22 de definiții pentru proces proțes (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea încălcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ◊ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de stări, etape, stadii prin care trec, în desfășurarea lor temporală, în schimbarea lor, diverse obiecte, fenomene etc.; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ♦ Proces tehnologic = totalitatea operațiilor care comportă prelucrări mecanice și chimice, tratamente termice, impregnări, montaje etc. și prin care materiile prime, semifabricatele etc. sunt transformate în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuri.Var.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus.

PROCÉS, procese, s. n. 1. Acțiune în justiție făcută pentru soluționarea unui diferend între două părți care sunt în litigiu sau pentru constatarea și sancționarea călcării legilor statului; acțiune judecătorească; totalitatea actelor, documentelor adunate în vederea acestei acțiuni. ◊ Expr. A face (sau a intenta) cuiva proces = a chema pe cineva în fața instanțelor de judecată, a da pe cineva în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica, a ataca (pe cineva sau ceva). A-i face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de intenții reprobabile pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces(e) de conștiință = a regreta, a-și reproșa anumite atitudini sau acțiuni. ♦ Proces-verbal = înscris (cu caracter oficial) în care se consemnează un fapt de natură juridică; act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărârile unei adunări constituite. 2. Succesiune de operații, de stări sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare, se produce o transformare; evoluție, dezvoltare, desfășurare; acțiune. ◊ Proces de producție = a) (în teoria marxistă) proces social în cadrul căruia oamenii intră în relații reciproce determinate și acționează asupra obiectivului muncii pentru a crea bunuri materiale; b) proces de fabricație; Proces de fabricație = totalitatea procedeelor folosite pentru transformarea materiilor prime și a semifabricatelor în produse finite. 3. Maladie (a unui organ sau a întregului organism) în evoluție (sau în regres). [Pl. și: (înv.) procesuriVar.: (înv.) proțés s. n.] – Din it. processo, fr. procès, lat. processus.

PROCÉS, procese, s. n. 1. Mersul, desfășurarea sau evoluția unui fenomen, a unui eveniment etc.; transformare succesivă în starea unui lucru; prefacere. Fără îndoială că și în procesul de creație... sensibilitatea artistului este de o importanță foarte mare. V. ROM. decembrie 1950, 185. Întrecerea – vorbi mai departe Andrei – înseamnă în primul rînd organizarea procesului de producție. MIHALE, O. 201. Se pot urmări diferite procese tehnologice, cum adică dintr-o bucată de oțel a ieșit o cheie franceză, I. BOTEZ, ȘC. 223. ♦ Șir de operații sau de fenomene prin care se efectuează o lucrare sau o transformare fizico-chimică. 2. Pricină supusă dezbaterilor unei instanțe judiciare. De cinci sute de ani cele două sate se judecă și procesul trece din generație în generație. BOGZA, C. O. 298. Radu Comșa... pledă cîteva procese fără însemnătate. C. PETRESCU, Î. II 179. Cu o zi înainte fusese la judecătorie un proces care stîrnise tot tîrgul. I. BOTEZ, ȘC. 96. Procesul n-a durat decît o jumătate de oră. BUJOR, S. 146. ◊ Proces de conștiință v. conștiință.Expr. A face (sau a intenta) (cuiva) proces = a da (pe cineva) în judecată. A face procesul (cuiva sau a ceva) = a critica sever (pe cineva sau ceva). Fratele îi făcea procesul unei pălării, care nici măcar nu era un model. C. PETRESCU, C. V. 95. A-i face cuiva proces de intenții = a învinui pe cineva pentru intenții pe care nu poți dovedi că le-a avut. A-și face proces de conștiință = a-și analiza (regretînd) anumite atitudini sau acțiuni; a se căi (de ceva). 3. Compus: proces-verbal = a) act cu caracter oficial în care se consemnează un fapt. La întocmirea inventarului, notarul de stat încheie un proces-verbal, care va cuprinde toate operațiunile efectuate. B. O. 1953, 5. Am întocmit și un scurt proces-verbal al erorilor îndreptate. BARANGA, I. 206. Furierii, căpitanii, încheiau procese-verbale, dădeau și luau în primire. SADOVEANU, O. VI 271; b) act cu caracter oficial în care se redau pe scurt discuțiile și hotărîrile unei adunări constituite. În procesul-verbal al adunării generale se va arăta în mod obligatoriu numărul membrilor prezenți la ședință. STAT. GOSP. aAGR. 22. – Pl. și: (învechit) procesuri (NEGRUZZI, S. I 44). – Variante: (învechit) proțés (NEGRUZZI, S. I 303, COGĂLNICEANU, S. 218, RUSSO, S. 160), (regional) procést (DUMITRIU, B. F. 19, MAT. FOLK. 250) s. n.

PROCÉS s.n. 1. Mers, evoluție, dezvoltare, desfășurare (a unui fenomen, a unui eveniment etc.). ♦ Prefacere, transformare succesivă, progresivă. 2. (Jur.) Activitatea pe care o desfășoară o instanță judecătorească în legătură cu soluționarea unei cauze de natură penală, civilă etc. ◊ A intenta un proces = a da în judecată (pe cineva). 3. Proces-verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuțiilor și a hotărârilor dintr-o ședință. [Pl. -se, -suri. / < fr. procès, processus, germ. Processus < lat. processus].

PROCÉS s. n. 1. mers, evoluție, desfășurare (a unui fenomen, eveniment etc.). ◊ prefacere, transformare progresivă. 2. activitate desfășurată de organele judiciare în legătură cu soluționarea unei cauze. 3. pricină supusă spre soluționare unei instanțe judecătorești. 4. ~ -verbal = act oficial prin care se constată un fapt; redarea în scris a discuțiilor și a hotărârilor dintr-o ședință. (< fr. procès, lat. processus, it. processo)

PROCÉS ~e n. 1) Desfășurare în timp a unui eveniment sau a unui fenomen. 2) Succesiune de acțiuni sau de operații prin care se realizează o lucrare. ◊ ~-verbal document în care este notat pe scurt conținutul discuțiilor desfășurate și a hotărârilor adoptate la o adunare sau ședință ori prin care se consemnează o constatare, un acord etc. 3) jur. Acțiune pentru care cineva apare în fața judecății; cauză. /<fr. proces, lat. processus

proces n. 1. instanță înaintea unui tribunal pentru regularea unui diferend: a pierdut procesul; 2. toate piesele părților în litigiu; 3. fig. chestiune de aplanat.

*procés n., pl. e (lat. processus, mers înainte, d. procédere, a înainta; fr. procès. V. proced, abs-, ac-, de-, ex-, pur- și suc-ces). Anat. Prelungire: procesu cerebeluluĭ. Fiziol. Med. Mers, dezvoltare: procesu uneĭ boale. Jur. Judecată, cauză, neînțelegere terminată înaintea judecătoruluĭ: a cîștiga (saŭ a perde) un proces, a face (saŭ a intenta) proces cuĭva. A face cuĭva proces de intențiune, a-ĭ bănui intențiunile. Proces-verbal, pl. procese-verbale, act scris pin care un polițist, un jandarm ș. a. constată un fapt, un delict: a încheĭa un proces-verbal contra unuĭ vînător fără permis. Sumar saŭ dare de samă despre o ședință. V. delă.

PROȚÉS s. n. v. proces.

procés-flúviu s. n. (jur.) Proces de lungă durată ◊ „Proces-fluviu. La Tribunalul penal din Napoli a început, marți, un proces-fluviu împotriva Camorrei, echivalentul napolitan al mafiei siciliene.” R.l. 29 XI 83 p. 6. ◊ „În cadrul acestui proces-fluviu vor compărea în fața instanței circa 250 de mafioți.” Sc. 4 X 84 p. 6. ◊ „Cele 94 de zile ale procesului-fluviu nu au permis să se stabilească unde se află în prezent sumele înmânate de revistă ziaristului H.” R.l. 9 VII 85 p. 6 (din proces + fluviu)

spectácol-procés s. n. Spectacol în cadrul căruia are loc o dezbatere etică, un proces ◊ „[...] la un spectacol-proces cum a fost «Charly».” Cont. 12 XII 74 p. 9. ◊ „«Pragul conștiinței civice» de I.D. S. este un spectacol-proces. Proces la propriu. O mamă care odinioară spălase pe la casele altora pentru ca să-și poată ridica copiii la rosturile vieții este nevoită să-i cheme pe aceștia în fața instanței de judecată pentru a le reaminti, spre stupoarea lor, că există.” Sc. 25 X 78 p. 4. ◊ „Un incitant spectacol-proces («Antigona» la Teatrul Bulandra) intentat intoleranței, obtuzității, aberației.” ◊ „22” 40/93 p. 15 (din spectacol + proces)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

procés s. n., pl. procése

procés s. n., pl. procése


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCÉS s. 1. (JUR.) acțiune, cauză, judecată, (livr.) speță, (înv. și pop.) price, (pop.) dreptăte, lege, pricină, (reg.) pâră, (prin Transilv.) tărghelaș, (înv.) divan, județ, prigonire, sud, (înv., în Mold.) delă. (Mâine are loc ~ul de partaj.) 2. fenomen. (~ fizic, chimic, biologic.) 3. (BIOL.) proces metabolic v. metabolism.

PROCÉS s. v. decizie, hotărâre, opinie, părere, punct de vedere, sentință, verdict.

PROCES s. 1. (JUR.) acțiune, cauză, judecată, (livr.) speță, (înv. și pop.) price, (pop.) dreptate, lege, pricină, (reg.) pîră, (prin Transilv.) tărghelaș, (înv.) divan, județ, prigonire, sud, (înv., în Mold.) delă. (Mîine are loc ~.) 2. fenomen. (~ fizic, chimic, biologic.)

proces s. v. DECIZIE. HOTĂRÎRE. OPINIE. PĂRERE. PUNCT DE VEDERE. SENTINȚĂ. VERDICT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROCÉS s. n. (< fr. proces, it. processo, germ. Processus < lat. processus): denumire care include acțiunea, starea, existența, evoluția, dezvoltarea, desfășurarea pe care o poate exprima conținutul unui verb. Se spune, în mod obișnuit, că verbele exprimă procese.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ADHUC SUB IUDICE LIS EST (lat.) procesul este în curs de judecare – Horațiu „Ars poetica”, 78. Referire la originea controversată a distihului elegiac. Indică, în genere, o chestiune neelucidată.

NEMO IUDEX IN CAUSA SUA (lat.) nimeni nu este judecător în propriul său proces – Adagiu din dreptul roman. Nu poți fi imparțial în judecarea propriei cauze.

Intrare: proces
proces1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proces
  • procesul
  • procesu‑
plural
  • procese
  • procesele
genitiv-dativ singular
  • proces
  • procesului
plural
  • procese
  • proceselor
vocativ singular
plural
proces2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proces
  • procesul
  • procesu‑
plural
  • procesuri
  • procesurile
genitiv-dativ singular
  • proces
  • procesului
plural
  • procesuri
  • procesurilor
vocativ singular
plural
proțes (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proțes
  • proțesul
  • proțesu‑
plural
  • proțese
  • proțesele
genitiv-dativ singular
  • proțes
  • proțesului
plural
  • proțese
  • proțeselor
vocativ singular
plural
proțes (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proțes
  • proțesul
  • proțesu‑
plural
  • proțesuri
  • proțesurile
genitiv-dativ singular
  • proțes
  • proțesului
plural
  • proțesuri
  • proțesurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)