ȚĂPOȘICĂ sf. 🌿 1 Plantă din fam. gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară, cu spicele lungi de la 3-6 cm.; crește prin pășunile din regiunea muntoasă; numită și „iarbă-aspră”, „păișiță”, etc. (Nardus stricta) (🖼 5117) ¶ 2 Plantă păroasă din fam. umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte; fructul, oval sau orbicular, este acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum) (🖼 5118) [țepos].

ȚĂPOȘICĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit cu peri aspri (Tordylium maximum).

ȚĂPOȘICĂ s. f. 1. Plantă din familia gramineelor, cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară și cu spice lungi (Nardus stricta). 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor, cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri (Tordylium maximum). – Din țeapă + suf. -oș-ică.

țăpoșică f. plantă cu tulpina aspră în partea, superioară, crește prin pășuni umede (Nardus stricta). [Lit. iarbă aspră sau cu țepi].

ȚEPOȘICĂ = ȚĂPOȘICĂ.

țăpoșică (reg.) s. f., g.-d. art. țăpoșelei

țăpoșică (rar) s. f., g.-d. art. țăpoșelei

țăpoșică s. f., pl. țăpoșele

țăpoșică s. f., gen.-dat. țăpoșicei, (pl. -)

ȚĂPOȘÍCĂ (< țepos) s. f. 1. Plantă erbacee perenă din familia poancee (graminee), de culoare verde-cenușie, cu tulpina scundă (10-30 cm), aspră în partea superioară, cu frunze subțiri, rigide, aspre și spiculețe uniflore dispuse unilateral într-un spic terminal îngust (Nardus stricta); păișiță, părul-porcului (1 b). Răspândită în etajul montan și cel subalpin, pe soluri acide, sărace; formează adesea asociații compacte, monodominante (nardete) sau în asociație cu păiușul roșu (festuceto-nardete). Se extinde masiv pe terenuri suprapășunate, orizontale sau slab înclinate. Nardetele sunt asociații cu biodiversitate redusă, montane, slab productive; acțiunile de ameliorare a pajiștilor au în vedere înlocuirea ț. cu alte specii mai valoroase. 2. Plantă erbacee din familia apiacee (umbelifere), aspru-păroasă, cu frunze penate, cu flori albe sau roz și cu fruct acoperit cu peri rigizi (Tordylium maximum).

ȚĂPOȘICĂ s. (BOT; Nardus stricta) (reg.) păișiță, părușcă, iarbă-aspră, păr-de-lup, părul-porcului.

țăpoșică s.f. (reg.) plantă graminee, cu tulpină rigidă, cu frunze subțiri rigide și cu spice lungi; păișiță.