13 definiții pentru d

d smi [At: IST. L. ROM. I, 25] 1 A șasea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei d (1). 3 Semn grafic corespunzător literei d (1). 4 Consoană ocluzivă dentală surdă.

D, d, s. m. 1. A șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală sonoră). [Pl. și (1, n.) d-uri]

D s. m. invar. A șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală sonoră (4)). [Pr.: de]

D s. m. invar. A cincea literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o consoană oclusivă dentală sonoră. – Pronunțat: de.

d2 (sunet) [cit. ], s. m. pl. d

d1 (literă) [cit. de / dî] s. m. / s. n., pl. d / d-uri

D, d s. m. invar . [cit. de]

D m. a patra literă a alfabetului.

d m. A patra literă a alfabetuluĭ latin. Reprezentă un sunet dental sonor, după cum t reprezentă tot acel sunet, dar mut. Ca cifră, la Romanĭ însemna și „500”.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

d 1. Numele celui de al patrulea sunet al gamei* în nomenclatura alfabetică provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din Evul Mediu. În teoriile muzicale anglo-germ. actuale, d este echivalentul lui re*; popoarele romanice au înlocuit în solmizație* literele prin silabe (D = re). 2. În sistemul modurilor (1, 3) gregoriene, d este finalis (v. finală) pentru modul 1 și 2 (dorian și hipodorian). 3. Cheie*: D era folosită cu acest rol, prin sec. 13-16, însoțită întotdeauna de o cheie de sol. 4. Abrev.: discant*, dominantă*; da capo*; dal segno*, destra (v. d.m.).

d (METR.) Simbol pentru prefixul „deci”.

D s. m. invar. 1. A șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală sonoră). 2. (MUZ.) Notație literală la anglosaxoni și germani pentru sunetul re. 3. Cifră romană cu valoarea 500. 4. (METR.) Simbol pentru dedye. 5. Simbol pentru deuteriu. 6. Simbol pentru zi.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

D num. card. (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 500 în sistemul roman de scriere a numerelor.

Intrare: d
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular d d-ul
plural d-uri d-urile
genitiv-dativ singular d d-ului
plural d-uri d-urilor
vocativ singular
plural

d

etimologie: