14 definiții pentru confuz

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFÚZ, -Ă, confuzi, -e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. – Din fr. confus, lat. confusus.

CONFÚZ, -Ă, confuzi, -e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. – Din fr. confus, lat. confusus.

confúz, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. III, 254 / Pl: ~i, ~e / E: fr confus, lat confusus] 1 Neclar. 2 (D. acțiuni etc.) Încurcat. 3 (Frm) Rușinat. 4 (Frm) Umilit.

CONFÚZ, -Ă, confuzi, -e, adj. 1. Neclar, nelămurit, nedeslușit. Încearcă să-și adune gîndurile confuze. TOPÎRCEANU, M. 49. Toată viața mea trecută e confuză suvenire. MACEDONSKI, O. I 238. Strigăte confuze se amestecară, cu un huruit uscat, de șandrama care se dărîmă. VLAHUȚĂ, O. A. 280. (Adverbial) Răspunde confuz. 2. Încurcat, tulburat, zăpăcit. Își clatină capul c-un zîmbet confuz. LESNEA, I. 85. Candidă și confuză, fata... asculta atentă. BART, E. 181. Am rămas nehotărît, confuz. GALACTION, O. I 59.

CONFÚZ, -Ă adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat. [< fr. confus, cf. it. confuso, lat. confusus – amestecat].

CONFÚZ, -Ă adj. 1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (despre oameni) încurcat, tulbure. (< fr. confus, lat. confusus)

CONFÚZ ~ă (~i, ~e) 1) Care se distinge cu multă greutate; lipsit de claritate; vag. Murmur ~. Amintire ~ă. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care este tulburat de sentimente; cuprins de zăpăceală; zăpăcit. Spirit ~. /<fr. confus, lat. confusus

confuz a. 1. de-a valma, amestecat, nesigur: zgomot confuz; 2. fig. încurcat, întunecat: amintiri confuze. ║ adv. uimit, rușinos: a rămas confuz.

*confúz, -ă adj. (lat. con-fusus. V. di-fuz). Confundat, încurcat. Fig. Obscur: cuvîntare confuză. Rușinat, încurcat: a rămînea confuz. Nesigur, amestecat: amintirĭ confuze. Adv. În mod confuz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

confuz adj. m., pl. confuzi; f. confuză, pl. confuze

confúz adj. m., pl. confúzi; f. sg. confúză, pl. confúze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONFÚZ adj. 1. difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 2. difuz, nedeslușit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 3. v. neclar. 4. echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificație ~.)

CONFUZ adj. 1. difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încîlcit, încurcat, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, tulbure, vag, (fig.) întunecat, nebulos, neguros. (O situație ~.) 2. difuz, nedeslușit, vag, (înv.) îngăimător, neauzit. (Glasuri ~.) 3. difuz, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, neprecis, vag, (fig.) surd. (O senzație ~ de durere.) 4. echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur, (livr.) abscons. (O semnificație ~.)

Confuz ≠ clar, lămurit, limpede, lucid

Intrare: confuz
confuz adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confuz
  • confuzul
  • confuzu‑
  • confu
  • confuza
plural
  • confuzi
  • confuzii
  • confuze
  • confuzele
genitiv-dativ singular
  • confuz
  • confuzului
  • confuze
  • confuzei
plural
  • confuzi
  • confuzilor
  • confuze
  • confuzelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confuz, confuadjectiv

  • 1. Imprecis, neclar, nedeslușit, nelămurit, neprecis, vag. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Încearcă să-și adune gîndurile confuze. TOPÎRCEANU, M. 49. DLRLC
    • format_quote Toată viața mea trecută e confuză suvenire. MACEDONSKI, O. I 238. DLRLC
    • format_quote Strigăte confuze se amestecară, cu un huruit uscat, de șandrama care se dărîmă. VLAHUȚĂ, O. A. 280. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Răspunde confuz. DLRLC
  • 2. Despre oameni și manifestările lor: tulburat, zăpăcit, încurcat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Își clatină capul c-un zîmbet confuz. LESNEA, I. 85. DLRLC
    • format_quote Candidă și confuză, fata... asculta atentă. BART, E. 181. DLRLC
    • format_quote Am rămas nehotărît, confuz. GALACTION, O. I 59. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.