15 definiții pentru pustiit pusteit pustiet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii.

PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viață; devastat, prădat, distrus. 2. (Pop.) Retras; izolat, solitar. – V. pustii.

pustiit2, ~ă [At: PRAV. 55 / V: (înv) ~teit, ~tiet / Pl: ~iți, ~e / E: pustii1] 1 a (D. locuri fertile, teritorii populate) Prefăcut în pustiu (1). 2 a (Pgn) Devastat. 3 a (Îvr; d. oameni) Rămas fără nici un bun material. 4 sf (Îvr; nob) Femeie părăsită. 5 a (Pop) Solitar.

pustiit1 sn [At: CORESI, PS. 193/13 / V: (înv) ~init / Pl: (rar) ~uri / E: pustii1] (Îvr) 1-7 Pustiire (1, 5-10). 8 (Pgn) Devastare (1).

PUSTIÍT, -Ă, pustiiți, -te, adj. 1. Prefăcut în pustiu, devastat, prădat. După doi ani de război, țara a rămas pustiită. SADOVEANU, O. I 6. ◊ Fig. Și-și vedea viața toată pustiită, COȘBUC, P. I 249. El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite samănă gîndiri rebele. EMINESCU, O. I 51. Mîngîie-a ei ruină cu o palidă zîmbire, Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit. ALEXANDRESCU, M. 20. ♦ Gol, lipsit de viață, pustiu. Îl găsise răposatul popa Radu în tinda bisericii, la o lună după moartea preotesei, și-l luase în casa-i pustiită. GALACTION, O. I 45. Și mă lasă pustiit, Vestejit și amorțit. EMINESCU, O. I 214. 2. Retras; izolat, solitar. (Substantivat) Maica Evlampia se mișca, deșirată, în rasa-i cafenie.Ia, Traiane maică, din colac, și din nuci, și din miere. Asta-i mîncarea noastră, a pustiitelor de lume. SADOVEANU, P. M. 67.

PUSTIÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PUSTII și A SE PUSTII. 2) Care este însingurat; izolat; solitar. Suflet ~. /v. a (se) pustii

pustiit a. 1. devastat: locuri pustiite; 2. fig. dezolat: un vis ce se strecoară într’un suflet pustiit GR. AL.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PUSTIÍT s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.

PUSTIÍT adj. v. deșert, gol, necultivat, pustiu, sălbatic, vid.

pustiit adj. v. DEȘERT. GOL. NECULTIVAT. PUSTIU. SĂLBATIC. VID.

PUSTIIT adj. devastat, distrus, nimicit, pîrjolit. (Un teritoriu ~.)

pustiit s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE.

Intrare: pustiit
pustiit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiit
  • pustiitul
  • pustiitu‑
  • pustii
  • pustiita
plural
  • pustiiți
  • pustiiții
  • pustiite
  • pustiitele
genitiv-dativ singular
  • pustiit
  • pustiitului
  • pustiite
  • pustiitei
plural
  • pustiiți
  • pustiiților
  • pustiite
  • pustiitelor
vocativ singular
plural
pusteit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pusteit
  • pusteitul
  • pustei
  • pusteita
plural
  • pusteiți
  • pusteiții
  • pusteite
  • pusteitele
genitiv-dativ singular
  • pusteit
  • pusteitului
  • pusteite
  • pusteitei
plural
  • pusteiți
  • pusteiților
  • pusteite
  • pusteitelor
vocativ singular
plural
pustiet adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pustiet
  • pustietul
  • pustie
  • pustieta
plural
  • pustieți
  • pustieții
  • pustiete
  • pustietele
genitiv-dativ singular
  • pustiet
  • pustietului
  • pustiete
  • pustietei
plural
  • pustieți
  • pustieților
  • pustiete
  • pustietelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pustiit pusteit pustiet

etimologie:

  • vezi pustii
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX