2 intrări
38 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (9)
- relaționale (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PUSTIIRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.
PUSTIIRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pustiire sf [At: CORESI, EV. 459 / V: (îvr) ~teire, (înv) ~tiere / Pl: ~ri / E: pustii1] 1 Prefacere în pustiu (1) a unui loc fertil, a unui teritoriu populat etc. Si: pustiit1 (1). 2 (Pgn) Devastare (1). 3 (Îvr) Moarte a ființelor. 4 (Îvr) Omorâre. 5 (Ban; Trs) Stârpire a animalelor, plantelor Si: pustiit1 (2). 6 (Înv) Părăginire a locurilor cultivate Si: pustiit1 (3). 7 (Reg) Irosire a bunurilor materiale Si: pustiit1 (4). 8 (Înv) Jefuire a bunurilor materiale Si: pustiit1 (5). 9 (Îvr) Părăsire a așezărilor omenești Si: pustiit1 (6). 10 (Pop) Refugiere a oamenilor Si: pustiit1 (7). 11 (Ccr; prc) Deșert (23).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUSTIIRE, pustiiri, s. f. 1. Acțiunea de a pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. Livezile, după anul de pustiire, tînjesc. SADOVEANU, O. VI 402. Dar a venit bombardament, război, Cu pustiiri, cu moarte, zile grele. D. BOTEZ, F. S. 24. Viscolul pustiirii a suflat pe acest pămînt. RUSSO, O. 43. 2. Ruină, pustietate. Foc și pustiire pe-a lor urmă au lăsat. NEGRUZZI, S. I 116.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUSTII, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUSTII, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
pustăni v vz pustii1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustâi v vz pustii1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustâni v vz pustii1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pusteire sf vz pustiire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustia v vz pustii
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustiere sf vz pustiire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustii1 [At: PALIA (1581), 199/14 / V: (reg) ~tăni, ~tâi, ~tâni, (îvp; cscj) ~ia, (înv) ~ini / Pzi: ~tiesc / E: pustiu] 1 vt (C. i. locuri fertile sau teritorii populate, așezări umane) A lăsa pustiu (1) de vegetație, de animale, de oameni, de bunuri etc. Si: (reg) a pustului. 2 vt (Pgn) A devasta. 3 vt (Îvr; c. i. ființe) A prăpădi (1). 4 vt (Îvr) A omorî. 5 vt (Ban; Trs; c. i. animale sau plante) A stârpi. 6 vr (Înv; d. locuri cultivate) A se părăgini. 7-8 vtrp (Reg; c. i. bunuri materiale) A (se) risipi. 9 vt (Îvr; c. i. bunuri materiale) A jefui. 10 vt (Îrg; c. i. oameni, așezări omenești) A părăsi. 11 vr (Pop; d. oameni) A se refugia. 12 vr (Reg; îe) A se ~tâni în ha lume A deceda.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustini v vz pustii1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUSTIA vb. I v. pustii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUSTII, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locurile fertile sau populate în loc pustiu; a devasta, a nimici, a distruge. Au pustiit și au sărăcit biata țară. SADOVEANU, O. VII 8. Cînd astă negură de turci va prăda și va pustii țara, pe ce vei domni măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140. Arde și pustiește orașul Nicopoli. BĂLCESCU, O. I 195. ◊ Fig. Pretutindeni, suflarea de foc a toamnei pustiise viața. SADOVEANU, O. I 445. S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor... Apoi pleacă mai departe Pustiind cărările Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52. 2. Refl. A se refugia, a pribegi. Făcut-au rînduiala ca să mănînce ei pînea pe care o muncim noi... De aceea s-au pustiit Roșculeștii la Letca; de aceea m-am rătăcit eu aici. Căutăm dreptatea. SADOVEANU, P. M. 30. Să mă pustiesc de prin ținuturile acestea. RETEGANUL, P. II 56. ♦ A se izola, a se retrage în singurătate. Iau lumea-n cap și mă pustiesc undeva să nu-mi rămîie nici numele. VORNIC, P. 101. În acest loc încîntat unde îmi place mie să mă pustiesc. SADOVEANU, V. F. 14. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu, a lăsa în părăsire. Bieții oameni stau să pustiască satul din lipsa apei. RETEGANUL, P. I 25. ◊ Refl. pas. Așezări nu sînt; numai undeva, în fund, poate s-a clădit în vara asta o stînă, care se va pustii la iarnă, rămînînd cu amintirea focurilor de sară. SADOVEANU, O. A. II 198. – Variantă; pustia (ODOBESCU, S. I 86) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PUSTIA vb. I. v. pustii.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
A SE PUSTII mă ~esc intranz. 1) A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale. 2) rar A se retrage în singurătate; a se însingura. /Din pustiu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A PUSTII ~esc tranz. (case, localități, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere; a devasta. /Din pustiu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUSTII vb. 1. (Mold., ȚR) A prăpădi, a distruge. A: Pre noi nedostoinicii ne va piarde și în muncă și întunerec ... ne va pustii. VARLAAM. B: Den dachi nici unul n-au mai rămas, cît pustiindu-se de tot și nemairămîind nimeni . . . au așezat romani. C. CANTACUZINO. 2. (Mold.) A părăsi. Pustiau casele și fugeau în lume. N. COSTIN. Fugit-au mulți boieri și mazîli de groaza lui pentr-alte țări, de s-au pustiit asăle. NECULCE. Etimologie: pustiu + suf. -i.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pustiì v. a face pustiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustiésc v. tr. (d. pustie saŭ pustiŭ). Fac pustiŭ, devastez, dezolez: Tătariĭ pustiaŭ Moldova, epidemiile pustiesc țările. V. refl. (Trans.). A-țĭ lua lumea’n cap (a te retrage’n pustietate). – Vechĭ și pustiñesc (d. pustiñe).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustiicĭúne (vechĭ) și pustiíre f. Acțiunea de a pustii.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pustiire s. f., g.-d. art. pustiirii; pl. pustiiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pustiire s. f., g.-d. art. pustiirii; pl. pustiiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pustiire s. f., g.-d. art. pustiirii; pl. pustiiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pustiire
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pustii (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiesc (desp. -ti-esc), 3 sg. pustiește, imperf. 1 pustiam (desp. -ti-am); conj. prez. 1 sg. să pustiesc, 3 să pustiască; ger. pustiind (desp. -ti-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pustii (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiesc, imperf. 3 sg. pustia; conj. prez. 3 să pustiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pustii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiesc, imperf. 3 sg. pustia; conj. prez. 3 sg. și pl. pustiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pustii (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pustiesc, conj. pustiască, ger. pustiind)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pustiesc, -tiască 3, -tiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PUSTIIRE s. v. deșert, pustietate, pustiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUSTIIRE s. 1. v. distrugere. 2. v. dezastru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUSTIIRE s. 1. devastare, distrugere, nimicire, pîrjolire, (înv.) risipă. (~ unui teritoriu ocupat.) 2. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, sinistru, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pustiire s. v. DEȘERT. PUSTIETATE. PUSTIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUSTII vb. v. abandona, asasina, lăsa, omorî, părăgini, părăsi, sălbătici, suprima, ucide.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PUSTII vb. v. distruge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pustii vb. v. ABANDONA. ASASINA. LĂSA. OMORÎ. PARAGINI. PĂRĂSI. SĂLBĂTICI. SUPRIMA. UCIDE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PUSTII vb. a devasta, a distruge, a nimici, a pîrjoli, a prăpădi, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: pus-ti-i-re
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT409) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT211) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
pustiire, pustiirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: devastare deșert distrugere nimicire pustietate pustiu pârjolire risipă
- Livezile, după anul de pustiire, tînjesc. SADOVEANU, O. VI 402. DLRLC
- Dar a venit bombardament, război, Cu pustiiri, cu moarte, zile grele. D. BOTEZ, F. S. 24. DLRLC
- Viscolul pustiirii a suflat pe acest pămînt. RUSSO, O. 43. DLRLC
-
- 2. Blestem, calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, mânie, nenorocire, năpastă, pacoste, pierzare, plagă, potop, potopenie, prăpăd, prăpădeală, prăpădenie, pustietate, pustieșag, pustiiciune, pustiit, pârjol, ruină, sinistru, sodom, topenie, urgie. DLRLC
- Foc și pustiire pe-a lor urmă au lăsat. NEGRUZZI, S. I 116. DLRLC
-
etimologie:
- pustii DEX '09 DEX '98
pustii, pustiescverb
- 1. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Au pustiit și au sărăcit biata țară. SADOVEANU, O. VII 8. DLRLC
- Cînd astă negură de turci va prăda și va pustii țara, pe ce vei domni măria-ta? NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
- Arde și pustiește orașul Nicopoli. BĂLCESCU, O. I 195. DLRLC
- Pretutindeni, suflarea de foc a toamnei pustiise viața. SADOVEANU, O. I 445. DLRLC
- S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor... Apoi pleacă mai departe Pustiind cărările Cu alai de frunze moarte Să colinde zările. TOPÎRCEANU, B. 52. DLRLC
- diferențiere (Case, localități, terenuri etc.) A transforma în pustiu prin distrugere. NODEX
-
-
- Făcut-au rînduiala ca să mănînce ei pînea pe care o muncim noi... De aceea s-au pustiit Roșculeștii la Letca; de aceea m-am rătăcit eu aici. Căutăm dreptatea. SADOVEANU, P. M. 30. DLRLC
- Să mă pustiesc de prin ținuturile acestea. RETEGANUL, P. II 56. DLRLC
- 2.1. A se izola, a se retrage în singurătate. DLRLC NODEXsinonime: însingura
- Iau lumea-n cap și mă pustiesc undeva să nu-mi rămîie nici numele. VORNIC, P. 101. DLRLC
- În acest loc încîntat unde îmi place mie să mă pustiesc. SADOVEANU, V. F. 14. DLRLC
-
-
-
- Bieții oameni stau să pustiască satul din lipsa apei. RETEGANUL, P. I 25. DLRLC
- Așezări nu sînt; numai undeva, în fund, poate s-a clădit în vara asta o stînă, care se va pustii la iarnă, rămînînd cu amintirea focurilor de sară. SADOVEANU, O. A. II 198. DLRLC
-
- 4. A se pierde printre străini; a fi departe de locurile natale. NODEX
etimologie:
- pustiu DEX '09 DEX '98 NODEX