22 de definiții pentru sinchisi sănhisi sânchisi singhisi sinhisi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINCHISÍ, sinchisesc, vb. IV. (Mai ales în construcții negative). 1. Refl. (Fam.) A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora. 2. Tranz. (Înv.) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhízo.

sinchisi [At: ARTAXERXU, 65v/20 / V: (înv) singhi~, ~nhi~, sănhi~, sănhisti, sân~, (reg) san~ / Pzi: ~sesc / E: ngr συγχύζω] 1 vr (Adesea îcn și udp „de”) A ține seama de existența, de manifestările, de influența etc. cuiva sau a ceva. 2 vr A nu rămâne indiferent față de cineva sau la ceva Si: a-i păsa1, (reg) a binchisi 3 vr (Înv) A se mâhni. 4 vt (Rar) A incomoda.

SINCHISÍ, sinchisesc, vb. IV. (Fam.; mai ales în construcții negative). 1. Refl. A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora. 2. Tranz. (Rar) A incomoda, a deranja, a tulbura. – Din ngr. sinhízo.

SINCHISÍ, sinchisesc, vb. IV. Refl. (Mai ales în construcții negative) A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă pe cineva sau ceva, a fi preocupat de cineva sau de ceva; a se lăsa tulburat, a se deranja. Moșneagul nu se sinchisi și vorbi din nou. PREDA, Î. 37. Nici unul, nici altul nu s-a mai sinchisit de tine. PAS, Z. I 312. Le vîrî în chimir supt cojocel, fără să se sinchisească. SADOVEANU, P. S. 220. Mă fac că nu mă sinchisesc de el. CARAGIALE, O. I 45.

A SINCHISÍ ~ésc tranz. rar A face să se sinchisească; a incomoda; a deranja. /<ngr. sinhízo

A SE SINCHISÍ mă ~ésc intranz. (mai ales la forma negativă) A nu rămâne indiferent; a se neliniști; a se îngrijora. Nici nu se sinchisește. /<ngr. sinhízo

sinchisì v. a-i păsa: nu mă sinchisesc de gura lumii. [Gr. mod.].

sinchisésc v. tr. (ngr. syngéo, -gýzo, aor. esýngisa [scris sygh], deranjez). Fam. Deranjez, turbur, importunez. Ob. V. refl. Îmĭ pasă, bindisesc, iau în samă: nicĭ nu mă sinchisesc de ura lor!. V. sastisesc, teșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sinchisí2 (a ~) (a incomoda) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinchisésc, imperf. 3 sg. sinchiseá; conj. prez. 3 să sinchiseáscă

!sinchisí1 (a se ~) (a-i păsa) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sinchisește; imperf. se sinchisea; conj. prez. să se sinchisească

sinchisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sinchisésc, imperf. 3 sg. sinchiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. sinchiseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINCHISÍ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.

SINCHISÍ vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a-i păsa, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a-i păsa. (Nu se ~ de nimic.)

SINCHISI vb. 1. a se îngrijora, a se neliniști, a-i păsa, (prin Mold.) a bindisi. (Nu se ~ de nimeni.) 2. a (se) interesa, a-i păsa. (Nu se ~ de nimic.)

sinchisi vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sinchisí (-sésc, -ít), vb.1. A supăra, a incomoda. – 2. (Refl.) A se preocupa, a ține seama de. – Var. înv. sinhisi. Mr. sinhisire. Ngr. συγχύζω, aorist σύγχυσα (Tiktin; Bogrea, Dacor., I, 451; Gáldi 252). – Der. sinchiseală, s. f. (preocupare).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

sinchisi, sinchisesc v. r. (mai ales în construcții negative) a-i păsa cuiva de cineva sau de ceva; a nu rămâne indiferent

Intrare: sinchisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sinchisi
  • sinchisire
  • sinchisit
  • sinchisitu‑
  • sinchisind
  • sinchisindu‑
singular plural
  • sinchisește
  • sinchisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sinchisesc
(să)
  • sinchisesc
  • sinchiseam
  • sinchisii
  • sinchisisem
a II-a (tu)
  • sinchisești
(să)
  • sinchisești
  • sinchiseai
  • sinchisiși
  • sinchisiseși
a III-a (el, ea)
  • sinchisește
(să)
  • sinchisească
  • sinchisea
  • sinchisi
  • sinchisise
plural I (noi)
  • sinchisim
(să)
  • sinchisim
  • sinchiseam
  • sinchisirăm
  • sinchisiserăm
  • sinchisisem
a II-a (voi)
  • sinchisiți
(să)
  • sinchisiți
  • sinchiseați
  • sinchisirăți
  • sinchisiserăți
  • sinchisiseți
a III-a (ei, ele)
  • sinchisesc
(să)
  • sinchisească
  • sinchiseau
  • sinchisi
  • sinchisiseră
sănhisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sânchisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
singhisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sinhisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sinchisi sănhisi sânchisi singhisi sinhisi

  • comentariu Este folosit mai ales în construcții negative.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 1. reflexiv familiar A-i păsa cuiva de cineva sau de ceva, a lua în seamă ceva sau pe cineva; a nu rămâne indiferent; a se neliniști, a se îngrijora.
    exemple
    • Moșneagul nu se sinchisi și vorbi din nou. PREDA, Î. 37.
      surse: DLRLC
    • Nici unul, nici altul nu s-a mai sinchisit de tine. PAS, Z. I 312.
      surse: DLRLC
    • Le vîrî în chimir supt cojocel, fără să se sinchisească. SADOVEANU, P. S. 220.
      surse: DLRLC
    • Mă fac că nu mă sinchisesc de el. CARAGIALE, O. I 45.
      surse: DLRLC

etimologie: