păr, perișor (dim.). Plete, coamă, cînepa-dracului (glumeț), chică (pop. și fam.), chiculiță (dim., pop.), chicuță (reg.); șuviță, moț, lațe, ciuf, (reg.), țuluc (reg.), smoc, smoculeț (dim.), smocușor, floc, flocușor (dim.), meșă, gîță (reg.), gîțișoară (dim., reg.). Coc, conci, moțoc (reg.), breton. Coadă, codiță (dim.), cosiță, cosicioară (dim.). Buclă, cîrlionț, zuluf, zulufel (dim., rar), percică (reg.), creț. Perucă. Barbetă; perciune. Barbă, bărbuță (dim.), bărbiță (rar), bărboi (augm.), bărbărie, tîrsoagă (reg.); barbișon, barbișă (rar), cioc, țăcălie; favoriți, perciuni (rar), cotlete. Mustață, mustăcioară (dim.). Sprînceană, sprîncenuță (dim., rar), sprîncenea. Geană. Bărbos. Mustăcios. Sprîncenat. Pilozitate. Coafare, coafat, frizare (rar), frizat (rar); pieptănare, pieptănat; bărbiereală, bărbierit, ras. Depilare. Frizerie, bărbierie; coafură. Frizer, bărbier; coafor, coafeză. Coafură, pieptănătură; frizură, freză; tunsoare, tuns, tunsură (rar). Adj. Pilos. Păros, pletos, lățos. Bărbos. Perciunat. Mustăcios. Sprîncenat. Genat (rar). Cîrlionțat, încrețit; ciufulit, zbîrlit, zbîrlog (rar). Coafat, pieptănat, tuns; ras. Vb. A (se) tunde, a(-și) tăia părul; a (se) coafa, a se friza (rar); a (se) pieptăna, a(-și) aranja părul, a(-și) face freza. A (se) bărbieri, a (se) rade. A (se) depila. A (se) pensa. V. fir.

VASE DE BĂUT. Subst. Pahar, păhărel (dim.), păhăraș (pop.), păhăruș (pop.), pocal, bocal (reg.); potir, potiraș (dim.), cupă, stacană (pop. și fam.). Cană, căniță (dim.), cănățuie (rar), țîț (reg.). Ulcea, ulcelușă (dim.), ulceluță, ulcică, ulcicuță, bărdacă, bărdăcuță (dim.). Ceașcă, ceșcuță (dim.), ceșculiță, tas (înv.), felegean (înv.), șol (reg.), năstrapă (înv. și reg.). Cinzeacă, țoi, ciocan (pop.), ciocănaș (dim., pop.), clondir, clondiraș (dim.). Regală (ieșit din uz), țap, halbă. Urcior, urcioraș (dim.), urcioruș. Ploscă, ploscuță (dim.), ploschiță. Vb. A bea; a soarbe; a da pe gît; a înghiți. V. apă, băuturi alcoolice, băuturi nealcoolice, recipient, văsărie.

PAR AVION (din fr. „cu avionul”) mențiune imprimată pe corespondență și coletele care urmează a fi expediate pe calea aerului.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PAR2, -Ă (< lat. par, paris, „egal, asemănător”) adj. 1. (Despre numere) Care este divizibil cu doi. 2. (MAT.; despre funcții) Care nu își schimbă valoarea când argumentul își schimbă semnul: f(x) = f(-x). 3. (CHIM.) Element de compunere folosit la formarea denumirilor unor substanțe: derivați aromatici disubstituiți în poziția 1, 4, unii polimeri (paracetaldehida) etc.

PAR subst. 1. Păruș, munt., 1618 (Glos; 17 B III 45) etc. 2. + -otă: Parotă act., ard. (Petr. 15). 3. Cf. Paroșa, N., olt. (Hur 129). 4. Parușeni s., mold.

Par, -a, -ea v. Parascheva III 1, 2.

PARÉ, Ambroise (c. 1509-1590), chirurg francez. Unul dintre reformatorii medicinei Renașterii. A introdus tehnici operatorii noi (hemostaza prin ligatura arterelor în locul cauterizării, după amputația membrelor); a pus bazele marii chirurgii (amputații, dezarticulări). Alături de J. Hunter și J. Lister, socotit printre cei mai mari chirurgi ai tuturor timpurilor. Autor a unor lucrări privind circulația sangvină.

PÄRT, Arvo (n. 1935), compozitor estonian. Din 1980, stabilit la Viena, apoi la Berlin. Lucrează ca inginer de sunet. Creație inițial într-un stil tradițional, apoi perioadă matematică și serială („Perpetuum Mobile”, „Diagrammid”). Ulterior integrează tradiția, prin tehnici de colaj („Collage teemal Bach”, „Credo”) și evoluează spre un stil sincretic, asociind referințele gregoriene cu sonorități noi („Simfonia a III-a”), într-un profund caracter religios.

PĂR2 (lat. pirus) s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cultivat în zonele temperate, rezistent la secetă, înalt până la 20 m, cu flori albe sau roz și fructe mari, cu pulpă fină, zemoasă (Pyrus sativa). În România crește în majoritatea zonelor țării, existând centre specializate în creșterea sa. Scoarța, frunzele, florile și fructele sunt folosite în medicina umană tradițională (ca astringente, diuretice, febrifuge etc.). Cel mai mare producător de pere din lume a fost, în 2000, China, cu o producție de 3.611 mii t. V. pară2.P. pădureț (Pyrus pyraster) = specie de păr care crește spontan, dispersat, în pădurile de câmpie și dealuri joase; fructele sunt mici, tari, astringente.

PĂRUL BERENICEI (Coma Berenices), constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Leul și Boarul. Vizibilă din România primăvara.

QUI TACET CONSENTIRE VIDETUR (lat.) cine tace pare a consimți – Principiu de drept canonic, luat ca deviză de papa Bonifaciu VIII.

PĂR subst. I. 1. – Ioan (Ard I 62). 2. Părosu, mold.; Păroasa și Păroși ss. 3. Păruș gelep (16 B IV 445). 4. Perescu, M. (Î Div); Perești, Perilești ss. 5. + -ian: Perian b. (Moț); -u (Bîr II); Periiani sau Perieni s. (Ștef); Perian(u) cu suf. de apartenență locală < satul Peri. II. Compuse: 1. Părucriț (17 B III 430). 2. Părlatu, olt. (17 B I 443); Părlăt/escu act. -easca t.; cf. însă Perlați șef albanez din sec XV. 3. Părvechiu (17 B III 107); Părveche moșn. (17 13 II 237). 4. Cf. Părchilă, Drag., 1700 (IO 29) – evident un nume compus.

PYRUS L., PĂR, fam. Rosaceae. Gen originar din Europa, nordul Africii și Iran, cca 18 specii, arbori, uneori arbuști, rar spinoși. Frunze simple, caduce, deseori cu stipele, dentate sau întregi, pețiolate, apar o dată cu florile. Florile albe (pe tip 5, cca 25 stamine, antere roșii, pînă la 5 stile libere) dispuse în raceme umbeliforme: Fructe cărnoase, semințe negricioase.

SCIRPUS L., PĂRUL FEMEII, fam. Cyperaceae. Gen originar de pe tot globul, cca 195 specii, erbacee, anuale sau vivace. Tulpini cilindrice, verzi, lungi și subțiri, mai multe laolaltă, la unele specii în tinerețe erecte, apoi pendente. Frunze ligulate, cu marginile întregi. Flori hermafrodite (pînă la 3 stamine, stil caduc, stigmat cu 2-3 ramuri filamentoase, perigon cu sau fără sete), așezate pe axa spiculețelor maro-închis-negre, dispuse terminal pe tulpină, într-o inflorescență peniciliformă, patentă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

par, pari s. m. (er.) penis erect.

a bea paharul până la fund expr. a îndura un necaz / o durere până la capăt.

a i se face (cuiva) părul măciucă expr. a fi cuprins de spaimă.

a i se ridica / a i se face părul măciucă expr. a se speria foarte tare, a se îngrozi, a se înspăimânta.

a scoate (cuiva) peri albi expr. a supăra, a hărțui; a șicana; a vexa (pe cineva).

a se ține într-un fir de ață / de păr expr. (și fig.) a fi în pragul prăbușirii / al colapsului; a fi șubred / firav / gata să cadă.

a vorbi în doi peri expr. a vorbi intenționat confuz.

a-i cădea (cuiva) părul din nas expr. (adol.) a fi surprins / uluit.

a-i ieși capul prin păr expr. (adol.) a fi tuns zero.

a-i ieși părul prin căciulă expr. 1. a i se urî cu așteptatul. 2. a o duce greu.

a-i ieși peri albi expr. a-și face griji; a fi tracasat / suprasolicitat / stresat.

când mi-o crește păr în palmă expr. niciodată.

hai, pârț! expr. (adol., vulg.) pleacă!, fugi!, du-te de-aici!

îmi pare (I’m) sorry expr. îmi pare rău, regret.

în doi peri exp. 1. fără a convinge. 2. dubios, ambiguu.

mere, pere și bretele expr. (glum.) sân de femeie de dimensiuni mici, medii și mari.

pârț I. pârțuri s. n. (pop.) gaze intestinale II. interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal)

plânge paharul! expr. (glum.) paharul e gol!, toarnă în pahare!

plin de bani ca broasca de păr expr. (glum.) sărac, nevoiaș.

scoică cu păr expr. vulvă; vagin.

tras(ă) de păr expr. neverosimil; forțat.

Intrare: Par
nume propriu (I3)
  • Par
Intrare: par (adj.)
par1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • par
  • parul
  • paru‑
  • pa
  • para
plural
  • pari
  • parii
  • pare
  • parele
genitiv-dativ singular
  • par
  • parului
  • pare
  • parei
plural
  • pari
  • parilor
  • pare
  • parelor
vocativ singular
plural
Intrare: par (pref.)
prefix (I7-P)
  • par
Intrare: par (s.m.)
par2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • par
  • parul
  • paru‑
plural
  • pari
  • parii
genitiv-dativ singular
  • par
  • parului
plural
  • pari
  • parilor
vocativ singular
plural
Intrare: par (suf.)
sufix (I7-S)
  • par
pară2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • pa
Intrare: de-a fir a păr
de-a fir a păr locuțiune adverbială
compus
  • de-a fir a păr
Intrare: pahar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pahar
  • paharul
  • paharu‑
plural
  • pahare
  • paharele
genitiv-dativ singular
  • pahar
  • paharului
plural
  • pahare
  • paharelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păhar
  • păharul
  • păharu‑
plural
  • păhare
  • păharele
genitiv-dativ singular
  • păhar
  • păharului
plural
  • păhare
  • păharelor
vocativ singular
plural
paar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
par3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • par
  • parul
plural
  • pare
  • parele
genitiv-dativ singular
  • par
  • parului
plural
  • pare
  • parelor
vocativ singular
plural
păar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păghar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păhariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pehar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pair
  • pronunție: per
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pair
  • pairul
  • pairu‑
plural
  • pairi
  • pairii
genitiv-dativ singular
  • pair
  • pairului
plural
  • pairi
  • pairilor
vocativ singular
  • pairule
  • paire
plural
  • pairilor
par2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • par
  • parul
  • paru‑
plural
  • pari
  • parii
genitiv-dativ singular
  • par
  • parului
plural
  • pari
  • parilor
vocativ singular
plural
Intrare: part (interj.)
part2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • part
  • par‑
Intrare: Păr
nume propriu (I3)
  • Păr
Intrare: păr (fir)
substantiv masculin (M26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păr
  • părul
  • păru‑
plural
  • peri
  • perii
genitiv-dativ singular
  • păr
  • părului
plural
  • peri
  • perilor
vocativ singular
plural
Intrare: păr (pom)
substantiv masculin (M26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păr
  • părul
  • păru‑
plural
  • peri
  • perii
genitiv-dativ singular
  • păr
  • părului
plural
  • peri
  • perilor
vocativ singular
plural
Intrare: păr (sparanghel)
păr (sparanghel) substantiv masculin
substantiv masculin (M26)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păr
  • părul
plural
  • peri
  • perii
genitiv-dativ singular
  • păr
  • părului
plural
  • peri
  • perilor
vocativ singular
plural
Intrare: păr-de-lup
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păr-de-lup
  • părul-de-lup
plural
genitiv-dativ singular
  • păr-de-lup
  • părului-de-lup
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părea
verb (V512)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • părea
  • părere
  • părut
  • părutu‑
  • părând
  • părându‑
singular plural
  • pari
  • păreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • par
(să)
  • par
  • păream
  • părui
  • părusem
a II-a (tu)
  • pari
  • pai
(să)
  • pari
  • pai
  • păreai
  • păruși
  • păruseși
a III-a (el, ea)
  • pare
(să)
  • pa
  • paie
  • părea
  • păru
  • păruse
plural I (noi)
  • părem
(să)
  • părem
  • păream
  • părurăm
  • păruserăm
  • părusem
a II-a (voi)
  • păreți
(să)
  • păreți
  • păreați
  • părurăți
  • păruserăți
  • păruseți
a III-a (ei, ele)
  • par
(să)
  • pa
  • paie
  • păreau
  • păru
  • păruseră
verb (V604)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pare
singular plural
  • pareți
  • păreți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • parem
(să)
  • parem
a II-a (voi)
  • pareți
(să)
  • pareți
a III-a (ei, ele)
Intrare: Părul-Berenicei
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Părul-Berenicei
plural
genitiv-dativ singular
  • Părului-Berenicei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-ciutei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-ciutei
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-ciutei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-doamnei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-doamnei
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-doamnei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-femeii
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-femeii
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-femeii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-fetei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-fetei
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-fetei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-Maicii-Domnului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-Maicii-Domnului
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-Maicii-Domnului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-Maicii-Preciste
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-Maicii-Preciste
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-Maicii-Preciste
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-orfanei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-orfanei
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-orfanei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-porcului
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-porcului
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-porcului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-Sfintei-Marii
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-Sfintei-Marii
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-Sfintei-Marii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-Sfintei-Mării
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-Sfintei-Mării
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-Sfintei-Mării
plural
vocativ singular
plural
Intrare: părul-zânelor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • părul-zânelor
plural
genitiv-dativ singular
  • părului-zânelor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: până (conj.)
până2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
Surse flexiune: DOR
  • pâ
  • pân‑
pănă prepoziție
prepoziție (I12)
  • pă
pără2 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
  • pă
pună prepoziție
prepoziție (I12)
  • pu
pâr3 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • pâr
Intrare: pâr (interj.)
pâr2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • pâr
pârr interjecție
interjecție (I10)
  • pârr
Intrare: pâr (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâr
  • pârul
  • pâru‑
plural
  • pâri
  • pârii
genitiv-dativ singular
  • pâr
  • pârului
plural
  • pâri
  • pârilor
vocativ singular
  • pârule
  • pâre
plural
  • pârilor
Intrare: pâră
pâră (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâ
  • pâra
plural
  • pâre
  • pârele
genitiv-dativ singular
  • pâre
  • pârei
plural
  • pâre
  • pârelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâr
  • pârul
  • pâru‑
plural
  • pâri
  • pârii
genitiv-dativ singular
  • pâr
  • pârului
plural
  • pâri
  • pârilor
vocativ singular
  • pârule
  • pâre
plural
  • pârilor
pâră (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pâ
  • pâra
plural
  • pâri
  • pârile
genitiv-dativ singular
  • pâri
  • pârii
plural
  • pâri
  • pârilor
vocativ singular
plural
pără1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pă
  • păra
plural
  • păre
  • părele
genitiv-dativ singular
  • păre
  • părei
plural
  • păre
  • părelor
vocativ singular
plural
Intrare: pârț (interj.)
pârț2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • pâ
  • pâr‑
pârța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

par, paadjectiv

  • 1. (Despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu numărul doi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: impar
    • format_quote 8 este un număr par. DLRLC
    • 1.1. (Despre funcții) Care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. DN
etimologie:

par, parisubstantiv masculin

  • 1. Bucată de lemn rotundă, lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Închisei și înțepenii ușa pe dinlăuntru cu un par zdravăn, HOGAȘ, M. N. 86. DLRLC
    • format_quote Cu cinci ciocoi avem de încheiat socoteli. Să mergem să le încheiem cu parul, cu focul și pîrjolul. DLRLC
    • format_quote Sînt hotărît să nu las ca să treacă drumul d-tale pe moșia mea. – Prea bine; însă cum îl vei opri? – M-oi aține la hotar cu paru, dac-a trebui. ALECSANDRI, T. I 361. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu parul = cu forța. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: silit
    • chat_bubble A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva). DEX '09 DEX '98
      sinonime: bate
      • chat_bubble prin extensiune A împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. DEX '09
    • chat_bubble Nu da vrabia din mână pe cea din par. DLRLC
    • chat_bubble A (i) se apropia funia de par = a fi bătrân, aproape de moarte. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Amu a scornit alta: cică să-i aduc pe fata împăratului Roș de unde-oi ști... Se vede că mi s-a apropiat funia la par. CREANGĂ, O. A. 243. DLRLC
    • chat_bubble A (i) se apropia funia de par = a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Luptă cereai!.. Iaca luptă... – Îmi place șoimane; dar pare-mi-se că s-apropie funia de par. ALECSANDRI, T. 1494. DLRLC
    • chat_bubble Cât cioara-n par. DLRLC
  • 2. Cracă groasă de copac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Frate, frate de stejar! Lasă-mă să tai un par Să-mi fac osie de car. – Frățioare romînaș, Voios parul da-ți-l-aș, Dac-ai face tu din el Buzdugan de voinicel. ALECSANDRI, P. P. 44. DLRLC
    • 2.1. Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: prepeleac
      • format_quote În ogrăzile gospodarilor, cam la un loc ferit, se vede și parul de oale, în care se pun oalele după ce s-au spălat curat. ȘEZ. VII 92. DLRLC
etimologie:

pahar, paharesubstantiv neutru

  • 1. Vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme ori mărimi, din care se bea apă sau alte lichide. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe colacul fintînii erau două pahare de argint. CREANGĂ, P. 290. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bău paharul dintr-o dată, îl ridică și îl izbi de podele. SADOVEANU, O. I 456. DLRLC
      • format_quote În timpul mesei, printre paharele și ulcelele ridicate în sănătatea tinerilor și a bătrînilor, zburau cu vioiciune felicitările și glumele cuviincioase. BUJOR, S. 101. DLRLC
      • format_quote Dă-mi un pahar de apă cu gheață! NEGRUZZI, S. I 63. DLRLC
    • 1.2. Pahar dulce (sau de dar) = pahar de vin sau de țuică (îndulcit cu miere), care se oferă oaspeților la nuntă și pentru care aceștia dăruiesc mirilor bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La paharul dulce s-a adunat de la nuntași de două ori cît cheltuiala. SADOVEANU, P. M. 204. DLRLC
      • format_quote Negustorul, după ce a băut paharul cel dulce, a dăruit celor tineri o căruță plină de odoare scumpe. MARIAN, O. II 321. DLRLC
    • 1.3. Pahar de cale-albă = pahar (de vin) pe care părinții miresei îl dau tinerilor căsătoriți să-l bea când se despart de ei. DLRLC
    • 1.4. Cântec de pahar = cântec care se cântă la masă în timpul unei petreceri. NODEX
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La masă el prînzea totdeauna împreună cu doisprezece ciraci ai săi... toți buni de pahar și vînători de meserie. GANE, N. i 171. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură. DEX '09
    • chat_bubble A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat. DEX '09
      • format_quote Nici unul pînă acum n-a fost în stare să-i ție căsuța pahar, să-i fie omului mai mare dragul. BASSARABESCU, V. 96. DLRLC
      • format_quote Numai trei mîndre-am avut: Una-n deal Ca ș-un pahar. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 95. DLRLC
    • chat_bubble A sorbi (pe cineva) într-un pahar de apă. DLRLC
    • chat_bubble A da paharul peste cap. DLRLC
  • 2. figurat Chin, durere, necaz, suferință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era silită a bea un nou pahar de durere. NEGRUZZI, S. I 49. DLRLC
    • chat_bubble A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc. DEX '09
      • format_quote Dar multe, doamne, i-au bătut – I-a fost paharul plin. COȘBUC, P. I 229. DLRLC
  • 3. popular Ventuză (pentru bolnavi). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ventuză
    • format_quote I-a pus baba... pahare și n-are voie să iasă din casă. C. PETRESCU, R. DR. 205. DLRLC
  • comentariu regional Plural și: pahară. DLRLC
etimologie:

pair, pairisubstantiv masculin

  • 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în Evul Mediu. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote [Obșteasca adunare] avea drept să judice în pricini de vini mari și de stat întocmai ca și camerile pairilor de acum din Franța și Englitera. BĂLCESCU, la ODOBESCU, S. I 445. DLRLC
    • 1.1. Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. DEX '09 DEX '98
etimologie:

partinterjecție

  • 1. rar Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote N-apuc să răspunz, domnule, și șart! part! trosc! pleosc! patru palme. CARAGIALE, O. I 202. DLRLC
etimologie:

păr-de-lupsubstantiv masculin

părea, parverb

  • 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparența de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cel de-al doilea părea să fi fost un ins slab și cu fața suptă. CAMIL PETRESCU, N. 17. DLRLC
    • format_quote Un trandafir în văi părea; Mlădiul chip i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
    • format_quote Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154. DLRLC
    • format_quote O bucată de vreme lui moș Gheorghe i se par toate pe dos. SP. POPESCU, M. G. 52. DLRLC
    • format_quote Ei mergeau fără a simți că merg, părîndu-li-se calea scurtă. CREANGĂ, P. 276. DLRLC
    • 1.1. rar impersonal Introduce o propoziție subiectivă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Pare că și trunchii veciniei poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
      • format_quote Părea că mă aflam într-un mare salon. NEGRUZZI, S. I 60. DLRLC
      • format_quote Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad. EMINESCU, O. I 204. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv rar A atrage atenția. DEX '09 DEX '98
      sinonime: impune
    • chat_bubble locuțiune verbală A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bucura
      • format_quote Auzind caprele din vecinătate de una ca asta, tare le-a mai părut bine. CREANGĂ, P. 34. DLRLC
      • format_quote Bine-ți pare să fii singur, crai bătrîn fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? EMINESCU, O. I 83. DLRLC
      • format_quote Mie-mi pare bine că eu te-am scăpat. BOLINTINEANU, O. 194. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A-i părea (cuiva) rău = regreta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: regreta
      • format_quote Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins, Dar n-am făcut-o dinadins Și rău ce-mi pare-acum! COȘBUC, P. I 94. DLRLC
      • format_quote Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar. EMINESCU, O. I 192. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pare că = parcă. DEX '09 DEX '98
      sinonime: parcă
    • chat_bubble Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înțelege. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A avea impresia, a-și închipui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am să merg mai înspre seară Prin dumbrăvi, ca mai de mult, În privighetori să-mi pară Glasul Linei că-l ascult. COȘBUC, P. I 49. DLRLC
    • format_quote Dac-ar fi un foc în sobă, Mi-ar părea că sîntem doi. VLAHUȚĂ, O. A. 86. DLRLC
    • format_quote Ridicînd ochii și clipind, Vitoriei i se păru că brazii sînt mai negri decît de obicei. SADOVEANU, B. 20. DLRLC
    • format_quote Mi s-a părut c-aud la geam Cu degetul cum bate. COȘBUC, P. I 193. DLRLC
    • 2.1. Aprecia, considera, găsi, plăcea, socoti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ei stăpîne, cum ți se pare? – Cum să mi se pară, măi Chirică? CREANGĂ, P. 167. DLRLC
      • 2.1.1. învechit regional A se sinchisi, a-i păsa. DLRLC
        • format_quote Pentru tine iaste mai mare cinstea că măgariului nu i se pare de cîntarea ta și nu-i place. ȚICHINDEAL, F. 168. DLRLC
  • 3. A se înșela; a i se năzări. DEX '09 DEX '98
etimologie:

păr, perisubstantiv masculin

  • 1. Totalitatea firelor subțiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului și mai ales pe a unor animale. DEX '09 DLRLC NODEX
    diminutive: perișor
    • format_quote Lupul păru-și schimbă, dar năravul ba. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Calul se și scutură de trei ori și îndată rămîne cu părul lins-prelins și tînăr ca un tretin. CREANGĂ, P. 195. DLRLC
    • format_quote S-o aflat un turc bătrîn Cu barbă de păr păgîn. ȘEZ. I 109. DLRLC
    • format_quote Vorbea mereu despre perii încărunțiți înainte de vreme... spunea mereu că o singură dorință mai avea în viață. SLAVICI, N. I 130. DLRLC
    • format_quote Cine să fie acel neomenit care mi-a necinstit perii cei albi. ai bătrînețelor mele? ISPIRESCU, L. 121. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire, care acoperă capul omului. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Păr ondulat. Păr mare. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Deodată Bardac își simți părul ridicîndu-i-se în vîrful capului. SADOVEANU, O. VII 362. DLRLC
      • format_quote Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor. COȘBUC, P. I 56. DLRLC
      • format_quote Părul tău ți se desprinde Și frumos ți se mai șede. EMINESCU, O. I 209. DLRLC
      • format_quote Fratele cel mijlociu Și cu părul castaniu Din ochi tare lăcrima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 499. DLRLC
      • format_quote Căpitan Rîmlean Calcă peste piatră Și iată că-ndată Lumei se arată o dalbă de fată... Vie și frumoasă... Cu păr aurit. ALECSANDRI, P. P. 15. DLRLC
      • 1.1.1. (la) singular Fiecare dintre firele care alcătuiesc părul. DLRLC
        • format_quote Un fir de păr alb în barbă. DLRLC
    • 1.2. popular Peri răi = numele unei boli de ochi, de obicei provocată de firele de gene mai lungi care irită globul ocular. DEX '09 DLRLC NODEX
      sinonime: blefarită
    • 1.3. (Fiecare dintre) firele chitinoase care acoperă unele organe sau părți ale corpului insectelor. DEX '09 NODEX
    • 1.4. prin analogie Firele scurte, ieșite în afară, care acoperă suprafața unei țesături, în special a unui covor. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Mulți tătari stau împregiur Cu ochi mici ca ochi de ciur Și stau toți îngenunchieți Pe covor cu perii creți. ALECSANDRI, P. P. 77. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală popular În doi peri = DEX '09
      sinonime: cărunt
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În doi peri = (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Zîmbea în doi peri. VORNIC, P. 141. DLRLC
      • format_quote Ciocoi în doi peri, giumătate acățat de protipenda prin măritișul unei mătuși a lui c-un boieri mare și giumătate atîrnat în gios de rudele lui de starea a doua. ALECSANDRI T. 1343. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială regional În doi peri = amețit de băutură. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cînd îi omul în doi peri să te ferești de dînsul, c-atunci e cum îi mai rău. CREANGĂ, P. 166. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (În construcție cu verbele «a fi», «a se afla») În păr = a fi sau a se afla toți de față, fără să lipsească nimeni dintre cei care ar trebui sau care ne-am aștepta să fie prezenți. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Familia Herdelea se afla în păr în pridvor. REBREANU, I. 66. DLRLC
      • format_quote Purceii erau toți în păr la ugerul scroafei și sugeau. ISPIRESCU, L. 129. DLRLC
      • format_quote A doua seară se și înființase cheful în salonașul lui Iorgu. Șampanie din destul și toți ștrengarii în păr. CARAGIALE, O. III 13. DLRLC
    • chat_bubble Din (sau de-a) fir în (ori a) păr = de la un capăt la altul și cu lux de amănunte; în întregime, în amănunt, foarte minuțios. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble Tras de păr, se spune despre o concluzie forțată, la care ajunge cineva exagerând sau denaturând adevărul. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A se lua cu mâinile de păr sau a-și smulge părul din cap, se spune când cineva este cuprins de disperare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cînd auzi împărăteasa de cele ce se întîmplase, se luă cu mîinile de păr. ISPIRESCU, L. 121. DLRLC
      • format_quote Să te-ajungă dor cumplit, Să lași lingura pe blid, Să ieși afară plîngînd Și părul din cap smulgînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 265. DLRLC
    • chat_bubble A se lua (sau a se prinde) de păr cu cineva = a se certa foarte tare, a se încăiera cu cineva. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A atârna (sau a se ține) de un fir de păr (sau de ață) = a depinde de o nimica toată. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A (i) se ține (sau a-i atârna) viața într-un fir de păr, se zice când cineva este în primejdie de a-și pierde viața. DLRLC NODEX
    • chat_bubble A se da după păr = a se comporta după cum cere împrejurarea; a se acomoda. DEX '09 DLRLC
      sinonime: acomoda
      • format_quote Bre tătar, dă-te după păr. Altfel te lepădăm. Aicea treaba-i una, supărarea-i alta. Nici n-avem cînd fi supărați. SADOVEANU, O. L. 109. DLRLC
      • format_quote Așa era acum și altfel nu putea să fie, și ea se dete din ce în ce după păr. SLAVICI, O. I 137. DLRLC
    • chat_bubble N-am păr în cap sau cât păr în cap, ca părul din cap = în număr foarte mare; foarte mult. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Lume multă... iac-așa, ca păru din cap. BUJOR, S. 134. DLRLC
      • format_quote Ei! domnule, cîte d-astea n-am citit eu, n-am păr în cap! CARAGIALE, O. I 95. DLRLC
    • chat_bubble Cât păr în palmă (sau pe broască) = deloc, nimic. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Odinioară am avut minte cît păr pe broască. SADOVEANU, O. I 504. DLRLC
    • chat_bubble Când mi-o crește păr în palmă sau când o face broasca păr = nicicând, niciodată. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote S-o pricopsi cînd mi-o crește păr în palmă. PANN, la TRDG. DLRLC
    • chat_bubble A avea păr pe limbă = a fi prost; a fi lipsit de educație, necioplit. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A i se ridica (sau a i se sui) (tot) părul (în cap sau în vârful capului) sau a i se face (ori a i se ridica etc.) părul măciucă = a-i fi foarte frică. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (ori în șapte etc.) = a cerceta ceva cu minuțiozitate exagerată. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A-i scoate (cuiva) peri albi (sau suri) = a pricinui (cuiva) multe necazuri. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Duceți-vă de pe capul meu, că mi-ați scos peri albi de cînd ați venit. CREANGĂ, O. A. 261. DLRLC
    • chat_bubble A-i ieși (cuiva) peri albi = a avea multe supărări, a îmbătrâni din cauza prea multor necazuri. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Of!... mi-o ieșit peri albi de cînd am fată mare! ALECSANDRI, T. I 51. DLRLC
    • chat_bubble A-i ieși (sau a-i trece) cuiva părul prin căciulă = a face eforturi deosebite, trecând peste multe greutăți; a ajunge la limita răbdării; a fi foarte sărac. DEX '09 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A rămâne (sau a fi) fată în păr = a rămâne (sau a fi) necăsătorită. DLRLC
      • format_quote Fata babei însă... a rămas fată-n păr... și tot fată în păr va fi și pînă în ziua de astăzi. MARIAN, O. II 197. DLRLC
    • chat_bubble compus învechit Păr-de-câine = pezevenchi, înșelător. DLRLC
      • format_quote Ești un hoț, un păr-de-cîine, nu voi să te văz mai mult. PANN. P. V. III 114. DLRLC
  • 2. Denumire generală dată fibrelor naturale de origine animală. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Scăpase cartea pe învelitoarea ușoară de păr de cămilă. SADOVEANU, O. VII 97. DLRLC
    • format_quote Îmbrăcat într-o pijama de păr de cămilă, sta răsturnat într-un fotoliu. BART, E. 296. DLRLC
  • 3. prin analogie Fiecare dintre filamentele (fine), de origine epidermică, existente pe anumite organe ale unor plante. DEX '09 DLRLC NODEX
  • 4. Arc în formă de spirală la ceas. DEX '09 NODEX
etimologie:

păr, perisubstantiv masculin

  • 1. Pom din familia rozaceelor cu coroana piramidală, cu frunze ovale, cu flori mari, albe sau roz, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus sativa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: perișor
    • format_quote La primarele Axinte ne aștepta o masă întinsă sub un păr străvechi în coasta casei. SADOVEANU, O. VI 343. DLRLC
    • format_quote Nu merse ea tocmai mult, și numai iaca ce vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi în toate părțile. CREANGĂ, O. A. 180. DLRLC
    • format_quote Măi, bădița, buze moi, Mută-ți casa. lîngă noi, C-am un păr cu pere moi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 48. DLRLC
    • diferențiere Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbenă sau galbenă-verzuie și roșiatică pe partea dinspre soare. NODEX
    • 1.1. Lemnul arborelui descris mai sus, întrebuințat în strungărie și în sculptură. DLRLC
etimologie:

Părul-Bereniceisubstantiv propriu masculin articulat, substantiv masculin

  • chat_bubble compus astronomie Constelație din emisfera boreală, situată între constelațiile Leul și Boarul. Vizibilă din România primăvara (Coma Berenices). DEX '09 DE

părul-ciuteisubstantiv masculin articulat

părul-doamneisubstantiv masculin articulat

părul-feteisubstantiv masculin articulat

  • chat_bubble compus Plantă criptogamă înrudită cu feriga, folosită ca plantă medicinală și ornamentală (Adianthum capillus-Veneris). DEX '09

părul-Maicii-Domnuluisubstantiv masculin articulat

  • chat_bubble compus Plantă erbacee cu frunze mate, crestate adânc, având sporangii dispuși pe partea inferioară a frunzei; crește prin crăpăturile stâncilor și prin pădurile umede și umbroase (Asplenium adianthum nigrum). DEX '09 DLRLC

părul-Maicii-Precistesubstantiv masculin articulat

părul-orfaneisubstantiv masculin articulat

părul-porculuisubstantiv masculin articulat

părul-Sfintei-Mariisubstantiv masculin articulat

părul-Sfintei-Măriisubstantiv masculin articulat

părul-zânelorsubstantiv masculin articulat

pâconjuncție

  • 1. Introduce propoziții circumstanțiale de timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Stabilește un raport de posterioritate, precizând limita până la care se îndeplinește acțiunea din regentă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Greu le-a fost, pîn’ și-au făcut rost de coase. CAMILAR, N. II 385. DLRLC
      • format_quote Mai șede moș Nichifor așa pe gînduri, pînă-și gătește de băut luleaua. CREANGĂ, P. 132. DLRLC
      • format_quote Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine, Pînă văd păinjenișul între tufe ca un pod. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
      • format_quote Dar escortele trebuiră s-aștepte mult pînă să poată tăia strada. CAMILAR, N. II 58. DLRLC
      • format_quote Și pînă să băgăm de seamă Vîntoasele-și făcură rost. COȘBUC, F. I 245. DLRLC
      • format_quote Stăi un minut pînă să-mi schimb haina; ieșim împreună. CARAGIALE, O. I 107. DLRLC
    • 1.2. (Urmat de o negație, stabilește un raport de anterioritate) Mai înainte ca..., mai înainte de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era mai bine ca negura să nu se mai ieie, pîn’ nu vor ajunge ei după zarea aceea vînătă unde bat tunurile tot mai aprige. CAMILAR, N. I 8. DLRLC
      • format_quote Ea nu voiește nici în ruptul capului să-l iubească pînă nu-i va aduce herghelia ei de iepe. ISPIRESCU, L. 23. DLRLC
      • format_quote Ba eu nu m-oi mărita Pînă nu t-ei însura. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 261. DLRLC
      • format_quote Pînă a nu părăsi satul meu, adică pînă a nu isprăvi clasele primare, nu știam despre aceste flori. GALACTION, O. I 56. DLRLC
      • format_quote Plec miercuri seară la București, unde voi ședea vro trei zile pînă a nu merge la Sinaia. ALECSANDRI, S. 151. DLRLC
      • format_quote Ci-n Dunăre se țîpa, Și pîn-a nu se țîpa, Ea din gură cuvînta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune conjuncțională (Uurmat de o negație) Până când. Până ce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Să zic da, nu-mi vine bine Pînă cînd nu m-am gîndit. COȘBUC, P. I 178. DLRLC
        • format_quote Pînă cînd nu te știam Unde mă culcam dormeam. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 88. DLRLC
        • format_quote Să nu cumva să deschideți pînă ce nu-ți auzi glasul meu. CREANGĂ, O. A. 138. DLRLC
    • 1.3. Atâta timp cât..., câtă vreme..., cât... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ia mai dă-te oleacă pe jos, pînă se mai vede. CREANGĂ, P. 129. DLRLC
      • format_quote Pînă-s mere mititele, Stau în creangă făloșele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 429. DLRLC
      • format_quote Pînă țineam cu codrul, Eram roșu ca focul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 290. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune conjuncțională Până când. Până ce. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Așteaptă-mă până când mă întorc din oraș. DLRLC
        • format_quote Haide, bade, de mă ia Pîn’ ce-s pruncă tinerea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. DLRLC
        • format_quote Pînă ce iubeam copile, Mai era ceva de mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367. DLRLC
  • 2. Introduce propoziții circumstanțiale de loc; arată limita, hotarul în spațiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Peste fluviu, drept în fața pădurii, se aflau șapte cazemate, șapte coline rotunde, pînă unde nimeni nu ajunsese. CAMILAR, N. I 241. DLRLC
    • format_quote La Broșteni nu știe cum a ajunge. Noroc că are acolo niște cunoscuți de la care a putea împrumuta ceva, ca să răzbească pînă unde are asemenea durere. SADOVEANU, B. 145. DLRLC
    • format_quote figurat Bine, frate, înțeleg plastografie pînă unde se poate. CARAGIALE, O. I 111. DLRLC
etimologie:

pâ, pâresubstantiv feminin

  • 1. Plângere făcută împotriva cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întreba dacă are cineva vreo pricină, vreo pîră de adus. GALACTION, O. I 280. DLRLC
    • format_quote Nu voi s-ascult astăzi, duminică, așa vorbe de pîră. CARAGIALE, S. 53. DLRLC
  • 2. Denunț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: denunț
  • 3. Bârfeală, calomnie, clevetire, defăimare. DEX '09 DEX '98
  • 4. învechit regional Judecată, proces. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote El m-a dat în pîră ca să mă scoată din Ciobotești. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Acești trei oameni avea pîră pentru un mînz. SBIERA, P. 218. DLRLC
etimologie:

pârinterjecție

  • 1. (Adesea pronunțat cu „r” prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bocănește el cît bocănește, cînd pîrr! cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide. CREANGĂ, O. A. 151. DLRLC
etimologie:

pâr, pârisubstantiv masculin

  • 1. regional Persoană care pârăște. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ștefan-vodă auzea, Mîna pe condei punea Și pe hîrtie scria, în mîna pîrului c-o da. MAT. FOLK. 105. DLRLC
etimologie:

pâinterjecție

  • 1. popular Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii

Un articol lingvistic