14 definiții pentru d


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

d smi [At: IST. L. ROM. I, 25] 1 A șasea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei d (1). 3 Semn grafic corespunzător literei d (1). 4 Consoană ocluzivă dentală surdă. etimologie lipsă în original

D, d, s. m. 1. A șasea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană ocluzivă dentală sonoră). [Pl. și (1, n.) d-uri]

D s. m. invar. A șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală sonoră (4)). [Pr.: de]

D s. m. invar. A cincea literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o consoană oclusivă dentală sonoră. – Pronunțat: de.

D m. a patra literă a alfabetului.

d m. A patra literă a alfabetuluĭ latin. Reprezentă un sunet dental sonor, după cum t reprezentă tot acel sunet, dar mut. Ca cifră, la Romanĭ însemna și „500”.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

d1 (literă) [cit. de / dî] s. m. / s. n., pl. d / d-uri

d2 (sunet) [cit. ], s. m. pl. d

D, d s. m. invar. [cit. de]


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

d 1. Numele celui de al patrulea sunet al gamei* în nomenclatura alfabetică provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din Evul Mediu. În teoriile muzicale anglo-germ. actuale, d este echivalentul lui re*; popoarele romanice au înlocuit în solmizație* literele prin silabe (D = re). 2. În sistemul modurilor (1, 3) gregoriene, d este finalis (v. finală) pentru modul 1 și 2 (dorian și hipodorian). 3. Cheie*: D era folosită cu acest rol, prin sec. 13-16, însoțită întotdeauna de o cheie de sol. 4. Abrev.: discant*, dominantă*; da capo*; dal segno*, destra (v. d.m.).

D num. card. (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 500 în sistemul roman de scriere a numerelor.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

d (METR.) Simbol pentru prefixul „deci”.

D s. m. invar. 1. A șasea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă dentală sonoră). 2. (MUZ.) Notație literală la anglosaxoni și germani pentru sunetul re. 3. Cifră romană cu valoarea 500. 4. (METR.) Simbol pentru debye. 5. Simbol pentru deuteriu. 6. Simbol pentru zi.

Intrare: d
d2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: de, dî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • d
  • d-ul
  • d-u‑
plural
  • d-uri
  • d-urile
genitiv-dativ singular
  • d
  • d-ului
plural
  • d-uri
  • d-urilor
vocativ singular
plural
  • pronunție: de, dî
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • d
plural
  • d
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

d

etimologie: