9 definiții pentru clevetire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLEVETIRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.
CLEVETIRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
clevetire sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 348/34 / V: clefe~ / Pl: ~ri / E: cleveti] (Pfm) 1-2 Cleveteală (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEVETIRE, clevetiri, s. f. Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; bîrfire, ponegrire, calomniere. Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. – Variantă: clefetire (MACEDONSKI, O. II 224) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLEFETIRE s. f. v. clevetire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
clevetire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
clevetire (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
clevetire s. f., g.-d. art. clevetirii; pl. clevetiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLEVETIRE s. v. calomniere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CLEVETIRE s. bîrfă, bîrfeală, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, innegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
clevetire, clevetirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bârfire calomniere defăimare ponegrire
- Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. DLRLC
- Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. DLRLC
- Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. DLRLC
-
etimologie:
- cleveti DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.