nicicând av [At: (a. 1600-1650), ap. GCR I, 141/23 / S și: (îvr) nici când / V: (înv) ~cec~ / E: nici¹ + când] 1-3 (Îcn) Niciodată (1-3).

NICICÂND adv. Nici într-un timp; niciodată. /nici + când

nicecând av vz nicicând

NICICÎND adv. (În legătură cu o negație) Niciodată. Se simțea mulțumit, sănătos, vesel și puternic cum nu se simțise nicicînd. GALAN, B. I 331. A fost odată o cioară care nu mai avea nicicînd parte de puii săi, căci în tot anul venea uliul și-i mînca. MARIAN, O. II 41. ◊ (Popular, fără altă negație) Eu nicicînd te-am auzit... Vorbind de crai și de-mpărați La sabie învăpăiați. TEODORESCU, P. P. 111.

nici-cînd adv. (după vsl. rus. ni-kogdá). Vechĭ. Trans. Bucov. Nicĭ-odată.

nicicând (niciodată) (desp. nici-) adv.

nicicând (niciodată) (nici-) adv.

nicicând (niciodată) adv. (sil. nici-)

nicicând.

nici când adv. + adv. (~ a plecat)

nici când adv. + adv.

nicicînd

NICICÂND adv. v. niciodată.

NICICÎND adv. niciodată, (Transilv. și Maram.) șohan, șohănit, (înv.) niciodinioară. (N-a fost ~ atît de frumoasă.)

Nicicând ≠ oricând, orășicând, pururea, totdeauna

NICICÎND adv. (De obicei însoțit de o altă negație) Niciodată. Domnu Dumnezău... care nec(e) cînd nu printr-altă, ce pre binel(e) nostru ne ceartă (cca 1600-1650). gcr i, 141/23, cf. anon. car. Nu se sfiesc a se fuduli... cu prieteșug ce nu le-a fost nicicînd acordat. caragiale, n. s. 18. Iadul ar fi o groapă foarte adîncă și colosal de mare în fundul pămîntului, unde cît e lumea arde foc, dar cu toate acestea nici cînd nu e lumină. marian, î. 458, cf. id. na. 16, sbiera, f. s. 313. Nici cînd nu a căzut în boala modernă. f (1906), 3. Acel copil pînă la bătrînețe nu va fi nici cînd bolnav. gorovei, cr. 25. Pisica sălbătăcită nicicînd nu crește așa de mare ca pisica sălbatică. stoica, vîn. 107. Stăpînul, trîndâvind în slava lui, Nicicînd nu se-arătase. arghezi, vers. 288, cf. id. s. p. 23. Sînt un fecior de om sărac, De mic îndătinat cu munca, Dar de la domni eu cu plăcere Nicicînd nu am primit porunca. beniuc, c. p. 29. Se simțea mulțumit, sănătos, vesel și puternic, cum nu se simțise nicicînd. galan, b. i, 331. Flămînd, m-aruncam în somn ca sinucigașii; Legănat în fiece noapte de-un gînd, În plasa lui adîncă de răcoare; De nu m-aș mai trezi, De nu m-aș mai trezi nicicînd. jebeleanu, c. 17. N-avea să-l mai vadă nicicînd. tudoran, p. 47. N-aș dori nicicînd, copiii mei, În raiul trist cu sfinții să m-adun. isanos, ț. l. 36. Vinele noastre palpită De-o sevă pe care nicicînd Strămoșii în ei n-au simțit-o. labiș, p. 54, cf. 34. Eu nici cînd te-am auzit Și niciodat te-am pomenit Vorbind de crai și de-mpărați. teodorescu, p. p. 111. Hop, săracă mîndra mea, De mîncat îmi aducea Lapte acru-ntr-o mărgea, Mîncam și-mi mai rămînea; Dar acuma însurat, Trăiesc ca ș-un împărat Și nici cînd nu-s săturat. jarnîk-bîrseanu, d. 394. El nu aștepta niciodată să-l puiă la lucru, ei se apuca totdeauna singur de toate și nici cînd nu ședea degeaba. sbiera, p. 248. A fost odată o cioară care nu mai avea nici cînd parte de puii săi, căci în tot anul venea uliul și-i mînca. marian, o. ii, 41. Eu nu am fost nici cind în sat. reteganul, p. i, 16. Dar io n-am s-o bieu nicicînd. alr ii 3 157/76. – Scris și: nici cînd. – Și: (învechit) nicecînd adv. – Nici¹ + cînd.