PĂR subst. I. 1. – Ioan (Ard I 62). 2. Părosu, mold.; Păroasa și Păroși ss. 3. Păruș gelep (16 B IV 445). 4. Perescu, M. (Î Div); Perești, Perilești ss. 5. + -ian: Perian b. (Moț); -u (Bîr II); Periiani sau Perieni s. (Ștef); Perian(u) cu suf. de apartenență locală < satul Peri. II. Compuse: 1. Părucriț (17 B III 430). 2. Părlatu, olt. (17 B I 443); Părlăt/escu act. -easca t.; cf. însă Perlați șef albanez din sec XV. 3. Părvechiu (17 B III 107); Părveche moșn. (17 13 II 237). 4. Cf. Părchilă, Drag., 1700 (IO 29) – evident un nume compus.