Definiția cu ID-ul 930950:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PÎR2 interj. (Adesea cu sunetul «r» prelungit) Onomatopee care redă zgomotul sau trosnetul unui corp care se rupe sau se despică. Bocănește el cît bocănește, cînd pîrr! cade copacul peste car de-l sfarmă și peste boi de-i ucide. CREANGĂ, O. A. 151.