TRAI s. n. 1. Viață, existență. ◊ Mod de trai = ansamblul, condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viață bună, fericită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. 3. Conviețuire. – Din trăi (derivat regresiv).

trai sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 16471 / Pl: (îrg) (25-26) ~uri / E: pvb trăi] 1 (Înv) Viețuire. 2 (Înv; îe) A nu mai fI de ~ A fi foarte bătrân și bolnav. 3 (Înv; îae) A fi pe moarte. 4 Viață pe care o duce cineva Si: existență, (înv) cust. 5 (Șîs) Mod de ~ Ansamblul condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. 6 (Pop; îe) A nu (mai) avea ~ (de cineva sau de ceva) A nu mai putea trăi (din cauza cuiva sau a ceva). 7 (Pfm; îe) A nu mai fi de ~ A nu mai fi de viețuit. 8 (Pfm; îae) A nu mai fi de suportat. 9 (Înv; îe) A-și ține ~ul A face față cheltuielilor necesare vieții. 10 (Înv; îae) A se întreține. 11 (Îvr; îe) A-și pune ~ul (în cineva) A-și încredința viața în mâinile cuiva. 12 (Pop; îe) A duce ~ pe vătrai A duce o viață grea, plină de lipsuri. 13 (Pex) Viață îmbelșugată, lipsită de griji. 14 (Reg) Petrecere. 15 (Reg; îe) A fi pus pe ~ul A duce o viață de chefuri și petreceri. 16 (Ccr) Mijloace materiale (hrană, îmbrăcăminte) necesare existenței zilnice a cuiva. 17 (Înv; îe) A-și afla ~ul A-și procura cele necesare vieții. 18 Timpul care trece de la nașterea până la moartea cuiva. 19 (Înv; îlav) Pe ~ Pentru tot timpul cât trăiește cineva. 20 (Reg; îe) A trăi un ~ și cu al morții două A trăi rău. 21 (Reg; îae) A fi zgârcit. 22 (Reg; îe) A trăi un ~ și jumătate A trăi bine. 23 (Reg; îlav) În viață și-n – Niciodată. 24 (Înv) Povestire a faptelor și a întâmplărilor din timpul vieții cuiva Si: biografie. 25 Viață petrecută alături de cineva. 26 Viață în comun (mai ales în căsnicie) și relațiile ce se stabilesc în cadrul acesteia Si: conviețuire. 27 (Reg; îe) A avea (sau a duce) ~ bun (cu cineva) A trăi în bună înțelegere cu cineva. 28 (Reg; îe) A avea (sau a duce) ~ rău (cu cineva) A trăi în neînțelegere, în ceartă cu cineva. 29 (Reg; îe) A nu avea ~ (cu cineva) A nu mai putea trăi în bună înțelegere cu cineva. 30 (Mun; Ban; îs) ~ cu vătrai sau un ~ și un vătrai Viață de certuri și neînțelegeri. 31 (Mun; Ban; îs) ~ pe vătrai Viață bună, ușoară.

TRAI s. n. 1. Viață, existență. ◊ Mod de trai = ansamblul condițiilor materiale și spirituale specifice vieții unei persoane, unui grup social, unei societăți. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea trăi din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. 2. Viață bună, fericită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. 3. Conviețuire. – Din trăi (derivat regresiv).

TRAI s. n. 1. Viață, existență. Muncind cît muncește azi, dar pe pămîntul lui, omul ar avea un trai de două ori mai bun. REBREANU, R. I 95. Cu voinicii-mi place traiul, Ori îi văd cu spada-n mîni Ori cu naiul. COȘBUC, P. I 84. Și-și aleseră loc de trai, un bordei. ISPIRESCU, L. 169. Omul, care simte traiul său scurt, ar dori ca tot lucrul să se îndeplinească în acest moment iute. BĂLCESCU, O. II 10. ◊ Expr. A nu mai fi de trai sau a nu mai avea trai = a nu mai putea suporta viața din cauza cuiva sau a ceva, a nu mai putea îndura ceva. Și-a măritat fata curînd după moartea nevestii: nu mai era de trai – trebuia odată căpătuită. CARAGIALE, S. 81. A-și trăi traiul v. trăi (3). A-și trăi traiul (și a-și mînca mălaiul) v. trăi (3). 2. Viață bună, mulțumită și îmbelșugată; desfătare, petrecere. Traiul lumii, dragă tată, Cine vor, aceia lese-l. EMINESCU, O. I 102. Vinișor de nouă ai Cum e mai bun pentru trai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. Cum aș face, cum aș drege, Că pe toate le-aș culege, Să-mi fac traiul și să mor, Legănat pe sînul lor. ALECSANDRI, P. P. 337. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii v. babacă. A se pune (sau a se așeza) pe trai = a începe o viață bună, de belșug, de desfătare; a se pune pe petreceri. Se puse pe trai și trăiră vac de om nesupărați de nimeni. ISPIRESCU, L. 111. 3. Conviețuire. Dacă nu te sparie traiul cu un bătrîn, hotărăște-te a-mi îndulci, puținele zile ce mi-a mai rămas. NEGRUZZI, S. I 109.

TRAI ~iuri n. 1) Totalitate a condițiilor materiale și culturale de viață ale oamenilor. ◊ A nu mai avea ~ a se afla în condiții de oprimare morală sau psihică insuportabilă. 2) Existență umană; viață. Nivel de ~. 3) Viață bună. ◊ A se pune pe ~ a începe o viață bogată, plină de plăceri. 4) Viață în comun; conviețuire. [Monosilabic] /v. a trăi

tráĭ n., pl. urĭ (d. a trăi). Vĭață, existență, modu de a trăi: e o mare fericire să aĭ traĭ bun în casă. A-țĭ fi trăit traĭu, a-țĭ fi mîncat malaĭu, a fi fost în rol (tînăr, frumos, puternic) odată, dar a nu maĭ putea să aĭ pretențiunĭ acuma. (Poate zice asta și cel ce șĭ-a făcut datoria și se scuză acum că nu maĭ este rîndu luĭ, ci al altora).

traiu n. existență, mod de vieață: mijloace de traiu. [Abstras din trăì].

trai s. n., art. traiul

trai s. n.

trai s. n.

trai

traiu, traiuri.

TRAI s. 1. viață, (înv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viață, viețuire, (pop.) sălășluire, (înv.) sălășluință. (~ul lui îndelungat pe aceste locuri.) 3. existență, viață, zile (pl.), (înv. și pop.) petrecere, viețuire, (pop. și fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ul lui se scurgea în liniște.) 4. v. coabitare. 5. v. subzistență.

TRAI s. 1. viață, (înv.) cust, custare. (A dus un ~ agitat.) 2. viață, viețuire, (pop.) sălășluire, (înv.) sălășluință. (~ lui îndelungat pe aceste locuri.) 3. existență, viață, zile (pl.), (înv. și pop.) petrecere, viețuire, (pop. și fam.) veac, (înv.) petrecanie. (~ lui se scurgea în liniște.) 4. (JUR.) coabitare, conviețuire. (~ celor doi soți a fost scurt.) 5. întreținere, subzistență. (Mijloace de ~.) modificată

trai pe vătrai expr. (pop.) viață ușoară / lipsită de griji.