16 definiții pentru doilea doulea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

doilea, doua no [At: PO 100/26 / V: (îvp) doile, (înv) doua (S și: doa), doaua (S și: doao), (îvr) duoile, doualea (S și: doalea), (reg) doualea, doolea, doie / S și: (înv) doa / E: doi + -lea] 1 (Cu valoare a sau s, precedat de articolul „al”, „a”) Care se află între primul și al treilea. 2 (La feminin, urmat de „parte”) Intră în componența numeralului fracționar corespunzător, indicând jumătate dintr-un tot A doua parte din sumă. 3 (La feminin, urmat de „oară”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător A venit a doua oară. 4 (D. veri; îla) De-al doilea Care sunt copiii verilor primari. 5 (Îlav) A doua zi În ziua următoare. 6 (Îlav) A doua oară Data următoare. 7 (Îvp; îlav) De-al doilea A doua oară. 8 (Îe) A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al ~ A considera ceva ca fiind de importanță secundară. modificată

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i- / doi-] – Doi + le + a.

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a.

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de articolul «al», «a») Care se află între întîiul și al treilea. Telefoanele zbîrnîiră a doua oară. CAMILAR, N. I 47. Era gata a o lovi cu a doua săgeată. ISPIRESCU, L. 5. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. Și fata de-mpărat veni Și-a doua zi, și-a treia zi. COȘBUC, P. I 282. [Cerbul] nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi pe la amiază. CREANGĂ, P. 224. A doua oară = data următoare, altă dată. A doua oară mă las păgubaș. (Numai la m., într-o enumerare, adesea în corelație cu «întîi», mai rar cu «al treilea») Al doilea = în rîndul al doilea. Mai întăi să mă lași cu «stimate». Al doilea, ce fel de soacră o fi fost aia? SADOVEANU, P. M. 25. De-al doilea = pentru a doua oară. Intru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea. CREANGĂ, A. 6. ◊ Expr. De mîna a doua = a) de calitate inferioară, mai puțin luxos, mai ieftin. Marfă de mîna a doua. Hotel de mîna a doua; b) de mică importanță. Joacă într-un rol de mîna a doua. A pune (sau a lăsa, a trece) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. ◊ (Precedat de «cel de», «cea de», cu pronunțare regională) Îmi pare rău că n-am luat măcar spînul cel de al doile cu mine. CREANGĂ, P. 201. ◊ (În legătură cu grade de rudenie) Bărbat de-al doilea = al doilea soț al unei femei (care s-a căsătorit a doua oară). Văr de-al doilea = persoană considerată în raport cu fiii verilor primari ai unuia din părinții săi.

doilea (al) num. care vine după cel dintâiu. [V. doi].

dóilea (al), a dóŭa num. ord. (ea dift.). Care vine după cel dintîĭ, secund: rîndu al doilea, al doilea rînd saŭ rîndu cel de al doilea, cel de al doilea rînd, pl. rîndurile cele de al doilea; clasa a doŭa, a doŭa clasă (pl. n’are saŭ dacă-l are, e ca la neutre: clasele cele de al doilea).

vârsta a dóua sint. s. (ironic) Vârsta adultă ◊ „Chiar la intrarea în discotecă un tip, la vârsta a doua, beat, mi-a pus un pistol în tâmplă. Nu s-a întâmplat însă nimic.” R.l. 15 I 93 p. 4 (format după vârsta a treia)

AL DÓILEA a doua num. ord. Care acupă locul indicat de numărul doi în ordinea numărării; care vine după primul. Rândul ~. /doi + le + a


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!dóilea (al ~) (do-i-/doi-) num. m., f. a dóua; al II-lea/al 2-lea, a II-a/a 2-a

dóilea (precedat de al) num. m.(sil. doi-lea în tempo rapid /do-i-lea în tempo lent), f. a dóua


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONSUETUDO QUASI ALTERA NATURA (lat.) obișnuința este o a doua natură – Cicero, „De finibus bonorum et malorum”, V, 25.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a doua la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui sacou.

Intrare: doilea
  • silabație: do-i-lea, doi-lea
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P44)
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • doilea
  • doua
plural
  • doilea
  • doua
genitiv-dativ singular
  • doilea
  • doua
plural
  • doilea
  • doua
doulea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

doilea doulea

  • 1. (Precedat de articolul „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Telefoanele zbîrnîiră a doua oară. CAMILAR, N. I 47.
      surse: DLRLC
    • Era gata a o lovi cu a doua săgeată. ISPIRESCU, L. 5.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală (În legătură cu grade de rudenie) De-al doilea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. Văr de-al doilea = persoană considerată în raport cu fiii verilor primari ai unuia din părinții săi.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.1.2. Bărbat de-al doilea = al doilea soț al unei femei (care s-a căsătorit a doua oară).
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială A doua zi = în ziua următoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Și fata de-mpărat veni Și-a doua zi, și-a treia zi. COȘBUC, P. I 282.
        surse: DLRLC
      • [Cerbul] nu mai da pe la izvor iar pînă a doua zi pe la amiază. CREANGĂ, P. 224.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială A doua oară = data următoare, altă dată; cu altă ocazie.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • A doua oară mă las păgubaș.
        surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. locuțiune adverbială (Numai la masculin, într-o enumerare, adesea în corelație cu «întâi», mai rar cu «al treilea») Al doilea = după primul, pe urmă.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mai întăi să mă lași cu «stimate». Al doilea, ce fel de soacră o fi fost aia? SADOVEANU, P. M. 25.
        surse: DLRLC
    • 1.5. locuțiune adverbială popular De-al doilea = a doua oară.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Intru în ograda unui megieș al nostru, și din ogradă în ocol, și din ocol în grădina cu păpușoi, care erau chiar atunci prășiți de-al doilea. CREANGĂ, A. 6.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie De mâna a doua = de calitate inferioară, mai puțin luxos, mai ieftin.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Marfă de mâna a doua. Hotel de mâna a doua.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie De mâna a doua = de mică importanță.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Joacă într-un rol de mâna a doua.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.9. cu pronunțare regională (Precedat de «cel de», «cea de») Îmi pare rău că n-am luat măcar spînul cel de al doile cu mine. CREANGĂ, P. 201.
      surse: DLRLC
    • 1.10. (în) sintagmă ironic Vârsta a doua = vârsta adultă.
      surse: DCR2 un exemplu
      exemple
      • Chiar la intrarea în discotecă un tip, la vârsta a doua, beat, mi-a pus un pistol în tâmplă. Nu s-a întâmplat însă nimic. R.l. 15 I 93 p. 4.
        surse: DCR2

etimologie:

  • Doi + le + a.
    surse: DEX '09 DEX '98