23 de definiții pentru continuu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

continuu, ~uă [At: BĂLCESCU, M. V. 3 / P: ~nu-u / Pl: ~ui, ~ue / E: fr continu, lat continuus] 1 a Care are loc fără întrerupere. 2 a Care se prelungește fără pauză. 3 a (Îs) Curent ~ Curent electric care are un singur sens. 4 a (Mat; îs) Funcție ~uă Funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. 5 a (Mat; îs) Proporție ~uă Proporție ai cărei interni sunt egali între ei. 6 a (Muz; îs) Bas ~ Bas care se aude neîntrerupt în timpul unei bucăți muzicale. 7 av (Șîlav În ~) Neîncetat. 8-9 a, sf (Lin; d. consoane) Constrictiv (1).

CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. (Adesea adverbial) Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.

CONTÍNUU, -UĂ, continui, -ue, adj. Care are loc fără întrerupere, care se prelungește fără pauză; neîntrerupt, neîncetat, necurmat. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens. ♦ (Lingv.; despre consoane; și substantivat, f.) Constrictiv. [Pr.: -nu-u] – Din fr. continu, lat. continuus.

CONTÍNUU, -Ă, continui, -e, adj. Care se prelungește fără pauză, care nu se întrerupe, nu încetează și nu mai alternează cu altceva; necurmat, neîntrerupt, neîncetat. Becuri electrice... luminau faldurile steagurilor agitate de un curent continuu. SAHIA, U.R.S.S. 24. Omenirea merge într-un progres continuu. BĂLCESCU, O. II 10. ◊ Curent continuu = curent electric care are un singur sens.

CONTÍNUU, -UĂ adj. Neîntrerupt, neîncetat. ◊ (Fiz.) Curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care, la o variație mică a variabilelor sale, prezintă o variație foarte mică. ♦ (Lingv.) Constrictiv. [Pron. -nu-u, pl. -ui, -ue. / cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus].

CONTÍNUU, -UĂ adj. 1. neîntrerupt, neîncetat. ◊ (fig.) curent continuu = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcție continuă = funcție care prezintă continuitate (2). 2. (lingv.) constrictiv. (< fr. continu, lat. continuus)

CONTÍNUU contínuă (contínui, contínue) 1) Care se produce fără întrerupere; neîntrerupt; neîncetat; persistent. Mișcare continuă. Efort continuu. 2) Care se prelungește fără întrerupere; constituit din părți neseparate. Linie continuă. Funcție continuă. /<fr. continu, lat. continuus

continuu a. 1. ce durează fără întrerupere; 2. ale cării părți nu sunt separate: linie continuă; 3. a cării durată nu e întreruptă: friguri continue.

*1) contínuŭ, -ă adj. (lat. continuus, d. con-tinere, a ține, a conține). În șir, neîntrerupt: ploĭ continue. Gram. Spirant. Adv. Mereŭ: ploŭă continuŭ. – Fals inc-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

contínuu (-nu-u) adj. m., pl. contínui (-nui); f. contínuă (-nu-ă), pl. contínue (-nu-e)

contínuu adj. m. (sil. -nu-u), pl. contínui; f. sg. contínuă (sil. -nu-ă), pl. contínue (sil. -nu-e)

continuu (adj.), f. continuă, pl. m. continui, f. continue

*în contínuu (-nu-u) prep. + adj. (~ progres)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONTÍNUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvârșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. v. susținut. 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 4. adv. v. întotdeauna. 5. adj. v. constrictiv.

CONTINUU adj., adv. 1. adj. etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. adj. neîntrerupt, statornic, susținut, (înv.) nepregetat, nepregetător. (Efort ~; preocupare ~.) 3. adv. încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.) 4. adv. încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, necontenit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veșnic, (pop.) necurmat. (Eram ~ împreună.) 5. adj. (FON.) constrictiv, fricativ, spirant. (Consoană ~.)

Continuu ≠ discontinuu, întrerupt, necontinuu, incontinuu, intermitent


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

contínuu (contínuă), adj. – Care are loc fără întrerupere, neîntrerupt, neîncetat. Lat. continuus (sec. XIX). – Der. continua, vb., din lat. continuare, fr. continuer; continuator, adj.; continuație, s. f., sec. XVIII, din lat. continuatio; continuitate, s. f., din fr.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONTÍNUU, -UĂ adj. (cf. fr. continu, it. continue, lat. continuus): în sintagma morfem continuu (v.).

bas continuu (it. basso continuo; fr. basse cotinue; germ. Generalbass; engl. thorough-bass), partida* basului (III, 1) instrumental în muzica perioadei 1600-1750 (cu excepția compozițiilor destinate interpretării la un singur instrument), adjectivul continuu exprimând importanța primordială ce s-a atribuit în această perioadă basului ca fundament al armoniei* și al muzicii însăși, precum și importanța instrumentistului care îl interpretează ca promotor al ansamblului*. Majoritatea autorilor cuprind în definiție și cifrajul*, precum și practica de a completa basul cu armonii improvizate, asimilând astfel b. cu basul cifrat*, or, în practica muzicală a epocii s-a notat adesea fără cifre, iar în muzica de cameră interpretarea lui de către un instr. melodic de registru (1) grav (deci fără a se cânta și armoniile complementare) a fost acceptată drept o soluție echivalentă. Limitele perioadei, supranumită de unii autori chiar epoca b. (germ. Generalbasszeitalter) se indică în definiție, desigur, doar orientativ. Începuturile perioadei se întrepătrund cu practica it. de acompaniere a muzicii polif. cu un basso per organo sau basso seguente (sec. 16); în muzica destinată cultului religios, s-a făcut uz de b. până și în compozițiile create în prima jumătate a sec. 19 (mise* de Haydn, Mozart, Schubert). Abrev. (în partiturile epocii) b. c.

basse continue (cuv. fr.) v. bas continuu.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CONTÍNUU, -UĂ (< fr., lat.) adj., adv. (Care are loc) fără întrerupere, (care se petrece) neîncetat. ◊ Curent (electric) c. = curent electric al cărui sens nu variază în timp, iar intensitatea rămâne aproximativ egală. (MAT.) Funcție c. într-un punct = funcție ce are limită în acel punct și limita este egală cu valoarea funcției în acel punct. Funcție c. pe o mulțime = funcție continuă în fiecare element al mulțimii. ♦ (LINGV.) Constrictiv.

GUTTA CAVAT LAPIDEM NON VI, SED SAEPE CADENDO (lat.) picătura găurește piatra nu prin forță, ci prin continua ei cădere – Ovidiu, „Ex Ponto”, IV, 10, 5. Voința stăruitoare învinge cu timpul orice obstacol.

Intrare: continuu
continuu adjectiv
  • silabație: -nu-u
adjectiv (A106)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • continuu
  • continuul
  • continuu‑
  • continuă
  • continua
plural
  • continui
  • continuii
  • continue
  • continuele
genitiv-dativ singular
  • continuu
  • continuului
  • continue
  • continuei
plural
  • continui
  • continuilor
  • continue
  • continuelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)