21 de definiții pentru vreme


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRÉME, (4, 5) vremuri, s. f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie.Loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din vreme în vreme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. ◊ Loc. conj. În vreme ce (sau înv. în vreme când) = în timpul în care, pe când. ◊ Expr. O vreme = o perioadă de timp. A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar; a lenevi. În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea mesei.Loc. adv. Într-o vreme = la un moment dat, cândva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. La vreme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o vreme = până (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat.Loc. adj. și adv. Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen; prematur. ◊ Loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (În credințele religioase) Vremea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut. Din vremuri = din timpurile vechi, din străbuni. După vremuri = în cursul veacurilor. ◊ Expr. În negura vremii = în trecutul îndepărtat. 5. (La pl.) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe, ocazii. II. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [Pl. și: vremi] – Din sl. vrĕmen.

VRÉME, vremuri, s. f. I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie.Loc. adv. Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din vreme în vreme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. ◊ Loc. conj. În vreme ce (sau înv. în vreme când) = în timpul în care, pe când. ◊ Expr. O vreme = o perioadă de timp. A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi. În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea meseiLoc. adv. Într-o vreme = la un moment dat, cândva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. La vreme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o vreme = Până (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen, prematur. ◊ Loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (În credințele religioase) Vremea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut. Din vremuri = Din vremurile vechi, din străbuni. După vremuri = în cursul veacurilor. ◊ În negura vremii = în trecutul îndepărtat. ♦ (La pl.) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe. II. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [Pl. și: vremi] – Din sl. vrĕmen.

VRÉME, vremuri și vremi, s. f. (în concurență cu timp) I. 1. Timp (I 1). Clopotul din turn cînd geme, Cheamă vreme, ’ngroapă vreme. LESNEA, I. 10. Cu valul vremilor ce curg Atîtea cîntece s-au dus, Și valul vremilor ce curg Atîtea cîntece-a răpus. GOGA, P. 22. Unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. EMINESCU, O. I 176. ◊ Expr. N-a intrat vremea-n sac v. intra (II 2). 2. Durată limitată între două întîmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.; interval, perioadă, răstimp. Au stat multă vreme în ploaie. DUMITRIU, N. 155. Mai era vreme pînă la ziuă. SADOVEANU, O. I 501. De atîta vreme, de cînd nu ne-ai mai dat obraz. ALECSANDRI, T. I 41 ◊ Loc. adv. Cu vremea (sau, învechit, cu vreme) = după un timp oarecare, cîndva, odată și odată, cu timpul. Binele pe om îl scapă Cu vremea de foc și apă. PANN, la CADE. Cu vreme putea să-i aducă prilej de folos. DRĂGHICI, R. 143. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea tîrziu, de timpuriu. Pe lîngă crucea din răspîntie scîrțîie roatele căruțelor ce pleacă din vreme, să nu le ajungă zăduful pe drum. CARAGIALE, O. I 320. De cu bună vreme v. bun4 (VI 4). Din vreme în vreme = din cînd în cînd, uneori, la intervale; din timp în timp. Din vreme în vreme birja dădea într-un hop. SADOVEANU, O. IV 7. Cînd amintirile-n trecut încearcă să mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. EMINESCU, O. I 186. Din vreme-n vreme numai, lungi șiruri de cucoare Sub bolta albăstrie zbor tainic, călătoare. ALECSANDRI, O. 190. Înainte vreme v. înainte (II 1). Loc. conj. În vreme ce (sau, învechit, în vreme cînd) = în timpul în care, pe cînd, pe de altă parte. Ștefan Văcărescu era spătar mare, în vreme ce fiul său... servea ca ispravnic. ODOBESCU, S. I 261. Tu dormi, în vreme cînd toți ciialalți varsă sudori de moarte muncind. DRĂGHICI, R. 10. ◊ Expr. O vreme = o bucată de timp, un timp. Se mai auzi o vreme murmurul greu de glasuri. DUMITRIU, N. 57. Forțele vii ale unui neam pot fi stînjenite o vreme; cînd le vine însă ceasul, înmuguresc și înfloresc cu putere irezistibilă. SADOVEANU, E. 67. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. Titu Herdelea se simțea de prisos, cum se simțise toată vremea. REBREANU, R. II 17. Se ținea de farse toată vremea. CARAGIALE, O. III 10. A-și pierde (a-și trece sau a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul fără a face nimic de seamă; a lenevi. În vremea mea (ta, lui etc.) = în tinerețe, în floarea vîrstei, în plinătatea puterii. Baba care-o vezi acuma fost-a mîndră-n vremea ei. EFTIMIU, Î. 92. Cînd eram în vremea mea Zburam ca o păsărea. BIBICESCU, P. P. 382. Acum mi-i (ți-i etc.) vremea = aceasta este vîrstă de care trebuie să mă bucur (să te bucuri etc.). Aveți dreptate, băieți; acum i vremea. CREANGĂ, A. 97. ♦ Timp. disponibil, răgaz. Pe tătari i-a zdrobit Groza... – Tătarii se vor face la loc...Să zicem că da, dar le trebuie vreme. DELAVRANCEA, O. III 244. ◊ Expr. A avea vreme v. avea (I 2). A afla vreme v. afla (2). ♦ Fig. An. Ea e-naltă și ușoară... Și de-abia pe la Sîn-Petru Umple optsprăzece vremuri. COȘBUC, P. I 95. 3. (De obicei cu determinări la genitiv sau introduse prin prep. «de») Timp prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; moment; prilej, ocazie. Pînă la vremea plecării toți ofițerii trecem pe chei. BART, S. M. 13. Nevoia de a se mișca îl făcu să se uite pe ceas, era aproape vremea mesei. VLAHUȚĂ, O. A., III 66. Oameni... care-și prefac sufletul și portul după vreme. NEGRUZZI S. I 71. Prietenul la vreme de nevoie se cunoaște.Loc. adv. Într-o vreme = la un moment dat, într-o anumită epocă. Într-o vreme, ia cu arendă moșia Dornești. CĂLINESCU, E. 19. Într-o vreme... vînătoarea a făcut popas. SADOVEANU, D. P. 137. Cetitul care-ntr-o vreme răsipea a mele gînduri. CONACHI, P. 104. La vreme, la timpul oportun, la momentul potrivit. Părinții i s-au prăpădit la vreme: ca să nu le mai otrăvească sufletul purtările fiului lor iubit. SADOVEANU, E. 93. Pentru ce n-ai pedepsit-o la vreme? DELAVRANCEA, O. II 234. Se-nțelege că Niță n-a lipsit a se înființa la vreme. CARAGIALE, O. II 244. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului. Încotro mergeți dumneavoastră la vremea asta și pe locurile aistea, domnișorule? HOGAȘ, M. N. 66. Pînă la o vreme = pînă la un moment dat. Pînă la o vreme treburile i-au mers bine. La o vreme = la un moment dat; într-un tîrziu. Nu știu dacă faci bine... a zis doctorul la o vreme. BRĂTESCU-VOINEȘTI. F. 20. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începînd de la un anumit moment. Dintr-o vreme Gemea, bătut d-un gînd. COȘBUC, P. I 100. De la o vreme încoace... nu știu ce avea. ISPIRESCU, E. 2. De la o vreme valea s-a sfîrșit și s-a început un deal. CREANGĂ, P. 41. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = (care se întîmplă) înainte de termen; prematur. Boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEANU, E. 83. Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără devreme. EMINESCU, O. I 151. Astă naștere fără vreme cam supără pe tata. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Loc. conj. De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. El putea mai lesne s-o facă, de vreme ce toți se supuneau la porunca lui. ISPIRESCU, L. 31. Trebuie să fie ceva neînțeles de mintea noastră, de vreme ce a făcut lucruri peste puterea omenească. CREANGĂ, P. 87. Haide, intrați, de vreme ce ați venit. NEGRUZZI, S. I 94. ◊ Expr. A căuta (sau a pîndi) vreme cu prilej v. prilej (1). A i se apropia (cuiva) vremea v. apropia (II 1). Vremea de apoi = viața viitoare, judecata din urmă. 4. (Adesea la pl., cu aceeași valoare ca la sg.) Perioadă determinată istoricește; epocă; veac, secol. Sînt poetul vremilor ce vin. BENIUC, M. 54. Îmi aminteam de vremi trecute. IOSIF, PATR. 76. Mă bucur nădăjduind că negreșit va veni vreme, întru care patria mea... să sămuiască întocmai cu orașele cele mari ce am văzut. GOLESCU, Î. 148 ◊ Expr. În negura vremii = în trecutul îndepărtat. Aici a fost odată... scaunul vestiților bani ai Severinului, a căror obîrșie se pierde în negurile vremii. VLAHUȚĂ, R. P. 8. ◊ (Cu determinări la genitiv sau introduse prin prep. «de») Vremea mișcărilor naționale s-a trecut și a venit vremea luptelor de clasă. IONESCU-RION, C. 29. Vremile de răzbunare au trecut. RUSSO, O. 67. ◊ Loc. adv. Pe vremea aceea (pe acea vreme sau în acele vremuri) = pe atunci. Pe vremea aceea stăpînea în Crîngu un boier mare. MIRONESCU, S. A. 87. Pe vremea aceea era bine să fii harabagiu în Tîrgul-Neamțului. CREANGĂ, P. 109. În vremea aceea = în acel timp, pe cînd... Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? EMINESCU, N. 27. Pe vremuri = odinioară, cîndva, în trecut. Dar nici mînia lui nu era ca pe vremuri. DUMITRIU, P. F. 66. Aici locuia pe vremuri, demult, tare demult, un bun prieten. STANCU, U.R.S.S. 87. Pe vremuri, cît a fost profesor de limba greacă, n-a știut altă cale. BASSARABESCU, S. N. 14. Din vremuri = din timpurile vechi, din străbuni. Mîine-i anul nou, știi bine, Și-obicei din vremuri este Ca-ntr-această zi să fie Sărbătoare. COȘBUC, P. I 71. După vremuri = în cursul veacurilor. După vremuri mulți veniră... Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod. EMINESCU, O. I 147. ♦ (Numai la pl.) Stare de lucruri; împrejurări; timpuri. Ce vremuri!- Alte vremuri! DELAVRANCEA, O. II 136. Am văzut, mînați de soartea Vremurilor, bieți sărmani Alergînd pe la dușmani, Ca să-și afle moartea. COȘBUC, P. I 262. II. Situație meteorologică cuprinzînd totalitatea stărilor atmosferice. După grelele vînturi și viscoliri vine iar vremea bună, cu soare, cu cer limpede. SADOVEANU, O. VII 337. Nu știi cum vine vremea în pădure; cînd pleci la drum, nu-i rău să te îngrijești de toate. HOGAȘ, M. N. 135. Și de-i vremea bună, rea. Mie-mi curge Dunărea. EMINESCU, O. I 124. ◊ (În formule de salut) Bună vremea, măi băiete!Mulțămim, voinic străin. EMINESCU, O. I 84.

VRÉME ~uri n. 1) Dimensiune universală după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor; timp. 2) Interval dintre două momente care se măsoară în secunde, minute, ore etc.; timp. 3) Perioadă cât durează ceva; durată; timp. Lecția a ținut multă ~. În ~ea lucrului.Din ~ în ~ din când în când; uneori. Din ~ de mai înainte. Cu ~ea peste o anumită perioadă; pe măsura scurgerii timpului. de ~ ce fiindcă; deoarece. În ~ ce (sau în ~ea când) atunci când. În aceeași ~ concomitent; simultan. toată ~ea mereu; neîntrerupt; în permanență. A-și pierde (sau a-și omorî) ~ea a-și irosi timpul fără nici un rost; a lenevi. Atâta amar de ~ foarte mult timp. 4) Moment oportun, împrejurare potrivită pentru o acțiune; timp; prilej; ocazie. La ~ea secerișului.De la o ~ (încoace) de la un moment dat. Până la o ~ până la un moment dat. A fi (sau a veni) ~ea a sosi momentul potrivit. Toate la ~ea lor toate la momentul potrivit. 5) Perioadă determinată istoric. Pe ~ea lui Ștefan cel Mare.Pe ~uri cândva; demult. Din ~uri de demult; din timpurile vechi. Înainte ~ în timpurile trecute. În (sau pe) ~ea mea (sau ta, lui etc.) pe când eram (sau erai, era etc.) tânăr; în tinerețe. 6) Stare meteorologică într-o perioadă dată (într-o anumită regiune); timp. Astăzi ~ea este frumoasă. [Art. vremea; G.-D. vremii; Pl. și vremi] /<sl. vrĕme

vreme f. 1. timp: toate sunt la vremea lor; vremea d’apoi, sfârșitul lumii; 2. anotimp: vreme de iarnă; 3. starea atmosferei: vreme frumoasă, urîtă; de vreme, de dimineață, de timpuriu. [Slav. VRIEMĒ]. V. devremece.

vréme f.. pl. vremĭ și vremurĭ (bg. vreme, d. vsl. vrĭemen; rus. vrémĕa). Timp: în (saŭ pe) vremea Romanilor, în vremea de azĭ. Răgaz: n’am vreme. Prilej: Starea atmosfereĭ: vreme frumoasă. Înrăirea atmosfereĭ spre ĭarnă: pisica, porcu face a vreme. Devreme, timpuriŭ, nu tîrziŭ a te scula devreme. Din vreme, din timp: adă-țĭ lemne din vreme, că vine ĭarna. La vreme, la timpu cuvenit; toate lucrurile la vreme (la vremea lor). Pe vreme de, pe timp de: pe vreme de ĭarnă. De vreme ce, (vechĭ și de vreme că), de oare ce, fiind-că. În vreme ce, pe cînd: cărbunele e negru, în vreme ce varu e alb. Pe vremurĭ (vest), odinioară: ce era acest om pe vremuri!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vréme s. f., g.-d. art. vrémii; (perioade, ocazii) pl. vrémuri/vremi

vréme s. f., g.-d. art. vrémii; (perioade, ocazii) pl. vrémuri /vremi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRÉME s. 1. v. timp. 2. v. perioadă. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit și ~ lui.) 7. v. moment. 8. v. dată. 9. v. răgaz. 10. (la pl.) conjunctură. împrejurări (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasă.) 12. v. climă.

VREME s. 1. timp. (~ trece pe nesimțite.) 2. epocă, interval, perioadă, răgaz, răstimp, spațiu, timp, (pop.) răspas, soroc, (înv. și reg.) seamă, (înv.) zăstimp, (grecism înv.) protesmie. (În acea ~...) 3. ani (pl.), epocă, perioadă, timp. (În ~ copilăriei.) 4. curs, interval, răstimp, timp, (înv.) diastimă. (În ~ de un secol.) 5. sezon, timp, (prin Transilv.) pînc. (~ cireșelor.) 6. timp, zi. (A venit și ~ lui.) 7. ceas, clipă, clipită, minut, moment, oră, secundă, timp, (rar) clipeală, (pop.) cirtă, soroc, (înv. și reg.) cescuț. (A sosit ~ cînd...) 8. dată, termen, timp, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărîtă...) 9. răgaz, timp, (pop.) răspas. (Nu-i dă nici ~ să respire; dă-mi ~ să mă gîndesc.) 10. (la pl.) circumstanțe (pl.), conjunctură, împrejurări (pl.), timpuri (pl.). (~ile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasă.) 12. (MET.) aer, climat, climă, (înv.) temperament. (Regiune cu ~ caldă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vréme (-mi), s. f. – Timp. – Var. pl. vremuri. Megl. vreami. Sl. vrĕmę (Cihac, II, 466; Conev 36), cf. bg. vreme, sb. vreme, rus. vremja.Der. vremelnic, adj. (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din sl. vrĕmenĭnŭ; vremelnicesc, adj. (temporal), înv.; vremelnicește, adv. (în mod provizoriu), înv.; vremui, vb. (a face vreme urîtă); avreme, adv. (efemer), sec. XVI, înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEC TEMPORA PERDE PRECANTO (lat.) nu-ți pierde vremea cu rugăminți – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, XI, 286. Cu aceste cuvinte, regele trac Ceyx oferă ospitalitatea sa eroului Peleu, în virtutea descendenței sale divine și a faimei sale. Mod de a-ți oferi serviciile cu bunăvoință.

NIL ACTUM CREDENS, CUM QUID SUPERESSET AGENDUM (lat.) nimic (nu poate fi) considerat încheiat, câtă vreme mai rămâne ceva de făcut – Lucan, „Pharsalia”, II, 657.

O, TEMPORA, O, MORES! (lat.) o, vremuri! o, moravuri! – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 2 și „De signi”, 56. Expresie a indignării față de corupția moravurilor.

TEMPORA MUTANTUR ET NOS MUTAMUR IN ILLIS! (lat.) vremurile se schimbă și noi odată cu ele! – Cugetare a împăratului Lothar I, care și-a sfârșit viața în călugărie.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și omorî plictiseala / timpul / vremea expr. a-și ocupa timpul cu lucruri lipsite de importanță.

de pe vremea lui Pazvante Chiorul expr. de demult, din vremuri imemoriale.

fuți, nu fuți, vremea pulii trece prov. (obs.) carpe diem!; trăiește-ți clipa!; bucură-te de ziua de azi!

o vreme să nu dai un câine afară din casă expr. vreme rea.

Intrare: vreme
vreme1 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F125)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vreme
  • vremea
plural
  • vremuri
  • vremurile
genitiv-dativ singular
  • vremi
  • vremii
plural
  • vremuri
  • vremurilor
vocativ singular
plural
vreme2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vreme
  • vremea
plural
  • vremi
  • vremile
genitiv-dativ singular
  • vremi
  • vremii
plural
  • vremi
  • vremilor
vocativ singular
plural

vreme

  • 1. Dimensiune universală după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor; timp (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: timp (interval) 3 exemple
    exemple
    • Clopotul din turn cînd geme, Cheamă vreme, ’ngroapă vreme. LESNEA, I. 10.
      surse: DLRLC
    • Cu valul vremilor ce curg Atîtea cîntece s-au dus, Și valul vremilor ce curg Atîtea cîntece-a răpus. GOGA, P. 22.
      surse: DLRLC
    • Unde-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. EMINESCU, O. I 176.
      surse: DLRLC
  • 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimente etc. sau măsurată în ore, zile etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: durată interval perioadă răstimp 3 exemple
    exemple
    • Au stat multă vreme în ploaie. DUMITRIU, N. 155.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • Mai era vreme pînă la ziuă. SADOVEANU, O. I 501.
      surse: DLRLC
    • De atîta vreme, de cînd nu ne-ai mai dat obraz. ALECSANDRI, T. I 41.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială Cu vremea (sau, învechit, cu vreme) = după un timp oarecare, odată și odată, cu timpul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cândva 2 exemple
      exemple
      • Binele pe om îl scapă Cu vremea de foc și apă. PANN, la CADE.
        surse: DLRLC
      • Cu vreme putea să-i aducă prilej de folos. DRĂGHICI, R. 143.
        surse: DLRLC
    • 2.2. locuțiune adverbială Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Pe lîngă crucea din răspîntie scîrțîie roatele căruțelor ce pleacă din vreme, să nu le ajungă zăduful pe drum. CARAGIALE, O. I 320.
        surse: DLRLC
    • 2.4. locuțiune adverbială Din vreme în vreme = din când în când; din timp în timp.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: uneori 3 exemple
      exemple
      • Din vreme în vreme birja dădea într-un hop. SADOVEANU, O. IV 7.
        surse: DLRLC
      • Cînd amintirile-n trecut încearcă să mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. EMINESCU, O. I 186.
        surse: DLRLC
      • Din vreme-n vreme numai, lungi șiruri de cucoare Sub bolta albăstrie zbor tainic, călătoare. ALECSANDRI, O. 190.
        surse: DLRLC
    • surse: NODEX
    • 2.6. locuțiune adverbială Toată vremea = fără întrerupere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: continuu mereu neîntrerupt 2 exemple
      exemple
      • Titu Herdelea se simțea de prisos, cum se simțise toată vremea. REBREANU, R. II 17.
        surse: DLRLC
      • Se ținea de farse toată vremea. CARAGIALE, O. III 10.
        surse: DLRLC
    • 2.7. locuțiune conjuncțională În vreme ce (sau învechit în vreme când) = în timpul în care, pe când.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Ștefan Văcărescu era spătar mare, în vreme ce fiul său... servea ca ispravnic. ODOBESCU, S. I 261.
        surse: DLRLC
      • Tu dormi, în vreme cînd toți ciialalți varsă sudori de moarte muncind. DRĂGHICI, R. 10.
        surse: DLRLC
    • 2.8. expresie O vreme = o perioadă de timp.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Se mai auzi o vreme murmurul greu de glasuri. DUMITRIU, N. 57.
        surse: DLRLC
      • Forțele vii ale unui neam pot fi stînjenite o vreme; cînd le vine însă ceasul, înmuguresc și înfloresc cu putere irezistibilă. SADOVEANU, E. 67.
        surse: DLRLC
    • 2.9. expresie A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: lenevi
    • 2.10. expresie Atâta amar de vreme = foarte mult timp.
      surse: NODEX
    • 2.11. expresie În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etc.) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Baba care-o vezi acuma fost-a mîndră-n vremea ei. EFTIMIU, Î. 92.
        surse: DLRLC
      • Cînd eram în vremea mea Zburam ca o păsărea. BIBICESCU, P. P. 382.
        surse: DLRLC
    • 2.12. expresie Acum mi-i (sau ți-i etc.) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etc.).
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Aveți dreptate, băieți; acum vi-i vremea. CREANGĂ, A. 97.
        surse: DLRLC
    • 2.13. Timp disponibil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răgaz un exemplu
      exemple
      • Pe tătari i-a zdrobit Groza... – Tătarii se vor face la loc... – Să zicem că da, dar le trebuie vreme. DELAVRANCEA, O. III 244.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Ea e-naltă și ușoară... Și de-abia pe la Sîn-Petru Umple optsprăzece vremuri. COȘBUC, P. I 95.
        surse: DLRLC
  • 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni.
    exemple
    • Pînă la vremea plecării toți ofițerii trecem pe chei. BART, S. M. 13.
      surse: DLRLC
    • Nevoia de a se mișca îl făcu să se uite pe ceas, era aproape vremea mesei. VLAHUȚĂ, O. A., III 66.
      surse: DLRLC
    • Oameni... care-și prefac sufletul și portul după vreme. NEGRUZZI S. I 71.
      surse: DLRLC
    • Prietenul la vreme de nevoie se cunoaște.
      surse: DLRLC
    • 3.1. locuțiune adverbială Într-o vreme = la un moment dat.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cândva 3 exemple
      exemple
      • Într-o vreme, ia cu arendă moșia Dornești. CĂLINESCU, E. 19.
        surse: DLRLC
      • Într-o vreme... vînătoarea a făcut popas. SADOVEANU, D. P. 137.
        surse: DLRLC
      • Cetitul care-ntr-o vreme răsipea a mele gînduri. CONACHI, P. 104.
        surse: DLRLC
    • 3.2. locuțiune adverbială La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Părinții i s-au prăpădit la vreme: ca să nu le mai otrăvească sufletul purtările fiului lor iubit. SADOVEANU, E. 93.
        surse: DLRLC
      • Pentru ce n-ai pedepsit-o la vreme? DELAVRANCEA, O. II 234.
        surse: DLRLC
      • Se-nțelege că Niță n-a lipsit a se înființa la vreme. CARAGIALE, O. II 244.
        surse: DLRLC
    • 3.3. locuțiune adverbială La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zilei sau al anului.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Încotro mergeți dumneavoastră la vremea asta și pe locurile aistea, domnișorule? HOGAȘ, M. N. 66.
        surse: DLRLC
    • 3.4. locuțiune adverbială La vreme de... = când se întâmplă, când e nevoie.
      surse: DEX '09
    • 3.5. locuțiune adverbială La vreme de... = în timpul... pe timp de...
      surse: DEX '09
    • 3.6. locuțiune adverbială Până (sau de) la o vreme = până (sau de) la un moment dat.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Până la o vreme treburile i-au mers bine.
        surse: DLRLC
    • 3.7. locuțiune adverbială La o vreme = la un moment dat; într-un târziu.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nu știu dacă faci bine... a zis doctorul la o vreme. BRĂTESCU-VOINEȘTI. F. 20.
        surse: DLRLC
    • 3.8. locuțiune adverbială Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
      exemple
      • Dintr-o vreme Gemea, bătut d-un gînd. COȘBUC, P. I 100.
        surse: DLRLC
      • De la o vreme încoace... nu știu ce avea. ISPIRESCU, E. 2.
        surse: DLRLC
      • De la o vreme valea s-a sfîrșit și s-a început un deal. CREANGĂ, P. 41.
        surse: DLRLC
    • 3.9. expresie A fi (sau a veni) vremea = a sosi momentul potrivit.
      surse: NODEX
    • 3.10. expresie Toate la vremea lor = toate la momentul potrivit.
      surse: NODEX
    • 3.11. locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: prematur 3 exemple
      exemple
      • Boala și mizeria l-au doborît înainte de vreme. SADOVEANU, E. 83.
        surse: DLRLC
      • Ne-ați venit apoi... Vestejiți fără devreme. EMINESCU, O. I 151.
        surse: DLRLC
      • Astă naștere fără vreme cam supără pe tata. NEGRUZZI, S. I 247.
        surse: DLRLC
    • 3.12. locuțiune conjuncțională De vreme ce = din moment ce.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: deoarece fiindcă 3 exemple
      exemple
      • El putea mai lesne s-o facă, de vreme ce toți se supuneau la porunca lui. ISPIRESCU, L. 31.
        surse: DLRLC
      • Trebuie să fie ceva neînțeles de mintea noastră, de vreme ce a făcut lucruri peste puterea omenească. CREANGĂ, P. 87.
        surse: DLRLC
      • Haide, intrați, de vreme ce ați venit. NEGRUZZI, S. I 94.
        surse: DLRLC
    • 3.13. expresie A căuta (2.) (sau a pândi) vreme (2.) cu prilej (2.).
      surse: DLRLC
    • 3.14. expresie A i se apropia (2.2.) (cuiva) vremea (2.2.).
      surse: DLRLC
    • 3.15. (În credințele religioase) Vremea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Perioadă determinată istoricește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: epocă secol veac 5 exemple
    exemple
    • Sînt poetul vremilor ce vin. BENIUC, M. 54.
      surse: DLRLC
    • Îmi aminteam de vremi trecute. IOSIF, PATR. 76.
      surse: DLRLC
    • Mă bucur nădăjduind că negreșit va veni vreme, întru care patria mea... să sămuiască întocmai cu orașele cele mari ce am văzut. GOLESCU, Î. 148.
      surse: DLRLC
    • Vremea mișcărilor naționale s-a trecut și a venit vremea luptelor de clasă. IONESCU-RION, C. 29.
      surse: DLRLC
    • Vremile de răzbunare au trecut. RUSSO, O. 67.
      surse: DLRLC
    • 4.1. locuțiune adverbială Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Pe vremea aceea stăpînea în Crîngu un boier mare. MIRONESCU, S. A. 87.
        surse: DLRLC
      • Pe vremea aceea era bine să fii harabagiu în Tîrgul-Neamțului. CREANGĂ, P. 109.
        surse: DLRLC
    • 4.2. locuțiune adverbială În vremea aceea = în acel timp, pe când...
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar ce făcuse oare în vremea aceea Ileana împărăteasa? EMINESCU, N. 27.
        surse: DLRLC
    • 4.3. locuțiune adverbială Pe vremuri = în trecut.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cândva demult odinioară 3 exemple
      exemple
      • Dar nici mînia lui nu era ca pe vremuri. DUMITRIU, P. F. 66.
        surse: DLRLC
      • Aici locuia pe vremuri, demult, tare demult, un bun prieten. STANCU, U.R.S.S. 87.
        surse: DLRLC
      • Pe vremuri, cît a fost profesor de limba greacă, n-a știut altă cale. BASSARABESCU, S. N. 14.
        surse: DLRLC
    • 4.4. locuțiune adverbială Din vremuri = din timpurile vechi, din străbuni.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Mîine-i anul nou, știi bine, Și-obicei din vremuri este Ca-ntr-această zi să fie Sărbătoare. COȘBUC, P. I 71.
        surse: DLRLC
    • 4.5. locuțiune adverbială După vremuri = în cursul veacurilor.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • După vremuri mulți veniră... Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod. EMINESCU, O. I 147.
        surse: DLRLC
    • 4.6. expresie În negura vremii = în trecutul îndepărtat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Aici a fost odată... scaunul vestiților bani ai Severinului, a căror obîrșie se pierde în negurile vremii. VLAHUȚĂ, R. P. 8.
        surse: DLRLC
    • 4.7. expresie Înainte (2.1.6.) vreme = în timpurile trecute.
      surse: DLRLC NODEX
  • 5. (la) plural Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe, ocazii, timpuri.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ce vremuri! – Alte vremuri! DELAVRANCEA, O. II 136.
      surse: DLRLC
    • Am văzut, mînați de soartea Vremurilor, bieți sărmani Alergînd pe la dușmani, Ca să-și afle moartea. COȘBUC, P. I 262.
      surse: DLRLC
  • 6. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: timp (interval) diminutive: vremuță 3 exemple
    exemple
    • După grelele vînturi și viscoliri vine iar vremea bună, cu soare, cu cer limpede. SADOVEANU, O. VII 337.
      surse: DLRLC
    • Nu știi cum vine vremea în pădure; cînd pleci la drum, nu-i rău să te îngrijești de toate. HOGAȘ, M. N. 135.
      surse: DLRLC
    • Și de-i vremea bună, rea. Mie-mi curge Dunărea. EMINESCU, O. I 124.
      surse: DLRLC
    • 6.1. Este folosit în formule de salut.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Bună vremea, măi băiete! – Mulțămim, voinic străin. EMINESCU, O. I 84.
        surse: DLRLC

etimologie: