Definiția cu ID-ul 881031:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUSTIÍRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.