23 de definiții pentru necaz năcaz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necaz sn [At: GCR I, 171/24 / V: (reg) nă~ / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: slv наказъ] 1 Tot ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală Si: năzdrăvănie (9), nemulțumire, neplăcere, (înv) nesosință (2), patimă, (Trs) necăjeală (1). 2 (Mpl) Încercări. 3 (Îlpp) De ~ul Din pricina... 4 (Îal) De răul... 5 (Îe) A se vedea deasupra ~ului A învinge o greutate, fără a-i mai păsa de cei care l-au ajutat. 6 (Îe) Îi dă ~ul de nod A avea de înfruntat mari greutăți. 7 (Îae) A fi foarte nenorocit. 8 (Îe) A da de ziua ~ului A ajunge în împrejurări neplăcute. 9 (Îe) A scoate din ~ A ajuta pe cineva la o mare nevoie. 10 (Îae) A crește copii sau pui de animale până la o vârstă când nu mai necesită prea multe îngrijiri Si: a ridica, (reg) a zburătăci. 11 (Reg; îe) (A fi) ~ul oamenilor Se spune despre o ființă plăpândă, neajutorată. 12 (Med; reg) Epilepsie. 13 (Pex) Efort pentru realizarea unui scop. 14 (Pex) Sacrificiu. 15-16 (Îljv) Cu ~ (În mod) dificil. 17-18 (Îal) (În mod) dureros. 19 Supărare. 20 Suferință. 21 Tristețe. 22 Enervare. 23 Furie împotriva cuiva. 24 Ciudă. 25 (Îlpp) În -ul (cuiva) Cu intenția de a face în ciudă cuiva. 26 (Îal) Cu intenția de a se răzbuna pe cineva. 27 (Îal) Cu intenția de a supăra pe cineva. 28 (Îe) A se tăia în ~ul nevestei Se spune despre cel care, dorind să le facă altora în ciudă, își face lui însuși rău. 29 (Îlpp) De ~ Ca ripostă la o nemulțumire. 30 (Îal) Pentru a-și vărsa ciuda, mânia. 31 (Îlav) În (sau într-)un ~ Sub impulsul enervării. 32 (Pex; îal) De disperare. 33 (Îe) A-i fi (cuiva) ~ sau a avea ~ (de ceva) A-i fi ciudă. 34 (Îae) A-i părea rău. 35 (Îe) A-i fi (sau a avea, a purta) ~ pe cineva A fi supărat pe cineva. 36 (Îae) A purta pică, ranchiună cuiva. 37 (Îe) A(-i) face (în) ~ A supăra pe cineva în mod intenționat. 38 (Îae) A căuta să întărâte pe cineva. 39 (Îae) A face cuiva în ciudă. 40 (Îe) A-și vărsa (sau, reg, a-și scoate) ~ul pe cineva A-și descărca mânia asupra cuiva. 41 (Reg; îe) A-l ajunge (pe cineva) la ~ A supăra pe cineva peste măsură. 42 (Îlav) La ~ Într-un moment de supărare. 43 (Îal) într-un moment critic. 44 (Îal) La primejdie.

NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. în necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf. sl. nacazŭ.

NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristețe, amărăciune; suferință. ◊ Expr. La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; neajuns, neplăcere, impas; (la pl.) încercări, greutăți. 3. Pornire împotriva cuiva; mânie, furie, ciudă, pică. ◊ Loc. prep. În necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva). ◊ A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat. De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia. [Var.: (reg.) năcáz s. n.] – Cf. sl. nakazŭ.

NECÁZ, necazuri, s. n. 1. Supărare, amărăciune, suferință. Nerăbdător să-i aflu necazul, l-am îndemnat să coboare cîțiva pași, lîngă izvor. C. PETRESCU, S. 172. Sub bătaia trandafirie a razelor soarelui, necazul i se risipi. BASSARABESCU, S. N. 133. [Petrec] tot cu dor și cu necaz Și cu lacrimi pe obraz! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101. ◊ Expr. La necaz = a) în momente de supărare, cînd e supărat. Camarazii erau oameni cumsecade, care își credeau la necaz. CAMIL PETRESCU, U. N. 7. La necaz, spune omul multe. CARAGIALE, O. III 36; b) într-un moment critic, în primejdie. Auzit-ați de-un viteaz Care veșnic șede treaz Cît e țeara la necaz? ALECSANDRI, P. P. 214. A face haz de necaz v. haz. ♦ Neajuns, neplăcere, impas. Cînd nu m-ai ascultat, numai necazuri am avut. REBREANU, R. I 280. Aveau odată un vițel; îl scoseseră din necazse prăpădise vaca și rămăsese bietul fără țîță. CARAGIALE, O. I 308. Voi să-l scutesc... de necazurile și primejdiile călătoriei. ISPIRESCU, L. 21. 2. Mînie, furie, pornire împotriva cuiva, ciudă, pică. Se turbură de necaz și nu mai vedea înaintea ochilor. ISPIRESCU, L. 27. Ca și Gogol, într-o pornire de drăgăstos necaz, aș sfîrși și eu zicînd: «dracul să vă ia, cîmpiilor, că mult sînteți frumoase!». ODOBESCU, S. III 20. Vărsa sudori de necaz. NEGRUZZI, S. I 89. ◊ Loc. prep. În necazul cuiva = cu intenția de a supăra, de a mînia (pe cineva), în ciuda cuiva. ◊ Expr. A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică, a purta (cuiva) sîmbetele. Avea chiar necaz pe oamenii care se uitau la el cu milă. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. M-aș face un flutur ușor... M-aș pune pe-o floare de crin Să-i beau suflețelul din sîn Căci am eu pe-o floare necaz. EMINESCU, O. IV 5. A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva). Scăpa de data asta Pirgu și mi-era necaz deoarece n-aveam ochi să-l văd. M. I. CARAGIALE, C. 11. Nu știu ce-avea fata, că-i era necaz Și umbla der colo pînă colo beată. COȘBUC, P. I 244. Nu ți-e necaz cînd te izbește un armăsar, Ci cînd te trîntește un măgar. PANN, la TDRG. A(-i) face (cuiva) în necaz = a supăra intenționat (pe cineva), a face în ciudă (cuiva), a-l întărîta. – Pl. și: (neobișnuit) necaze (NEGRUZZI, S. I 192). – Variantă: năcáz (SADOVEANU, O. V 16, CREANGĂ, P. 7, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 175) s. n.

NECÁZ ~uri n. 1) Situație complicată și neplăcută. * Ce ~! ce supărare! La ~ a) în momente de supărare; b) într-un moment critic. 2) Senzație de suferință (fizică sau morală); neplăcere; impas. * A trage multe ~uri a avea de suportat multe suferințe. 3) Pornire ascunsă (împotriva cuiva); pică; ciudă. * De ~ de ciudă. Mai mare ~ul! se spune, când cineva ratează o ocazie sigură. A muri (sau a crăpa) de ~ a nu mai putea de ciudă. A avea ~ pe cineva a) a nutri dușmănie nemărturisită împotriva cuiva; b) a fi supărat pe cineva. A face haz de ~ a simula voia bună pentru a-și ascunde amărăciunea. /cf. sl. nakazu

necaz n. 1. mare supărare: necazurile vieții; 2. ciudă: moare de necaz. [Slav. NAKAZŬ, învățătură, pedeapsă].

NĂCÁZ s. n. v. necaz.

năcáz (Mold. vechĭ și Trans.), nacáz (Mold.) și necáz (Munt.) n., pl. urĭ (vsl. na-kazŭ, pedeapsă, mustrare, sîrb. nákaz, monstru din naștere; ceh. nakaz, infecțiune, epidemie. V. caznă, cazanie, pricaz). Supărare, întristare. Ciudă: a muri de necaz. În necazu cuĭ-va (după fr. en dépit de saŭ malgré), în ciuda luĭ, contra voințeĭ luĭ: umblînd pin ploaĭe, în nacazu zilelor acestora (Sadov. VR. 1911, 3, 341).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necáz s. n., pl. necázuri

necáz s. n., pl. necázuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECÁZ s. 1. v. mâhnire. 2. neplăcere, supărare, (înv. și pop.) price, (înv.) săblaznă, scădere, siclet. (Multe ~uri a avut de îndurat.) 3. păs, supărare. (Și-a spus pe îndelete ~.) 4. v. încercare. 5. greutate, încercare, nevoie, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~uri.) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbâcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!) 7. v. nervozitate. 8. v. invidie.

NECAZ s. 1. amărăciune, întristare, mîhnire, supărare, tristețe, (înv. și pop.) obidire, (pop.) obidă, (înv. și reg.) scîrbă, (Transilv., Mold. și Bucov.) bănat, (înv.) mîhneală, mîhniciune, scîrbie, (fig.) cătrănire. (Încă nu i-a trecut ~.) 2. neplăcere, supărare, (înv. și pop.) price, (înv.) săblaznă, scădere, siclet. (Multe ~uri a avut de îndurat.) 3. păs, supărare. (Și-a spus pe îndelete ~.) 4. greu, greutate, impas, încercare, vicisitudine. (A trecut cu bine un mare ~.) 5. greutate, încercare, nevoie, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~uri.) 6. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!) 7. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, nervozitate, supărare, surescibilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 8. ciudă, gelozie, invidie, picî, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon. (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scîrbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dîcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, rîvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală. (Îl roade ~; simte un ~ nestăpînit pe...)

Necaz ≠ bucurie, satisfacție, plăcere


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

necáz (necázuri), s. n.1. Chin, dezgust, neplăcere. – 2. Ciudă, supărare. – 3. Invidie. – Var. (Mold.) năcaz. Sl. nakazŭ „instrucție”, din nakazati „a pedepsi” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 208), cf. bg. năkaz „nenorocire”, sb. nakaz „avorton”, ceh. nakaz „epidemie”. – Der. necăji, vb. (a întrista, a mîhni; a se supăra; a contraria, a înfuria); necăjicios, adj. (irascibil); necăjos, adj. (rar, supărător).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NECAZ. Subst. Necaz, neajuns, neplăcere; impas, ananghie, dificultate, greutate, încurcătură, complicație, strîmtoare (fig.); belea (fam.), pacoste, bucluc (pop. și fam.), chichion (reg.), dănănaie (reg.); năpastă, nenorocire, calamitate; pățanie, pățeală (rar), pățire (înv. și reg.), pățit (rar), pătăranie (pop. și fam.), daraveră; nenoroc, neșansă, ghinion. Ghinionist; buclucaș. Adj. Necăjit, supărat, mîhnit, întristat, amărît, trist, îndurerat. Vb. A avea un necaz, a da de necaz, a da de belea, a-și găsi beleaua, a-i cădea cuiva beleaua pe cap, a intra într-o belea, a-și bate un cui în cap, a da de bucluc, a intra în bucluc, a avea încurcături, a o încurca, a da de încurcături, a o păți, a intra la apă, a o da prin șperlă, a da de potcă, a da de naiba, a i se înfunda (cuiva), a da peste nevoi, a o băga pe mînecă, a o sfecli (fam.), a o împătra cu ceva (cu cineva), a i se face (a-i sta) cuiva calea (drumul) cruce; a fi la necaz, a fi la ananghie, a-l strînge (pe cineva) opinca, a-i ajunge (cuiva) focul la unghii, a se afla în gura tunului, a fi la strîmtoare, a ajunge la aman, a fi la aman, a-i fi (cuiva) paharul plin, a fi la gură de cuptor, a-i ajunge (cuiva) cuțitul la os, a fi cam albastru, a se zbate ca peștele pe uscat, a trece prin necaz; a înghiți cu noduri, a-i ajunge (cuiva) mucul la deget, a înghiți hapul (gălușca), a-și găsi nașul, a-și căpăta (a-și găsi) halageaua, a-și găsi bacăul (cu cineva) (pop.). A băga (pe cineva) la apă, a vîrî în belea; a face (cuiva) greutăți, a face (cuiva) zile amare, a pune (cuiva) bețe în roate. A necăji, a supăra, a enerva, a agasa, a irita, a exaspera. V. dezastru, întîmplare, nefericire, neplăcere, pagubă, supărare, tristețe.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PAUPERTAS ET SENECTUS GRAVISSIMA IN REBUS HUMANIS MALA SUNT (lat.) sărăcia și bătrânețea sunt cele mai mari necazuri în viața omului – Apuleius, „Metamorphoses”, 2, 80.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A AVEA NECAZURI a-i ajunge cuțitul la os, a se arde, a o băga pe mânecă, a o beli, a beli belengherul / belibarezul, a o carcalisi, a căca steagul, a cădea cu curu-n pulă, a cădea din lac în puț, a cădea mesa, a cădea pe bec, a se căptuși, a da de bucluc / de dracu’, a da pielea peste cap, a fi în budă / în pom, a fi în rahat pînă în / la gât, a fute calul în pizdă, a-i ieși pe nas, a i se înfunda (cuiva), a-l lua aghiuță / benga, a lua apă la galoși, a o lua în barbă / bâză / în freză, a o pune de mămăligă, a o rupe în fericire, a o sfeterisi, a se potcovi, a-l vedea ăl-de-Sus, a vedea dracul / pe naiba.

a-și îneca amarul / grijile / necazurile în băutură expr. a se apuca de băut (din cauza unei decepții, a unor supărări etc.).

a-și mușca mâinile de necaz expr. a fi foarte necăjit.

Intrare: necaz
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necaz
  • necazul
  • necazu‑
plural
  • necazuri
  • necazurile
genitiv-dativ singular
  • necaz
  • necazului
plural
  • necazuri
  • necazurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năcaz
  • năcazul
  • năcazu‑
plural
  • năcazuri
  • năcazurile
genitiv-dativ singular
  • năcaz
  • năcazului
plural
  • năcazuri
  • năcazurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necaz năcaz

  • 1. Stare a celui necăjit.
    exemple
    • Nerăbdător să-i aflu necazul, l-am îndemnat să coboare cîțiva pași, lîngă izvor. C. PETRESCU, S. 172.
      surse: DLRLC
    • Sub bătaia trandafirie a razelor soarelui, necazul i se risipi. BASSARABESCU, S. N. 133.
      surse: DLRLC
    • [Petrec] tot cu dor și cu necaz Și cu lacrimi pe obraz! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie La necaz = în momente de supărare; într-un moment critic, în primejdie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Camarazii erau oameni cumsecade, care își credeau la necaz. CAMIL PETRESCU, U. N. 7.
        surse: DLRLC
      • La necaz, spune omul multe. CARAGIALE, O. III 36.
        surse: DLRLC
      • Auzit-ați de-un viteaz Care veșnic șede treaz Cît e țeara la necaz? ALECSANDRI, P. P. 214.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A face haz de necaz.
      surse: DLRLC
  • 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferință fizică sau morală; (la plural) încercări, greutăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: impas neajuns (s.n.) neplăcere 3 exemple
    exemple
    • Cînd nu m-ai ascultat, numai necazuri am avut. REBREANU, R. I 280.
      surse: DLRLC
    • Aveau odată un vițel; îl scoseseră din necaz – se prăpădise vaca și rămăsese bietul fără țîță. CARAGIALE, O. I 308.
      surse: DLRLC
    • Voi să-l scutesc... de necazurile și primejdiile călătoriei. ISPIRESCU, L. 21.
      surse: DLRLC
  • 3. Pornire împotriva cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciudă furie mânie pică (ură) 3 exemple
    exemple
    • Se turbură de necaz și nu mai vedea înaintea ochilor. ISPIRESCU, L. 27.
      surse: DLRLC
    • Ca și Gogol, într-o pornire de drăgăstos necaz, aș sfîrși și eu zicînd: «dracul să vă ia, cîmpiilor, că mult sînteți frumoase!». ODOBESCU, S. III 20.
      surse: DLRLC
    • Vărsa sudori de necaz. NEGRUZZI, S. I 89.
      surse: DLRLC
    • 3.1. locuțiune prepozițională În necazul (cuiva) = cu intenția de a supăra (pe cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.2. locuțiune prepozițională A avea necaz (pe cineva) = a fi supărat (pe cineva), a purta (cuiva) pică.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Avea chiar necaz pe oamenii care se uitau la el cu milă. VLAHUȚĂ, O. A. I 120.
        surse: DLRLC
      • M-aș face un flutur ușor... M-aș pune pe-o floare de crin Să-i beau suflețelul din sîn Căci am eu pe-o floare necaz. EMINESCU, O. IV 5.
        surse: DLRLC
    • 3.3. locuțiune prepozițională A-i fi (cuiva) necaz = a-i fi ciudă, a-i părea rău (de ceva).
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Scăpa de data asta Pirgu și mi-era necaz deoarece n-aveam ochi să-l văd. M. I. CARAGIALE, C. 11.
        surse: DLRLC
      • Nu știu ce-avea fata, că-i era necaz Și umbla de colo pînă colo beată. COȘBUC, P. I 244.
        surse: DLRLC
      • Nu ți-e necaz cînd te izbește un armăsar, Ci cînd te trîntește un măgar. PANN, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 3.4. locuțiune prepozițională A-i face (cuiva) în necaz = a supăra (pe cineva) intenționat.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: întărâta
    • 3.5. locuțiune prepozițională De necaz = ca ripostă la o nemulțumire; pentru a-și exprima ciuda, mânia.
      surse: DEX '09
  • comentariu neobișnuit Plural și: necaze.
    surse: DLRLC

etimologie: