14 definiții pentru confuz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

confúz, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 254 / Pl: ~i, ~e / E: fr confus, lat confusus] 1 Neclar. 2 (D. acțiuni etc.) Încurcat. 3 (Frm) Rușinat. 4 (Frm) Umilit.

CONFÚZ, -Ă, confuzi, -e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. – Din fr. confus, lat. confusus.

CONFÚZ, -Ă, confuzi, -e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. – Din fr. confus, lat. confusus.

CONFÚZ, -Ă, confuzi, -e, adj. 1. Neclar, nelămurit, nedeslușit. Încearcă să-și adune gîndurile confuze. TOPÎRCEANU, M. 49. Toată viața mea trecută e confuză suvenire. MACEDONSKI, O. I 238. Strigăte confuze se amestecară, cu un huruit uscat, de șandrama care se dărîmă. VLAHUȚĂ, O. A. 280. (Adverbial) Răspunde confuz. 2. Încurcat, tulburat, zăpăcit. Își clatină capul c-un zîmbet confuz. LESNEA, I. 85. Candidă și confuză, fata... asculta atentă. BART, E. 181. Am rămas nehotărît, confuz. GALACTION, O. I 59.

CONFÚZ, -Ă adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat. [< fr. confus, cf. it. confuso, lat. confusus – amestecat].

CONFÚZ, -Ă adj. 1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (despre oameni) încurcat, tulbure. (< fr. confus, lat. confusus)

CONFÚZ ~ă (~i, ~e) 1) Care se distinge cu multă greutate; lipsit de claritate; vag. Murmur ~. Amintire ~ă. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care este tulburat de sentimente; cuprins de zăpăceală; zăpăcit. Spirit ~. /<fr. confus, lat. confusus

confuz a. 1. de-a valma, amestecat, nesigur: zgomot confuz; 2. fig. încurcat, întunecat: amintiri confuze. ║ adv. uimit, rușinos: a rămas confuz.

*confúz, -ă adj. (lat. con-fusus. V. di-fuz). Confundat, încurcat. Fig. Obscur: cuvîntare confuză. Rușinat, încurcat: a rămînea confuz. Nesigur, amestecat: amintirĭ confuze. Adv. În mod confuz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

confúz adj. m., pl. confúzi; f. confúză, pl. confúze

confúz adj. m., pl. confúzi; f. sg. confúză, pl. confúze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONFÚZ adj. 1. difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 2. difuz, nedeslușit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 3. v. neclar. 4. echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificație ~.)

CONFUZ adj. 1. difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 2. difuz, nedeslușit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 3. difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzație ~ de durere.) 4. echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificație ~.)

Confuz ≠ clar, lămurit, limpede, lucid

Intrare: confuz
confuz adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confuz
  • confuzul
  • confuzu‑
  • confu
  • confuza
plural
  • confuzi
  • confuzii
  • confuze
  • confuzele
genitiv-dativ singular
  • confuz
  • confuzului
  • confuze
  • confuzei
plural
  • confuzi
  • confuzilor
  • confuze
  • confuzelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)