topenie sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: topi + -enie] 1 (Pop) Dezastru (1). 2 (Reg; îe) A fi ~ de cineva A fi vai de cineva. 3 (Pop; îe) A fi ~ia pământului A fî din cale afară de... 4 (Pop; îae) A fi îngrozitor de rău. 5 (Pop; îae) A fi caniculă (2). 6 (Mun; pex) Cantitate mare Si: belșug. 7 (Mun; pex) Mulțime. 8 (Reg) Moarte. 9 (Reg; îe) A nu avea ~ A nu avea moarte.

TOPENIE, topenii, s. f. (Familiar) Prăpăd, dezastru. Dacă nu, e topenie, își dădu celălalt părerea. PAS, L. I 34. Am intrat într-o serie neagră la cărți... duminică seara topenie, alaltăseară topenie, aseară topenie. C. PETRESCU, A. R. 39. Ia spune și sfinția-ta una, părinte călugăraș, că dor n-o fi topenie mare, îi zise baciul. DELAVRANCEA, S. 258. ◊ Expr. Topenia pămîntului = din cale-afară, peste măsură, extraordinar. S-a îndurat sfîntul de mi-a dat muiere harnică, da rea, topenia pămîntului. DELAVRANCEA, S. 6.

topenie f. 1. prăpădire: topenia pământului; 2. fig. mare nenorocire (se zice și ironic): e topenie de noi! [Tras din topì].

topénie f. (bg. topenie). Fam. Prăpădenie, grozăvie: E cald? Topenie! E frig? Topenie! Topenia pămîntuluĭ! V. legniță.

topenie (fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. topenia (desp. -ni-a), g.-d. art. topeniei; pl. topenii, art. topeniile (desp. -ni-i-)

topenie (fam.) (-ni-e) s. f., art. topenia (-ni-a), g.-d. art. topeniei; pl. topenii, art. topeniile (-ni-i-)

topenie s. f. (sil. -ni-e), art. topenia (sil. -ni-a), g.-d. art. topeniei; pl. topenii, art. topeniile (sil. -ni-i-)

TOPENIE s. v. calamitate, catastrofă, decedare, deces, dezastru, dispariție, flagel, grozăvie, moarte, năpastă, nenorocire, pacoste, pieire, potop, prăpăd, prăpădire, pustiire, răposare, sfârșit, sinistru, stingere, sucombare, urgie.

topenie s. v. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DECEDARE. DECES. DEZASTRU. DISPARIȚIE. FLAGEL. GROZĂVIE. MOARTE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. PIEIRE. POTOP. PRĂPĂD. PRĂPĂDIRE. PUSTIIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. SINISTRU. STINGERE. SUCOMBARE. URGIE.

topenie, topenii s. f. prăpăd, dezastru