16 definiții pentru merituos meritos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

merituos, ~oa a vz meritos

MERITUÓS, -OÁSĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. [Pr.: -tu-osVar.: meritós, -oásă adj.] – Merit + suf. -os.

MERITUÓS, -OÁSĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. [Pr.: -tu-osVar.: meritós, -oásă adj.] – Merit + suf. -os.

MERITUÓS, -OÁSĂ adj. V. meritos.

MERITUÓS, -OÁSĂ adj. Cu merite; valoros. [Pron. -tu-os, var. meritos, -oasă adj. / < merit + -(u)os].

MERITUÓS, -OÁSĂ adj. meritoriu. (< merit + -/u/os)

MERITUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care are merite mari; demn de laudă sau de recompensă; meritoriu. [Sil. -tu-os] /merit + suf. ~os[1]

  1. Var. meritos LauraGellner

MERITÓS, -OÁSĂ, adj. v. merituos.

MERITÓS, -OÁSĂ, adj. v. merituos.

MERITÓS, -OÁSĂ, meritoși, -oase, adj. (Despre oameni) Care are merite; valoros. Să se convingă și directorul că are într-însul un colaborator meritos. REBREANU, R. I 243. – Variantă: merituós, -oásă adj.

MERITÓS, -OÁSĂ adj. v. merituos.

*meritós, -oásă adj. (d. merit s. n.). Plin de merit, vorbind de persoane: un tînăr meritos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

merituós (-tu-os) adj. m., pl. merituóși; f. merituoásă, pl. merituoáse

merituós adj. m. (sil. -tu-os), pl. merituóși; f. sg. merituoásă, pl. merituoáse[1]

  1. Var. meritos LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MERITÓS adj. 1. v. lăudabil. 2. v. meritoriu.[1]

  1. Var. merituos LauraGellner

MERITOS adj. 1. lăudabil, meritoriu. (O inițiativă ~.) 2. meritoriu, valoros. (Lucrare ~.)

Intrare: merituos
merituos adjectiv
  • silabație: -tu-os
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merituos
  • merituosul
  • merituosu‑
  • merituoa
  • merituoasa
plural
  • merituoși
  • merituoșii
  • merituoase
  • merituoasele
genitiv-dativ singular
  • merituos
  • merituosului
  • merituoase
  • merituoasei
plural
  • merituoși
  • merituoșilor
  • merituoase
  • merituoaselor
vocativ singular
plural
meritos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meritos
  • meritosul
  • meritosu‑
  • meritoa
  • meritoasa
plural
  • meritoși
  • meritoșii
  • meritoase
  • meritoasele
genitiv-dativ singular
  • meritos
  • meritosului
  • meritoase
  • meritoasei
plural
  • meritoși
  • meritoșilor
  • meritoase
  • meritoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)