15 definiții pentru regreta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGRETA, regret, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

REGRETA, regret, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

regreta vt [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / Pzi: regret, (înv) ~tez / E: fr regretter] 1 A fi cuprins de părere de rău (pentru o faptă). 2 (Pex) A avea remușcări.

REGRETA, regret, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău (pentru o faptă), a-i părea rău (după ceva sau după cineva); a se căi. Astăzi am regretat sprijinul pe care i l-am dat. DUMITRIU, N. 36. Acum regret și mai mult despărțirea noastră. SADOVEANU, Z. C. 77. Regret albia-ți frumoasă, Amaradie iubită, Regret piscurile tale coperite de păduri. MACEDONSKI, O. I 9. Nu poate cineva decît a regreta activitatea în darn cheltuită atîtor oameni laborioși! NEGRUZZI, S. I 341. ◊ Absol. Regret, dar nu știu să dansez, declară umilit... Guță. C. PETRESCU, C. V. 196. – Prez. ind. și: (învechit) regretez (ALEXANDRESCU, M. 72).

REGRETA vb. I. tr. A-i părea rău, a avea remușcări, a se căi. [P.i. regret. / < fr. regretter].

REGRETA vb. tr. a-i părea rău (după ceva sau cineva); a avea remușcări, a se căi. (< fr. regretter)

A REGRETA regret 1. intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a se căi. 2. tranz. (fapte sau acțiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a jeli. ~ o pierdere. /<fr. regretter

regretà v. a-i părea rău de o pierdere sau de o greșală.

regret sn [At: MACEDONSKI, O. I, 52 / Pl: ~e / E: fr regret] 1 Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte. 2 (Pex) Remușcare. 3 (Îlav) Cu ~ sau cu tot ~ul Cu (multă) părere de rău.

2) *regrét, a v. tr. (fr. regretter, d. got. greton, isl. grata, engl. greet, a se văĭta). Îmĭ pare răŭ, simt întristare p. ceĭa ce nu maĭ pot avea saŭ p. ceĭa ce am făcut: a regreta moartea unuĭ amic, perderea unor banĭ, o greșală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

regreta (a ~) (desp. re-gre-) vb., ind. prez. 1 sg. regret, 2 sg. regreți, 3 regre; conj. prez. 1 sg. să regret, 3 să regrete

regreta (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regre

regreta vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. regret, 3 sg. și pl. regre

regret (desp. re-gret) s. n., pl. regrete

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REGRETA vb. 1. v. căi. 2. (înv. și pop.) a plânge. (Își ~ păcatele.)

REGRETA vb. 1. a se căi, a se pocăi, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrînge, a jeli, a jelui, a se scîrbi, a se smeri. (~ pentru cele făcute.) 2. (înv. și pop.) a plînge. (Își ~ păcatele.)

Intrare: regreta
  • silabație: re-gre-ta info
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • regreta
  • regretare
  • regretat
  • regretatu‑
  • regretând
  • regretându‑
singular plural
  • regre
  • regretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • regret
(să)
  • regret
  • regretam
  • regretai
  • regretasem
a II-a (tu)
  • regreți
(să)
  • regreți
  • regretai
  • regretași
  • regretaseși
a III-a (el, ea)
  • regre
(să)
  • regrete
  • regreta
  • regretă
  • regretase
plural I (noi)
  • regretăm
(să)
  • regretăm
  • regretam
  • regretarăm
  • regretaserăm
  • regretasem
a II-a (voi)
  • regretați
(să)
  • regretați
  • regretați
  • regretarăți
  • regretaserăți
  • regretaseți
a III-a (ei, ele)
  • regre
(să)
  • regrete
  • regretau
  • regreta
  • regretaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

regreta, regretverb

  • 1. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Astăzi am regretat sprijinul pe care i l-am dat. DUMITRIU, N. 36. DLRLC
    • format_quote Acum regret și mai mult despărțirea noastră. SADOVEANU, Z. C. 77. DLRLC
    • format_quote Regret albia-ți frumoasă, Amaradie iubită, Regret piscurile tale coperite de păduri. MACEDONSKI, O. I 9. DLRLC
    • format_quote Nu poate cineva decît a regreta activitatea în darn cheltuită atîtor oameni laborioși! NEGRUZZI, S. I 341. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Regret, dar nu știu să dansez, declară umilit... Guță. C. PETRESCU, C. V. 196. DLRLC
  • comentariu învechit Prezent indicativ și: regretez. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.