12 definiții pentru sinistru (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINÍSTRU, -Ă, siniștri, -stre, adj., s. n. I. Adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. S. n. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale; calamitate. – Din fr. sinistre.

SINÍSTRU, -Ă, siniștri, -stre, adj., s. n. I. Adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal2. II. S. n. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale; calamitate. – Din fr. sinistre.

sinistru [At: NEGULICI / Pl: ~iștri, ~re / E: fr sinistre, lat sinister, -tra] 1 sn (Liv) Dezastru care aduce mari pierderi materiale Si: calamitate (2), catastrofă (1). 2 a Care inspiră un sentiment de groază, prin aspect, prin manifestări, prin consecințe etc. Si: cumplit (7), cutremurător (1), fioros (1), groaznic (1), grozav (1), înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, lugubru, macabru, monstruos, teribil, zguduitor, (liv) abominabil, tefiric, terifiant, (îvp) rău, spăimântător (2), (pop) spăimos (1), (înv) oțărâtor, spăimântos (1). 3 a Care prevestește sau aduce nenorocire Si: funest (1), nefast, (pop) pocit2. 4 a (Rar; fig) Sumbru. 5 a (Fig; rar; d. oameni) Trist. 6 a Care inspiră un sentiment de repulsie, de oroare, de greață etc. Si: dezgustător, grețos (1), odios, oribil, repugnant, repulsiv, respingător, scârbos, (reg) mârșav. 7 a (D. glume, farse etc.) Care este de prost gust Si: deplasat2 (3), nepotrivit.

SINISTRU1, sinistre, s. n. Dezastru (în special incendiu) care aduce după sine mari pierderi materiale. Pompierii... cu greu au izbutit să năbușească sinistrul. CARAGIALE, N. S. 72. Îndată perdeaua luă foc și dete foc bisericii... În urma acestui sinistru, satul Mircești rămase fără biserică. ALECSANDRI, S. 7. corectată

SINÍSTRU, -Ă adj. 1. (Liv.) De stânga; stâng. 2. Groaznic, înspăimântător, înfiorător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. // s.n. (Rar) Dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng; prevestitor de nenorociri].

SINÍSTRU, -Ă I. adj. groaznic, înspăimântător; oribil. ◊ funest. II. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. (< fr. sinistre, lat. sinister)

SINÍSTRU2 ~e n. livr. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; prăpăd; urgie; dezastru; calamitate. [Sil. -nis-tru] /<fr. sinistre, lat. sinister, ~tra

sinistru a. 1. care cauzează sau face să ne temem de pericol; 2. îngrozitor la vedere: fizionomie sinistră; 3. primejdios: proiecte sinistre. ║ n. 1. întâmplare ce aduce mari pagube; 2. pierderi cauzate de incendiu, uragan, naufragiu.

*sinístru, -ă adj. (lat. sinister, stîng, de la stingă). De răŭ auguriŭ, prezicător de nenorocire: simptone sinistre (V. ursuz). Nenorocit, funest: întîmplare sinistră. Posomorit, amenințător: privire sinistră, aspect sinistru. S. n., pl. e. Întîmplare nenorocită (maĭ ales incendiŭ) care cauzează marĭ pagube materiale (V. catastrofă). Adv. În mod sinistru: marea mugea sinistru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sinístru2 s. n., art. sinístrul; pl. sinístre

sinístru s. n., art. sinístrul; pl. sinístre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SINÍSTRU adj., s. 1. adj. v. lugubru. 2. adj. v. funest. 3. adj. v. dezgustător. 4. s. v. dezastru.

SINISTRU adj., s. 1. adj. funebru, jalnic, lugubru, macabru, sumbru. (O atmosferă ~.) 2. adj. fatal, funest, nefast, sumbru, (pop.) pocit. (O presimțire ~.) 3. adj. dezgustător, grețos, oribil, scîrbos. (Un rînjet ~.) 4. s. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, urgie, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)

Intrare: sinistru (s.n.)
sinistru2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinistru
  • sinistrul
  • sinistru‑
plural
  • sinistre
  • sinistrele
genitiv-dativ singular
  • sinistru
  • sinistrului
plural
  • sinistre
  • sinistrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sinistru (s.n.)

  • 1. Dezastru care aduce după sine mari pierderi materiale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: calamitate dezastru prăpăd urgie (s.f.) 2 exemple
    exemple
    • Pompierii... cu greu au izbutit să năbușească sinistrul. CARAGIALE, N. S. 72.
      surse: DLRLC
    • Îndată perdeaua luă foc și dete foc bisericii... În urma acestui sinistru, satul Mircești rămase fără biserică. ALECSANDRI, S. 7.
      surse: DLRLC

etimologie: