12 definiții pentru regreta

REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remușcări, a se căi. – Din fr. regretter.

REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău (pentru o faptă), a-i părea rău (după ceva sau după cineva); a se căi. Astăzi am regretat sprijinul pe care i l-am dat. DUMITRIU, N. 36. Acum regret și mai mult despărțirea noastră. SADOVEANU, Z. C. 77. Regret albia-ți frumoasă, Amaradie iubită, Regret piscurile tale coperite de păduri. MACEDONSKI, O. I 9. Nu poate cineva decît a regreta activitatea în darn cheltuită atîtor oameni laborioși! NEGRUZZI, S. I 341. ◊ Absol. Regret, dar nu știu să dansez, declară umilit... Guță. C. PETRESCU, C. V. 196. – Prez. ind. și: (învechit) regretez (ALEXANDRESCU, M. 72).

regretá (a ~) (re-gre-) vb., ind. prez. 3 regrétă

regretá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. regrét, 3 sg. și pl. regrétă

REGRETÁ vb. 1. v. căi. 2. (înv. și pop.) a plânge. (Își ~ păcatele.)

REGRETÁ vb. I. tr. A-i părea rău, a avea remușcări, a se căi. [P.i. regrét. / < fr. regretter].

REGRETÁ vb. tr. a-i părea rău (după ceva sau cineva); a avea remușcări, a se căi. (< fr. regretter)

A REGRETÁ regrét 1. intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a se căi. 2. tranz. (fapte sau acțiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a jeli. ~ o pierdere. /<fr. regretter

regretà v. a-i părea rău de o pierdere sau de o greșală.

2) *regrét, a v. tr. (fr. regretter, d. got. greton, isl. grata, engl. greet, a se văĭta). Îmĭ pare răŭ, simt întristare p. ceĭa ce nu maĭ pot avea saŭ p. ceĭa ce am făcut: a regreta moartea unuĭ amic, perderea unor banĭ, o greșală.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

REGRETA vb. 1. a se căi, a se pocăi, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrînge, a jeli, a jelui, a se scîrbi, a se smeri. (~ pentru cele făcute.) 2. (înv. și pop.) a plînge. (Își ~ păcatele.)

Intrare: regreta
  • silabisire: -gre-
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) regreta regretare regretat regretând singular plural
regre regretați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) regret (să) regret regretam regretai regretasem
a II-a (tu) regreți (să) regreți regretai regretași regretaseși
a III-a (el, ea) regre (să) regrete regreta regretă regretase
plural I (noi) regretăm (să) regretăm regretam regretarăm regretaserăm, regretasem*
a II-a (voi) regretați (să) regretați regretați regretarăți regretaserăți, regretaseți*
a III-a (ei, ele) regre (să) regrete regretau regreta regretaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)