13 definiții pentru trai


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRAI s. n. 1. Viață, existență. ◊ Mod de trai = ansamblul, condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viață bună, fericită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. 3. Conviețuire. – Din trăi (derivat regresiv).

TRAI s. n. 1. Viață, existență. ◊ Mod de trai = ansamblul condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viață bună, fericită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. 3. Conviețuire. – Din trăi (derivat regresiv).

TRAI s. n. 1. Viață, existență. Muncind cît muncește azi, dar pe pămîntul lui, omul ar avea un trai de două ori mai bun. REBREANU, R. I 95. Cu voinicii-mi place traiul, Ori îi văd cu spada-n mîni Ori cu naiul. COȘBUC, P. I 84. Și-și aleseră loc de trai, un bordei. ISPIRESCU, L. 169. Omul, care simte traiul său scurt, ar dori ca tot lucrul să se îndeplinească în acest moment iute. BĂLCESCU, O. II 10. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea suporta viața din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. Și-a măritat fata curînd după moartea nevestii: nu mai era de trai – trebuia odată căpătuită. CARAGIALE, S. 81. A-și trăi traiul v. trăi (3). A-și trăi traiul (și a-și mînca mălaiul) v. trăi (3). 2. Viață bună, mulțumită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l. EMINESCU, O. I 102. Vinișor de nouă ai Cum e mai bun pentru trai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. Cum aș face, cum aș drege, Că pe toate le-aș culege, Să-mi fac traiul și să mor, Legănat pe sînul lor. ALECSANDRI, P. P. 337. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii v. babacă. A se pune (sau a se așeza) pe trai = a începe o viață bună, de belșug, de desfătare; a se pune pe petreceri. Se puse pe trai și trăiră vac de om nesupărați de nimeni. ISPIRESCU, L. 111. 3. Conviețuire. Dacă nu te sparie traiul cu un bătrîn, hotărăște-te a-mi îndulci, puținele zile ce mi-a mai rămas. NEGRUZZI, S. I 109.

TRAI ~iuri n. 1) Totalitate a condițiilor materiale și culturale de viață ale oamenilor. ◊ A nu mai avea ~ a se afla în condiții de oprimare morală sau psihică insuportabilă. 2) Existență umană; viață. Nivel de ~. 3) Viață bună. ◊ A se pune pe ~ a începe o viață bogată, plină de plăceri. 4) Viață în comun; conviețuire. [Monosilabic] /v. a trăi

tráĭ n., pl. urĭ (d. a trăi). Vĭață, existență, modu de a trăi: e o mare fericire să aĭ traĭ bun în casă. A-țĭ fi trăit traĭu, a-țĭ fi mîncat malaĭu, a fi fost în rol (tînăr, frumos, puternic) odată, dar a nu maĭ putea să aĭ pretențiunĭ acuma. (Poate zice asta și cel ce șĭ-a făcut datoria și se scuză acum că nu maĭ este rîndu luĭ, ci al altora).

traiu n. existență, mod de vieață: mijloace de traiu. [Abstras din trăì].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRAI s. 1. viață, (înv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viață, viețuire, (pop.) sălășluire, (înv.) sălășluință. (~ul lui îndelungat pe aceste locuri.) 3. existență, viață, zile (pl.), (înv. și pop.) petrecere, viețuire, (pop. și fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ul lui se scurgea în liniște.) 4. v. coabitare. 5. v. subzistență.

TRAI s. 1. viață, (înv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viață, viețuire, (pop.) sălășluire, (înv.) sălășluință. (~ lui îndelungat pe aceste locuri.) 3. existență, viață, zile (pl.), (înv. și pop.) petrecere, viețuire, (pop. și fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ lui se scurgea în liniște.) 4. (JUR.) coabitare, conviețuire. (~ celor doi soți a fost scurt.) 5. întreținere, subzistență. (Mijloace de ~.) modificată


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

trai pe vătrai expr. (pop.) viață ușoară / lipsită de griji.

Intrare: trai
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trai
  • traiul
  • traiu‑
plural
  • traiuri
  • traiurile
genitiv-dativ singular
  • trai
  • traiului
plural
  • traiuri
  • traiurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)