15 definiții pentru zor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZOR1 s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se zori. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

ZOR1 s. n. 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sârguință, febrilitate, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Cu zorul = cu forța, forțat. ◊ Loc. vb. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forță”.

ZOR, (rar) zoruri, s. n. 1. Activitate grăbită, febrilă, însuflețită; grabă mare, urgență. Se auzeau uși trintite, pași grăbiți, zor mare. BASSARABESCU, V. 17. Era zor mare în lot satul. Moș Șărban, moș Sandu și încă vreo zece țărani... se îndeletniceau fiecare să mai dreagă cîte ceva la car. BUJOR, S. 132. Ce era foc și zor pe pînzele maestrului flamand deveni grație naturală și vioaie pe ale discipolului francez. ODOBESCU, S. III 138. Dă mai iute, soacră-mare, Că la nuntă e zor tare. TEODORESCU, P. R. 271. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. Fluturii de prin vîlcele Tu-i ascunzi acum cu zor! Culci în cuiburile lor Veselele rîndunele. COȘBUC, P. I 219. Mama toarnă cu tot zond Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. id. ib. 222. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu elan. Grăbite, pentru că își știu timpul măsurat, viorile cîntă de zor. BOGZA, C. O. 164. Într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierînd de zor o melodie nemțească. REBREANU, R. II 49. Se pregătea de zor să-și treacă examenul de bacalaureat. VLAHUȚĂ, O. A. 95. Cu zorul = cu forța. Să ne desparță cu zorul, Să ne pedepsim cu dorul. TEODORESCU, P. P. 302. ◊ Expr. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă, a se grăbi. Dă zor-nainte, inimă bolnavă, Și arde, gînd, în vîlvătăi și pară. BENIUC, V. 17. Și sărind, mugind, da zor Peste mîndrul vînător. aeecsandri, P. P. 166. (Eliptic) Copiii... zor înainte l-al patrulea asalt. ALECSANDRI, P. III 456. (Fig.) Copacii dau muguri ce cresc văzînd cu ochii, viața dă zor pretutindeni. La TDRG. A-i da zor cu... (sau că...) = a nu mai conteni cu... sau din..., a insista, a persista; a o ține una și bună. [Tata] îi da zor că m-a bătut cineva. PREDA, Î. 48. În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dă zor cu scrisul. VLAHUȚĂ, la TDRG. A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna, a sili pe cineva. Mereu îmi dă zor să mă-nscriu și eu numaidecît. CARAGIALE, O. VII 232. Văzînd Mihai că nobilii nu înaintează mai încolo de Turda, începu a le da zor și le porunci ca în trei zile să pornească spre Alba- Iulia. BĂLCESCU, O. II 305. Comisarul dă zor calului său, ca s-ajungă la culcuș. RUSSO, O. 142. (Fig.) Dacă-ți spui vro veste dulce, Tu-i dai zor și ea se duce. ȘEZ. VIII 80. A avea zor = a avea grabă, a se grăbi. Naica Floare are zor. SLAVICI, N. I 54. A lua (pe cineva) la zor = a dojeni, a mustra, a cere socoteală. Luat atunci din nou la zor, a început să povestească isprăvile ce le-a făcut. La TDRG. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrînge, a forță (pe cineva). Plîngerile și rugăciunile lor m-au atins la ficați și nu mă lasă inima... ca să-i iau cu zorul. ISPIRESCU, la TDRG. Zor-nevoie v. nevoie (3). (Rar) A-și face zor mîniei = a se ațîța singur, a-și face singur sînge rău, a se necăji. Bătu cu ciudă din picior Și repede-a plecat. S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256. (Rar) Zor-zor = în mare grabă. Unchiașul mîna, mîna zor-zor și calea nu se mai isprăvea. DELAVRANCEA, S. 251. Necesitate urgentă, nevoie; strîmtoare, necaz. În timpul acela însă, armeanul avea alte zoruri. TUDORAN, P. 341. Sărăcia, dacă văzu zorul, dele dosul pe ușă. ISPIRESCU, L. 209. Că la vreme și la zor Mult mi-a fost dăruitor. TEODORESCU, P. P. 354. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a nu-ți trebui, a nu-ți fi necesar numaidecît. Că de lînă zor n-avea. TEODORESCU, P. P. 597. A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... Domnul Moldovei nu avea nici un zor de a-și atrage ura unui puternic regat învecinat. HASDEU, I. V. 20. Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? Ce zor ai de ce-a spus el?

ZOR2 s. n. 1. Activitate însuflețită, grabă mare, urgență, febrilitate; sârguință, însuflețire. ◊ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu elan. Cu zorul = cu forța. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna pe cineva să facă ceva. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a dojeni, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forța (pe cineva). (Rar) A-și face zor mâniei = a se ațâța singur, a se necăji. 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Tc. zor „silă, forță; sudoare”.

ZOR n. rar 1) Acțiune grăbită și încordată. ◊ Cu ~ cu grabă mare. De ~ din toate puterile; din răsputeri. A-i da ~ a se grăbi. A da cuiva ~ a face pe cineva să se grăbească. 2) Ceea ce este necesar; necesitate; nevoie. /<turc. zor

zor n. 1. asalt (sens ieșit din uz): să dăm zorul din urmă, cumplitul nostru zor AL.; 2 urgență, grabă mare: a avea zor, a fi tare grăbit; a da zor, a împinge, a face să grăbească; de zor, de nevoie; zor nevoie, cu orice preț; 3. treabă grabnică: să fii iute de picior, să-mi ajuți la câte un zor POP. [Turc. ZOR, violență, silnicie].

zor n. fără pl. (turc. pers. zor, putere, violență, constrîngere; alb. bg. sîrb. zor, ngr. zóri. V. zurba și zurliŭ). Silnicie, violență (Vechî́). Grabă, urgență, nevoĭ: am mare zor să plec azĭ. A da zor, a grăbi, a zori: dădea zor să ajungă acasă. Cu zoru, cu grabă: nu-l lua cu zoru, că atuncĭ va lucra prost. De zor, cu hărnicie, cu grabă: a lucra de zor. Loc. adv. Zor-nevoĭe, numaĭ de cît, cu orĭ-ce preț, aman-zaman: ĭ-am spus să rămîĭe, dar el, zor-nevoĭe, să plece!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zor s. n. (pl. zóruri)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZOR s. 1. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire. (A făcut ceva în mare ~.) 2. grabă, urgență. (E mare ~ să...) 3. grabă, precipitare, precipitație, pripă, pripeală, pripire. (Ce e ~ul ăsta?) 4. toi, (pop. și fam.) dârdoră. (În ~ul muncii.)

ZOR s. 1. grabă, iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire, (înv. și pop.) repejune. (A făcut ceva în mare ~.) 2. grabă, urgență, (Transilv.) sorgoșeală, (înv.) sîrguială. (E mare ~ să...) 3. grabă, precipitare, precipitație, pripă, pripeală, pripire. (Ce e ~ ăsta?) 4. toi, (pop. și fam.) dîrdoră. (În ~ul muncii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zor (-ruri), s. n.1. Urgență, nevoie. – 2. Violență, forță. – 3. Grabă, activitate febrilă. – Mr. zore, megl. zor. Tc. (per.) zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζόρι, alb., bg., sb. zor.Der. zori, vb. (a sili, a constrînge, a grăbi; a accelera); zoriu, adj. (rapid, expeditiv); zoralie, s. f. (dans popular cu mișcări rapide), pe care Șeineanu îl derivă din tc. zorli, der. care pare der. interior, cu suf. expresiv -lie. Cf. zurliu.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zoru’ s. invar., interj. v. zoreală

zoru’ s. invar., interj. v. zoreală.

Intrare: zor
zor1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zor
  • zorul
  • zoru‑
plural
  • zoruri
  • zorurile
genitiv-dativ singular
  • zor
  • zorului
plural
  • zoruri
  • zorurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zor

  • 1. Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare.
    exemple
    • Se auzeau uși trîntite, pași grăbiți, zor mare. BASSARABESCU, V. 17.
      surse: DLRLC
    • Era zor mare în tot satul. Moș Șărban, moș Sandu și încă vreo zece țărani... se îndeletniceau fiecare să mai dreagă cîte ceva la car. BUJOR, S. 132.
      surse: DLRLC
    • Ce era foc și zor pe pînzele maestrului flamand deveni grație naturală și vioaie pe ale discipolului francez. ODOBESCU, S. III 138.
      surse: DLRLC
    • Dă mai iute, soacră-mare, Că la nuntă e zor tare. TEODORESCU, P. R. 271.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială Cu zor sau cu tot zorul = în grabă.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: repede 2 exemple
      exemple
      • Fluturii de prin vîlcele Tu-i ascunzi acum cu zor! Culci în cuiburile lor Veselele rîndunele. COȘBUC, P. I 219.
        surse: DLRLC
      • Mama toarnă cu tot zond Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. COȘBUC, P. 222.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Grăbite, pentru că își știu timpul măsurat, viorile cîntă de zor. BOGZA, C. O. 164.
        surse: DLRLC
      • Într-un șopron, șoferul curăța automobilul, fluierînd de zor o melodie nemțească. REBREANU, R. II 49.
        surse: DLRLC
      • Se pregătea de zor să-și treacă examenul de bacalaureat. VLAHUȚĂ, O. A. 95.
        surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială Cu zorul = cu forța.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: forțat un exemplu
      exemple
      • Să ne desparță cu zorul, Să ne pedepsim cu dorul. TEODORESCU, P. P. 302.
        surse: DLRLC
    • 1.4. locuțiune verbală A avea zor = a se zori.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Naica Floare are zor. SLAVICI, N. I 54.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Zor-zor = în mare grabă.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Unchiașul mîna, mîna zor-zor și calea nu se mai isprăvea. DELAVRANCEA, S. 251.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Dă zor-nainte, inimă bolnavă, Și arde, gînd, în vîlvătăi și pară. BENIUC, V. 17.
        surse: DLRLC
      • Și sărind, mugind, da zor Peste mîndrul vînător. ALECSANDRI, P. P. 166.
        surse: DLRLC
      • eliptic Copiii... zor înainte l-al patrulea asalt. ALECSANDRI, P. III 456.
        surse: DLRLC
      • figurat Copacii dau muguri ce cresc văzînd cu ochii, viața dă zor pretutindeni. La TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: insista 2 exemple
      exemple
      • [Tata] îi da zor că m-a bătut cineva. PREDA, Î. 48.
        surse: DLRLC
      • În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dă zor cu scrisul. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 4 exemple
      exemple
      • Mereu îmi dă zor să mă-nscriu și eu numaidecît. CARAGIALE, O. VII 232.
        surse: DLRLC
      • Văzînd Mihai că nobilii nu înaintează mai încolo de Turda, începu a le da zor și le porunci ca în trei zile să pornească spre Alba- Iulia. BĂLCESCU, O. II 305.
        surse: DLRLC
      • Comisarul dă zor calului său, ca s-ajungă la culcuș. RUSSO, O. 142.
        surse: DLRLC
      • figurat Dacă-ți spui vro veste dulce, Tu-i dai zor și ea se duce. ȘEZ. VIII 80.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mustra un exemplu
      exemple
      • Luat atunci din nou la zor, a început să povestească isprăvile ce le-a făcut. La TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.10. expresie A lua (pe cineva) cu zorul = a forța (pe cineva).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: constrânge un exemplu
      exemple
      • Plîngerile și rugăciunile lor m-au atins la ficați și nu mă lasă inima... ca să-i iau cu zorul. ISPIRESCU, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.11. expresie Zor (?)-nevoie (?).
      surse: DLRLC
    • 1.12. expresie rar A-și face zor mâniei = a se ațâța singur, a-și face singur sânge rău, a se necăji.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Bătu cu ciudă din picior Și repede-a plecat. S-a poticnit de-un lemn în tindă Și-și mai făcu mîniei zor. COȘBUC, P. I 256.
        surse: DLRLC
  • 2. Ceea ce este necesar.
    exemple
    • În timpul acela însă, armeanul avea alte zoruri. TUDORAN, P. 341.
      surse: DLRLC
    • Sărăcia, dacă văzu zorul, dete dosul pe ușă. ISPIRESCU, L. 209.
      surse: DLRLC
    • Că la vreme și la zor Mult mi-a fost dăruitor. TEODORESCU, P. P. 354.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Că de lînă zor n-avea. TEODORESCU, P. P. 597.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva).
      surse: DEX '09
    • 2.3. expresie Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie?
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ce zor ai de ce-a spus el?
        surse: DLRLC
    • 2.4. expresie A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să...
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Domnul Moldovei nu avea nici un zor de a-și atrage ura unui puternic regat învecinat. HASDEU, I. V. 20.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă zor „silă, forță”
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX