SODOM s. n. (Pop.) Mulțime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva), Prăpăd, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomŭ.

sodom [At: ANON. CAR. / V: (pop) sudum, (reg) sud~ / Pl: ~oame, ~uri / E: np Sodom] 1 sn (Îrg) Nimicire. 2 sn (Pop; lsg; de obicei cu determinări la plural introduse prin pp „de”) Cantitate mare din ceva. 3 sn (Trs) Chin (1). 4 sn (Trs) Blestem (1). 5 sn (Buc, Olt) Potop. 6 sn (Mun; Olt) Teren surpat. 7 sn (Mun; Olt) Râpă¹. 8 sms (Olt) Namilă.

SODOM s. n. (Pop.) Mulțime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva). ♦ Prăpăd, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomŭ.

SODOM s. n. 1. Mulțime mare (de oameni, de animale); sumedenie. Năvoadele care trag sodom de pește din bălți... eu le socotesc meșteșuguri și robii. SADOVEANU, Î. A. 106. Prin prăvălii e-o îmbulzeală ș-o zarvă amețitoare. Se miră bătrîna de-atîta sodom. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Cantitate mare. Pămîntul era îndestulat cu apă, neputînd prididi să soarbă într-însul sodomul de ploaie care curgea din burdufurile sparte ale cerului. VORNIC, O. 186. 2. Prăpăd, nimicire, pustiire, nenorocire. În țara noastră... era mare pieiște și un sodom de nu mai avea pereche. La CADE. Urîtu-i mare sodom, Prăpădește om de om. POP.

SODOM n. pop. 1) Mulțime mare de ființe vii aflate în necontenită mișcare. 2) Întâmplare nefastă care aduce dureri și suferință; nenorocire. /Din Sodom n. pr.

sodom n. pop. 1. mare nenorocire: urgie și greu sodom; 2. mulțime nenumărată: atâta sodom de case. [Termen identic cu Sodoma, reminiscență din sf. Scriptură (v. sudum)].

sodóm (Munt.) și sudóm (Olt. Trans.) n., pl. urĭ și oame (d. Sodóm, vechiu nume al Sodomeĭ, orașu cel nimicit din Scriptură; gr. Sódoma, vsl. sodomŭ; rus. sodóm, gălăgie. V. și sumedenie). Mare surpătură, dezastru, catastrofă. Fig. Mare mulțime, sumedenie: sodom de case (Vlah. Rom. Pit. 177), de colorĭ (ChN. 1, 122), de pește (Sadov. VR. 1920, 9, 362). – Și sudúm (Prah. în BSG. 1922, 163). În Munt. vest sodom, surpătură, loc surpat: De om cîte șapte palme (de pămînt), Numai rîpe și sodoame (P. P. în Cod. M. 95). V. ĭudă, jirfă.

sudom sn vz sodom

sudum sn vz sodom

sudóm, V. sodom.

sudum-, V. sodom-.

sodom (pop.) s. n.

sodom (pop.) s. n.

sodom s. n., pl. sodoame/sodomuri

sodom (sodomuri), s. n. – 1. Nenorocire, prăpăd, pustiire. – 2. Calamitate, catastrofă. – 3. Cantitate mare, sodom. – Var. sudom, sudum și der. Sl. Sodomŭ (Tiktin; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 175). – Der. sodomi, vb. (a distruge, a nimici, a prăpădi); sodomie, s. f. (perversiune sexuală), din gr. σοδομία (sec. XVII); sodomlenesc, adj. (sodomit), sec. XVII, înv.; sodomit, s. m. (persoană care practică sodomia), din fr. sodomite.

SODOM s. v. arătare, calamitate, catastrofă, colos, dezastru, flagel, grozăvie, matahală, mulțime, namilă, năpastă, nenorocire, pacoste, ponor, potop, prăpăd, pustiire, puzderie, râpă, sinistru, sumedenie, urgie, uriaș, văgăună.

sodom s. v. ARĂTARE. CALAMITATE. CATASTROFĂ. COLOS. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. MATAHALĂ. MULȚIME. NAMILĂ. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. PONOR. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. PUZDERIE. RÎPĂ. SINISTRU. SUMEDENIE. URGIE. URIAȘ. VĂGĂUNĂ.

sodóm, sodomuri, s.n. (pop.) Prăpăd, nenorocire: „Miresucă cu cocon, pă mire li fa sodom” (Corpus, 2004: 89). – Din sl. sodomǔ (Tiktin, după DER; DEX).