14 definiții pentru perpetuu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.

PERPÉTUU, -UĂ, perpetui, -ue, adj. Care durează veșnic sau vreme îndelungată, care nu încetează, nu se sfârșește niciodată; etern, veșnic; permanent, continuu. [Pr.: -tu-u] – Din lat. perpetuus.

PERPÉTUU, -Ă, perpetui, -e, adj. Care nu încetează, care nu se sfîrșește niciodată; necurmat, neîntrerupt, necontenit, etern. Această perpetuă șovăire a Chiliei. HASDEU, I. V. 9. – Pronunțat: -tu-u.

PERPÉTUU, -UĂ adj. Neîncetat, nesfârșit; veșnic, etern. ◊ (Ant.) Dictator perpetuu = dictator pe viață în vechea Romă. [Pron. -tu-u. / < lat. perpetuus].

PERPÉTUU, -UĂ adj. care durează veșnic sau vreme îndelungată; etern. (< lat. perpetuus)

PERPÉTUU ~ă (~i, ~e) Care durează la nesfârșit; cu existență nesfârșită; veșnic; etern. [Sil. -tu-u-] /<lat. perpetuus

perpetuu a. 1. care nu încetează niciodată, care durează totdeauna; 2. care se reînoiește mereu: plângeri perpetue.

*perpétuŭ, -ă adj. (lat. perpétuus). Continuŭ, fără întrerupere: un foc perpetuŭ ardea pe altaru Vesteĭ. Pe vĭață: exil perpetuŭ. Mișcarea perpetuă a uneĭ mașinĭ, mișcare care, odată începută, s’ar perpetua fără ajutoru aburuluĭ, electricitățiĭ, apeĭ saŭ alteĭ forțe, ceĭa ce, pînă acuma, nu s’a aflat. Adv. În mod perpetuŭ: focu Vesteĭ ardea perpetuŭ. V. etern.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perpétuu (-tu-u) adj. m., pl. perpétui (-tui); f. perpétuă (-tu-ă), pl. perpétue (-tu-e)

perpétuu adj. m. (sil. -tu-u), pl. perpétui; f. sg. perpétuă (sil. -tu-ă), pl. perpétue (sil. -tu-e)

perpétuum móbile (lat.) loc. s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERPÉTUU adj. 1. v. continuu. 2. v. veșnic.

PERPETUU adj. 1. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfîrșit, permanent, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 2. etern, nemuritor, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

Perpetuu ≠ încontinuu, necontinuu, temporar

Intrare: perpetuu
perpetuu adjectiv
  • silabație: -tu-u
adjectiv (A106)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perpetuu
  • perpetuul
  • perpetuu‑
  • perpetuă
  • perpetua
plural
  • perpetui
  • perpetuii
  • perpetue
  • perpetuele
genitiv-dativ singular
  • perpetuu
  • perpetuului
  • perpetue
  • perpetuei
plural
  • perpetui
  • perpetuilor
  • perpetue
  • perpetuelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)